Bucurii de sept-oct 2006 (159)

GETY spune:

Tasia, Mariei ii dam servetel umed sa se stearga la popu dupa ce face no. 2. E ca o recompensa. Dupa aia retusez eu...

Eu am inceput sa iau antibiotic pentru gat. Am luat si niste tantum verde inainte si nu a trecut.

Pana am scris mesajul, am mai mers cu Maria si am asezat-o pe oala si a facut no. 1.


Asa creste Maria Diana

xandrutza_76 spune:

Buna dimi!
Gety, asa, incet incet rezolvati si problema olitei. Noi am dat inapoi cu totul, dar macar nu mai consum atatia pampersi.
Tanima, ma bucur ca a ajuns jucaria si ca va place.
Lilina, multumim pentru vestile despre Sebicu, imi pare rau ca bietul de el trece prin atatea Sanatate multa! Si lui Vladone.
Adriana, astept si eu cu nerabdare pozele, sigur vor fi frumoase!
Tasia, inca folosesc servetele umede.
Lexi si multumesc!

Tot telegrafic, ca de obicei... Incerc sa culc fetele, Narcisa a fost foarte matinala.

anangel_lexi spune:

Buna tuturor.
Recunosc ca zilele astea am trecut printr-o serie de sentimente negative, dupa ce am citit mica disputa. De la vinovatie groaznica pana la furie ca cei din afara nu inteleg, etc. Toate zilele astea nu am avut niciun chef de forum, am citit si atat. Am simtit ca nu ma incadrez aici, unde sunt atatea mamici bune, perfecte (si o spun fara nicio urma de malitiozitate: pentru mine o mama care reuseste sa nu ridice NICIODATA vocea la copilul ei si sa nu-i mai dea cate-o palmuta, este o mama perfecta. Culmea e ca si cunosc o astfel de mamica, jos palaria in fata ei). Eu nu fac parte din categoria asta. Da, recunosc ca tip des la Maria, ma enervez repede si uneori ii mai dau cate una la fund (astept rosiile si criticile, le merit!) Nu sunt mandra de mine, nu am de ce sa fiu. Jur ca ma straduiesc sa-mi pastrez calmul, dar de cele mai multe ori nu reusesc. Cel mai mult ma scoate din minti cand incepe sa imprastie diverse prin toata casa: faina, orez, laptele ei praf (care se curata al naibii de greu) sau biscuiti pe care ii faramiteaza intre degete in prealabil. De fiecare data cand si-a luat-o, numai pentru asta a luat-o. Imi ies din minti pentru ca efectiv nu mai am forta seara cand vin acasa sa ma apuc sa strang, sa dau cu matura sau cu aspiratorul, efectiv nu mai sunt in stare. Poate o sa spuneti ca imi caut scuze. Posibil. Dar cred ca fiecare om are o limita fizica... Am incercat sa le cocot pe toate cat de sus am putut ca sa nu ajunga la ele, dar gaseste de fiecare data cate o metoda sa se catere pana acolo. I-am explicat cu frumosul ca mami seara cand vine de la servici e obosita si nu mai poate sa mai curete si nu e frumos si sanatos sa stam in mizerie. Dar ea nimic. Parca vorbesc singura. Iar sotul meu face si el ce poate, voi stiti cel mai bine cat e de solicitant sa stai toata ziua cu copilul. Mi-am promis ca voi face tot ce pot, numai sa nu se mai repete scenele cu palmute la fund si nici chiar cele cu tipatul. Iar ceea ce a scris Adriana cu "etichetatul" m-a pus pe ganduri, trebuie sa-mi revizuiesc atitudinea si in sensul asta. Cred ca va trebui sa incep o cura cu extraveral, singurul inconvenient e ca produce somnolenta iar eu nu prea am cand sa dorm.
Problema mea cea mare e oboseala. Poate veti spune ca nu am de ce sa fiu obosita, e mult mai greu sa stai acasa cu copilul decat sa mergi la servici. Aveti dreptate, insa eu dorm putin, 5, maxim 6 ore din 24. Plec din casa dimineata la 6.55, ma intorc seara la 18.45. Cand ajung acasa, ma apuc sa mai strang una-alta prin casa, din ce a imprasiat printesuca, fac curat prin bucatarie, uneori spal vasele (desi de cele mai multe ori le spala sotul), din 2 in 2 zile gatesc, mergem la cumparaturi...Si in plus ma solicita Maria, e normal, vrea sa stea cu mine ca doar i-am lipsit toata ziua. Asa ca printre restul treburilor casnice, ne dragalim, ne jucam (mai mult ea, ca eu sunt deja ametita la ora aia), ne uitam la dvd-uri cu desene...Problema e ca ea se culca foarte tarziu seara, adoarme extrem de greu si doar leganata. In ultimul timp imi ia o ora sa o adorm, asta in conditiile in care mai devreme de ora 23 nu se culca. Nu vrea, pur si simplu. Ii zic "mami, e tarziu, hai sa facem nani" "Nuuu, nu veau" "Pai de ce, nu ti-e somn?" "Nu". De cele mai multe ori mi se intampla sa adorm eu inaintea ei. Mi se intampla foarte des. Asa ca eu pun totul pe seama oboselii pentru ca, in mod obisnuit, sunt o fire foarte calma. Poate ca daca Maria ar avea un program de somn normal, ar fi muuult mai bine. Dar am facut socoteala si am ajuns la concluzia ca ea mai mult de 9-10 ore nu doarme pe zi. Ceea ce mi se pare extrem de putin pentru varsta ei.
M-am lungit cat o zi de post...Sa va povestesc si doua perlute haioase de ieri si gata, termin.
Ieri seara la cumparaturi. Trecem pe langa un automat din acela unde bagi moneda si primesti o jucarie. Ma innebuneste sa-i iau un Winnie. Ii iau dupa care zice "Mami, cumpara si pisica". Ii spun "Mami nu mai are bani, primesti pisicuta data viitoare". La care ea revoltata "mami, cumpara bani!"
Tot ieri seara, dupa cumparaturi, in masina la stop. Maria incepe sa se foiasca nerabdatoare. Ii spun "Vezi mami, acum e rosu, trebuie sa asteptam, cand se face verde pornim". La care ea "Hai odata, mai repede, rosu!!"

