CUM V-ATI CUNOSCUT SOTII?
Raspunsuri - Pagina 7
Alina86 spune:
Ne-am cunoscut in primul an de facultate. Noroc de examenul la contabilitate , mi-a cerut sa-l ajut putin iar eu l-am ajutat mai mult....si la alte examene...., dupa 3 luni ne-am mutat impreuna iar dupa un an ne-am casatorit.
anca_vlad spune:
ne-am cunoscut in perioaa de criza....a barbatului de 40 de ani....sau altceva, de atunci au trecut 10 ani....
POZE VLADUT
"Dumnezeu iarta, dar nu lasa nimic neispasit!" Arsenie Boca
Anca Micaela spune:
Noi ne-am cunoscut la grevele studentesti din 1999. Avem ce povesti nepotilor... Grivita Rosie, hahaha! Ne-am casatorit 2 ani mai tarziu...
Anca Micaela, mama Emei Ioana
Poze Ema
Poze Ema2
http://tickers.TickerFactory.com/ezt/d/2;0;125/st/20050317/n/Ema+Ioana/dt/7/k/c848/age.png
ang3lt0uch spune:
Noi parca ne-am stiut dintotdeauna, asa de mult imi pare mie cu toate ca nu este...si cu toate ca relatia s-a schimbat mult in timp, precum si caracterele noastre, cred ca intr-un fel ne-am maturizat impreuna.
Eu era in clasa a 10-a, el a 9-a, si pur si simplu s-a nimerit sa ne invartim in acelasi grup de prietenii. La inceput, pnetru multe luni, am fost daor amici, foarte buni, ajunsesem sa ne confesam cuceririle unul altuia, sa ne dam sfaturi... La majoratul meu, pe 24 iunie 1999,la sf clasei a 11-a, nici prin gand nu ne trecea ca vom fi impreuna vreodata, eram daor cei mai buni prieteni, drept ptr care ne-am facut fiecare lipeala celuilalt cu "cei de care eram indragostiti", el de o buna prietena de a mea, eu de un amic de-al lui tare timid. Si asa incepuse ultima relatie a noastra "de dinainte". De atunci pana in toamna, ne intalneam cu "iubitu/iubita" apoi ne intalneam intre noi sa ne plangem cum se comporta respectivul si respectiva...si tot asa pana cand el s-a certat cu prietena mea, care asta isi dorea defapt, dorea altceva. Pe 20 oct 1999, dupa ce am eu o discutie aprinsa cu prietenul meu de atunci, concluzionam ca nu va putea niciodata sa aiba initiative etc...deci l-am lasat pe acolo pe la concert (era un concert in centru la noi) si plangand ma duc sun la usa actualui sot, ca de obicei, sa am umarul pe care sa plang.
Sun acasa ca intarzii, era urgenta, trebuia sa imi revin, daor ce ma certasem cu prietenu ... In fine, total aiurea si neasteptat, pentru ca jurasem ca nu voi mai strica prieteniile implicandu-ma sentimental (mai facusem asta, de vro 2 ori ), in seara in care m-am certat cu celalat, ne-am si sarutat pentru prima oara...
A doua zi, am decis sa nu mai vb despre asta...seara eram din nou mai mult decat amici...si asa au trecut cateva luni, in care am refuzat amandoi sa facem publica relatia, ba chiar o ascundeam de noi insine, si parca daor dupa ce apunea soarele eram protejati de greseli, oe care le faceam din plin...
Adevarul este ca in acea seara de 20 oct 1999 am pierdut cel mai bun prieten, dar am castigat mult mai mult, o relatie frumoasa si de durata.
De prin 2000 am locuit impreuna daor noi, iar pe 08 mai 2007 s-a nascut o minune de fetita ce a reusit sa imi aduca aminte doar ce a fost frumos in trecut, nu rutina suparatoare de zi cu zi. Nu ne-am planificat niciodata sa facem sau sa nu facem copii, insa am avut frecvente discutii mai in gluma mai in serios pe tema asta. Pana la urma orice protectie nu mai conteaza, daca asa e sa fie, si cum era deja vro 8 ani, Adriana a fost binevenita si s-a dovedit a fi chair o minune mult asteptata, odata ce am putut sa o "cunosc".
Poate o sa vi se para ciudat, dar noi nu am vrut sa ne casatorim nici dupa ce am aflat de sarcina, nici dupa ce s-a nascut fetita. Am vrut sa asteptam momentul cand eram cu adevarat pregatiti atat sufleteste si financiar, si nu sa facem o nunta sau cununie in graba daor ptr ca avem un copil. Mami si tati am fost si fara acte, nu alea contau. Totusi, anul acesta ne-am zis ca ar fi bine sa facem si noi "pozele de nunta" cat suntem inca "sub 30 ", ca daor suntem impreuna de la sub 20. Deci casatoriti suntem doar de cateva luni, din februarie, ce sa mai, suntem niste "newly weds", insa cu vechime de 10 ani
Sorina, mami de Adriana Renata (08.05.2007)
Suparici de 2 ani
Poze NOI cu...noi:)
Poze cu ingerasul mic
NicoletaB spune:
am fost colegi de grupa in facultate
am fost unul pt celelalt unul din cei mai buni prieteni,(ajutat, barfit, strategii de cucerire fete/baieti, chiulit, petreceri)
dupa terminarea facultatii cand eram oameni cu serviciu si nu mai apucam sa ne vedem aproape zilnic, ne-am lipsit unul altuia
la prima revedere de dupa facultate am devenit un cuplu
casatoriti de 3 ani
oare de ce am vazut abia dupa 4 ani ceea ce trebuia sa vad de la inceput?
nu stiu, dar poate asa a fost mai bine
asteryaro spune:
Initial, el a placut-o pe prietena mea .