de www.totsites.com/tot/mariacornelia" target="_blank">Maria Cornelia (20.09.2006)
Din ce in ce mai mare

xandrutza_76 spune:

Lexi, citind postarea ta mi-am dat seama ca eu nu am specificat pana acum ca si Narcisa mai ia cate una la fundulet; si imi amintesc de postarea lui Eni; Narcisa face anumite lucruri, cum ar fi cataratul si saritul de la inaltime, lucruri la care nu renunta nici cu frumosul, nici cu explicatiile, nici cu captarea atentiei intr-o alta directie, nici cu nimic. Pur si simplu asa ii vine ei sa le faca, si nu a vazut pe nimeni facand asa. In asemenea cazuri singura solutie este acea palmuta. Nici nu pot explica cum mi se strange stomacul cand o vad cum sare, de exemplu, iar eu sunt cu Diana in brate si practic nici nu pot macar s-o prind. Si Narcisa nu e nici neglijata, ne manifestam sentimentele noastre pentru ea in permanenta, o implicam in mai toate activitatile. Ca sa nu mai zic ca avem un exemplu clar in familie, o matusa, copil fiind a sarit din copac si si-a rezolvat definitiv un picior, la ora actuala merge in carje, ori eu nu-mi doresc asa ceva pentru Narcisa, cum nicio mama nu-si doreste asa ceva pentru copilul sau. Incerc si eu sa fac fata tuturor provocarilor cat mai bine posibil, dar uite ca mi se intampla sa apelez si la asemenea gesturi.
De asemenea e greu sa stai cu copilul acasa, dar e greu sa mergi la serviciu; eu stand acasa imi permit sa fac treburile casnice nu acum ci mai tarziu, nu trebuie sa merg neaparat pe un orar; mai degraba cum apuc stand dupa fete; ba mi se intampla sa si dorm putin la pranz si asta face mare lucru. Dar sa merg la serviciu acum mi s-ar parea foarte obositor.

Adriana mica spune:

Lexi, eu nu dau cu rosii pt ca nu ma consider mama "perfeecta". Nici nu prea cred ca exista, pentru ca este aproape imposibil sa iti controlezi in orice moment reactiile. In schimb, cred ca este ideal sa ca o mama sa aiba o abordare pozitiva si deschiderea sa incerce sa imbunatateasca permanent relatia cu copilul. Si aici cred ca ajuta faptul ca ne putem impartasi experientele in mod deschis, aici pe forum. De exemplu sotul meu a trecut printr-o perioada extrem de stresanta la job si era mai mereu nervos si pus pe cearta; pentru ca nu mi s-a parut deloc ok sa reactioneze asa mai ales fata de un copil, am avut o discutie serioasa pe aceasta tema, am citit, ne-am documentat si am cazut de acord asupra modului in care este de dorit sa procedam, din punctul nostru de vedere, cu Dudu.

In ceea ce priveste etichetarea, stiu de la mama (profesoara pensionara) o istorioara (reala) despre raspunsul pe care obisnuia sa il auda frecvent de la elevi, atunci cand ii intreba care este motivatia pentru care au facut o prostie: "Daca sunt rau, sunt rau!" Adica voi, cei din jurul meu, mi-ati tot spus ca sunt rau, este cazul sa ma comport in continuare ca atare. Nu stiu de ce, dar mi-a ramas in minte chestia asta si fac tot posibilul sa o evit.

Am venit de la serbarea lui Dudu; incepuse bine, dar in momentul in care am scos camera sa filmez, "s-a rupt filmul". Adica a inceput sa tipe ca vrea sa faca si el poze, nu am reusit sa filmez mare lucru. Serbarea a fost mai degraba o lectie deschisa depre primavara, iar la sfarsit mamicile i-au ajutat pe prichindei sa pregateasca cadoul lor pt ele, adica o inimioara rosie cu un ghiocel confectionat din hartie creponata si seminte de dovleac.

Gety, intr-adevar interactiunea cu copii ajuta. Dar exista si riscuri legate de expunerea la virusi sau invatarea unor comportamente cu potential agresiv gen "apararea teritoriului". Dar imi place ca educatoarea lor, desi tanara si fara prea multa expeienta, reuseste sa se coboare la nivelul lor dar sa si tina lucrurile sub control.

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/tudorandrei" target="_blank">Povestea merge mai departe...

Roxana01 spune:

buna fetelor,

incerc sa ma desprind de probl mele si sa imi povestesc experienta la tema zilei: mamica perfecta.

la noi probl au inceput o data cu venirea pe lume a lui victoras. au fost vreo 3-4 luni in care daria a fost foarte geloasa si posesiva si din aceste motive facea lucruri care ma deranjau, ca sa-mi atraga atentia. in acea perioada eram si dupa nastere, victor avea colicile acelea interminabile si eram f irascibila. din pacate eu am reusit sa o inteleg pe daria dar toata furia mea s-a abatut asupra lui victor. uneori uram de-a dreptul faptul ca ne-a stricat linistea noastra. si destul de des tipam la el, el fiind si un copil care plange in secunda in care nu mai sta in brate sau nu este plimbat.

lucrurile din partea dariei s-au schimbat radical. este intelegatoare, il iubeste mult pe victor si nu face niciodata nimic care sa ma supere. in schimb cu victor este alta poveste. vrea numai in brate, nu doarme si este f posesiv. asa incat, cu toate probl noastre din ultimul timp, cu greu ma stapanesc sa nu tip la el. de batut nu-l bat, dar de tipat la el o fac. si imi dau seama ca gresesc dar nu ma pot abtine.

apropo de "vreau aia, vreau aia". am fost cu daria ieri in parc si am dat-o in masinute din acelea electrice. i-am spus de la inceput ca mama nu are bani decat pt o data, ca sa o invat ca nu trebuie sa se intinda mai mult decat putem. s-a dat o data dupa care a vazut ca ceilalti copii se mai dau si la alte masinute. mi-a cerut, normal. i-am spus ca mama nu mai are bani si ca ne mai dam altadata, cand mai luam bani de la tata, care tr sa se duca la serviciu. a inteles si s-a dat in leagan. si tot drumul pana acasa, plus acasa, povestea, dand din maini si din umeri: "nu mama bani, tati viciu aduce bani daia shina mege". chiar si azi dimieata cand a plecat sotul meu la serviciu daria ii spunea sa aduca bani ca sa se dea ea la masina. mi-e tare draga si ma bucur ca este asa intelegatoare, dar nu am nici un merit in asta. pt ca il vad pe victor, iar cu el nu te poti intelege si pace. daca i se pune pata si vrea sa darame veioza, nu se lasa pana nu o face. chiar daca il trag de 100 ori de langa ea.

hai ca m-am lungit. am vb cu Mexxa dimineata, sebi era bine avand in vedere situatia. i-am spus ca va ganditi la ea.

Tasia, multumim lui mario pt rugaciuni si multumiri tuturor celor care se gandesc la noi in rugaciunile lor.