Si ea pe el, evident, desi eu il placeam mult pe el , dar dintre noi doua, ea era considerata cea mai draguta. Si era, nah .
Apoi, dupa o relatie care a durat vreo luna, s-au despartit.
La vreun an dupa, ne-am reintalnit...
Dupa inca un an am devenit iubiti .
Si asa a inceput telenoveaua.
Si ne-am casatorit in 2007 .
Cum a fost efectiv?
Am facut o intrecere cu urmariri (ei, nu chiar ca-n filme ) cu masina prietenei mele (Oltcit ) si a lui (Opel kadett ).
Se intampla in 1995.
Doamne, ce vremuri nebuneeeeeeeeeeeeeeee!!!
Cristina si Razvan (31.01.2006)
poze (1),(2),(3),(4)
XIO spune:
Citat: |
citat din mesajul lui asteryaro Initial, el a placut-o pe prietena mea . Si ea pe el, evident, desi eu il placeam mult pe el , dar dintre noi doua, ea era considerata cea mai draguta. Si era, nah . Apoi, dupa o relatie care a durat vreo luna, s-au despartit. La vreun an dupa, ne-am reintalnit... Dupa inca un an am devenit iubiti . Si asa a inceput telenoveaua. Si ne-am casatorit in 2007 . Cum a fost efectiv? Am facut o intrecere cu urmariri (ei, nu chiar ca-n filme ) cu masina prietenei mele (Oltcit ) si a lui (Opel kadett ). Se intampla in 1995. Doamne, ce vremuri nebuneeeeeeeeeeeeeeee!!! Cristina si Razvan (31.01.2006) poze (1),(2),(3),(4) |
Chiar sunt curioasa prietena ta cum arata , ca tu esti o femeie f. finuta si draguta. O fi fost miss pe atunci
P.S: trebuie sa marturisesc ca la toate mesajele de la acest topic(aproape , ca m-am trezit spre sfarsit) m-am uitat si la poze , asa , ca o intregire a imaginii povestilor. E chiar imbucurator sa vezi atatea cupluri impreuna cu povestile lor.
"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "
***Fur is for petting**
http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100
http://www.flickr.com/photos/greecky/
asteryaro spune:
Ei, XIO, multumesc , dar prietena mea chiar era (si este in continuare) frumoasa si atragatoare. O figura de asiatica, sexoasa de nu se poate... ambalaj atragator, ce sa mai... Doar ca statea slabut la simtul umorului .
De ce m-a ales pe mine, nici acum n-am aflat .
Cristina si Razvan (31.01.2006)
poze (1),(2),(3),(4)
lorellay spune:
Si noi tot pe net...pe un site.
Mi-a trimis mesaj, i-am dat id-ul de mess.Am vb si ramasese sa vb sa ne intalnim sambata.AM asteptat sa intre pe mess sau sa sune, nimic.DUminica am plecat la o prietena..si hop..m-a sunat tocamia cand ma intorceam acasa.Am zis, hai ca merge de un suc.Asta a fost pe 4 martie.Pe 1 aprilie m-am mutat la el, cu parintii lui.Pe 14 martie m-a cerut de sotie. In august l-am adus si pe Codrin cu noi, baietelul meu, si in octombrie am avut nunta.Asta a fost in 2007.Acum o avem si pe Diana...Ambii copii sunt ai lui, Codrin il iubeste la nebunie.Suntem o familie fericita!
Mai ales ca au plecat si socrii la tara anul trecut si am ramas singuri!
Sorana de Diana (10.11.2008) si Codrin (15.02.2005)
Where there's a will there's a way!
www.totsites.com/tot/codrin" target="_blank">[ Codrin]
www.hi5.com/friend/photos/displayManageAlbum.do?ownerId=215017846&albumId=292622548" target="_blank">[ Diana]
simplyelenna spune:
Buna fetelor,
Eu si sotul meu ne-am cunoscut virtual :). M-a "avut" de la primul mesaj tocmai pentru ca era foarte impartial, nu-mi cerea adresa, nu-mi dadea adresa lui...pur si simplu comenta un motto al meu...imi dadea un sfat...
Am vorbit vreo 2, 3 saptamani fara sa stim cum aratam...iar atunci cand intr-un final ne-am vazut...n-a mai avut nici o importanta.
Am hotarat sa merg sa-l cunosc...desi ma aruncam in necunoscut: alta lume, alta cultura, alta civilizatie. Si...a fost minunat! Din momentul in care am coborat din avion am simtit ca sunt acasa, lucru pe care nu l-am mai trait niciodata pana acum. Familia lui, oamenii in general m-au primit cu bratele si cu sufletele deschise. Ne-am logodit pe 7 octombrie, adica la 4 zile dupa ce ne-am vazut prima oara in carne si oase, iar anul acesta pe 31 martie ne-am casatorit.
Aaaa...si am uitat un amanunt important...pana la varsta asta nu mi-am dorit niciodata copii (desi am mai fost casatorita o data)...puteam sa scriu carti despre motivele pt. care nu imi doream copii...cand l-am vazut prima oara tinandu-si nepotica in brate, ceva in mine a tipat ca el este barbatul al carui copil doresc sa-l port in pantec.
El sunt eu...o singura persoana, un singur suflet in 2 corpuri...
Chiar si fizic semanam foarte mult, am descoperit chiar ca avem si aceleasi gesturi...si aceleasi tic-uri :)...