Roxana, mamica de Victor Andrei (23.06.2008) si Daria Elena (06.09.2006)

anangel_lexi spune:

Roxana si Mexxa, ma gandesc in continuare la voi si ma rog sa fie totul bine cu puii vostri!
Dupa ce citesc un astfel de mesaj ma gandesc cat de norocoasa sunt ca am un copil sanatos si-mi trec prin cap o serie intreaga de apelative negative la adresa mea

Imi cer scuze ca postez un mesaj atat de trist aici, dar simteam nevoia sa impartasesc aceasta durere cu voi, efectiv ma doare sufletul pentru minunatia asta de fetita care sufera cumplit...

de www.totsites.com/tot/mariacornelia" target="_blank">Maria Cornelia (20.09.2006)
Din ce in ce mai mare

GETY spune:

Lexi, am scris si eu ca am scapat mai multe palmute Mariei la fund. Si nu sunt mandra. Nu stiu ce-a fost in capul meu, ca uitandu-ma in urma si amintindu-mi cum plangea dupa aia, mi se rupe sufletul. Am "muncit" 2 ani sa o am, mi-a dat Dumnezeu un copil sanatos si trebuie sa fiu constienta de asta. Acum e bine, intelege mai usor si e mai ascultatoare. Si bunicii au remarcat asta.
Eu am invatat ce mi-a zis sotul: fara cearta si sa fiu ferma. Acum mergem sa ne schimbam de pishu ca pute, sau acum mergem sa facem la oala.

Dar am noroc ca Maria doarme dupa 22,30, iar la pranz doarme cate 2 ore cel putin.


Asa creste Maria Diana

yoannamarie spune:

Ziua buna, fetelor! N-aveam nici un chef de scris...sunt trista si nu sunt in apele mele! Am intrat doar sa citesc, sa vad, ce mai faceti...
Dar...am citit fragmentul postat de Lexi, si...m-a pufnit plansul. Fetita si mama sunt de pe forum? Doamne...daca e, ca om, sa suferi, cu adevarat, in viata asta, pentru ceva, atunci, e pentru copil. E greu si trist, foarte trist pentru ca, aceste doua suflete trec prin aceste clipe. Nu am putere sa mai spun nimic...Dumnezeu sa le aiba in paza!



www.totsites.com/tot/maria-elena
Maria-Elena, un vis frumos devenit realitate!
"Copilaria vesteste omul, asa cum dimineata vesteste ziua..."
Ioana, mami de Maria-Elena

lilina spune:

of, Doamne, poveste asta cu "mama perfecta" e o poveste lunga
Lexi, exact cum ai spus tu....fiecare avem limitele noastre, nu suntem toti la fel si nu toti reactionam la fel in anumite situatii. Ceea ce simti tu simt si eu, ma simt vinovata pt.orice cearta sau palmuta data lui Vladutz dar ma stradui cu fiecare zi si simt ca m-am maturizat, ca am inceput sa intru pe un curs normal al lucrurilor. Eu am un maaare defect, nu am rabdare, DELOC, am impresia ca EU fac mai bine lucrurile decat oricine altcineva, si nu vreau sa las impresia ca as fi perfectionista, departe de mine acest gand, chiar nu ma consider o perfectionista, dar asa simt eu, ca lucrurile care tin de mine, trebuie eu sa le fac, si uite asa ma aglomerez SINGUR cu tot felul de treburi. Asa ajung sa nu am timp de nimic si evident ca nici nervii nu ma mai tin, eu sunt o repezita de felul meu, la mine se intampla totul cu o viteza-doua mai mult decat la multe persoane pe care le cunosc (ca de ex.sotul meu)...asa sunt eu, nu incerc sa ma schimb, asta ar fi o himera, dar incerc sa ma adaptez fiecarei situatii. Incerc sa fiu mai CALMA si mai RABDATOARE...in tot ceea ce fac, dar mai ales in relatia cu familia. Lexi, nu pot sa-ti dau nici un sfat, dar pot sa-ti pun ca TU singura poti sa iti propui sa fi mai ingaduitoare, sa aplici ca si mine regula de baza "rabdare si blandete" (e o chestie pe care am citit-o intr-o carte de psihologie, nu imi apartine)
si in plus, acum e varsta critica pt.Bucurii..2-3 ani, e o perioada grea, ei vor sa faca numai ce doresc ei si nu accepta variantele noastre, isi impun punctul de vedere asa cum stiu ei, noi trebuie sa gasim calea de mijloc. Eu ii distrag atentia, evit sa ii mai zic NU, ma satur eu de cate ori vreau sa ii zic nu si ma abtin, cu greu, dar incetul cu incetul, ma abtin. Asta e practic singura metoda care da rezultate Si bineinteles, calmul+rabdarea.
Ma gandesc la toti copilasii astia bolnavi si ma gandesc ca sunt o norocoasa ca am un asa copil si ii multumesc Lui Dumnezeu in fiecare zi pt.asta. Datoria mea este sa il cresc in armonie si sa-i ofer o viata linistita si frumosa.

va pup, am fugit sa-mi iau copilasul

Lilina & Vlad-Alexandru (23 septembrie 2006)
poze cum s-a nascut, site-ul