Vreau sa fiu mai bun

nikole spune:

Subscriu, si eu am poposit un timp in ...gradinuta ta, e f relaxant acolo....mai ales cu un ceai langa, si nimeni in jurul tau sa te distraga, felicitari
Mi-au placut ff mult fluturasii de primavara

Nikole, mami lui Albastrel
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec

yuppy spune:

Buna, imi doresc sa ma schimb, sa fiu mai intelegatoare, mai rabdatoare si iertatoare. Dar, din pacate, am constatat ca ma lovesc de rautatile unora din jur( si din pacate a unora pe care ii consideram apropiati), care ma dor foarte tare, urasc barfa si toate fatarniciile oamenilor( asta ma dezgusta cel mai rau). NU SUPORT OAMENII FALSI, nu inteleg cum poti zambi si vb frumos in fata, iar in spate sa incepi sa-l toci....Imi doresc sa pot trece cu vederea aceste rautati, dar nu reusesc.....
De multe ori mi-am propus:,,gata, nu mai bag in seama, ma fac ca nu observ, etc'', sunt OK, si cand ma lovesc iar de rautatile lor, ma inchid in mine, ma intristez...

Elena spune:

yuppy, pot sa-ti spun ce ma ajuta pe mine: toate gandurie, emotiile si starile rele, le 'vizualizez' ca nefiind ale mele. Le consider ca niste "entitati" exterioare mie, care nu-mi apartin, care vin peste mine, cum ar fi o musca ce vine si se aseaza pe mina mea. Imagineaza-ti ca toate sentimentele si gandurile astea circula asa prin univers si pac, cum gasesc o 'victima' se lipesc de ea si ii dau senzatia ca sunt ale ei! Atita timp cat emotiile negative sau gandurile negative care imi veneau le consideram ale mele, ca fiind parte din mine, ma afectau teribil. Ei bine, din momentul in care am inceput sa constientizez "ups, stai ca iar a venit emotia asta peste mine", o priveam ca ceva exterior mie, puteam sa ma detasez de ea si sa-i spun "ce cauti tu la mine? nu esti din mine, nu imi apartii mie, uritoo !!"

In cazul in care rautatea cuiva este indreptata asupra ta, dupa ce reusesti sa te linistesti de indignare/manie/suparare prin detasare, cum spuneam, atunci poti sa te duci la persoana respectiva si sa-i spui calm, dar ferm, ce ai de spus, daca simti nevoia sa ii spui. Daca nu simti nevoia, atunci nu-i spui nimic. Cel mai important dupa mine este sa incerci sa nu acumulezi mania in tine, sa nu ajungi sa urasti persoana sau persoanele respective, pentru ca atunci TIE iti va fi rau, tie iti faci rau, nu LOR! Fie ca le pui la punct, fie ca reusesti sa le dai ignore, daca simti ca asa este mai bine, important e ca la sfarsitul zilei, se lepezi toata energia negativa si toate gandurile negative pe care le-ai strans in ziua aia.
Gandeste-te numai ca in timp ce tu te tulburi si iti strici ziua, ea/ele isi vad netulburate de ale lor. Si te intreb, merita? merita sa-ti strici ziua si echilibrul tau sufletesc pentru astfel de persoane?

Incearca si sa vezi ca SE POATE!! I promise!

_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

yuppy spune:

Multumesc mult Elena pentru sfaturi. Am spus de nenumarate ori in fata ce ma deranjeaza, in speranta ca nu ma va mai rani....dar, din pacate nu toti suntem la fel.Eu am fost educata sa fiu sincera in viata si sa am anumite valori, dar din pacate am avut de suferit . Mi-am propus de nenumarate ori sa incerc sa nu mai bag nimic in seama, sa nu mai ma consum, pur si simplu sa ma fac ca nu vad....dar nu am reusit. In wk dupa ce mergeam cu sotul si copilul la biserica, eram mai puternica( asa mi se parea mie), si imi spuneam ca atata timp cat suntem sanatosi, totul este Ok si asta este cel mai important, si nu merita sa ma supar pt. nimic altceva. Dar, nu dura foarte mult aceasta stare, si reveneau ...problemele. Pupici,si Doamne Doamne sa ne dea intelepciune si putere sa trecem peste toate.

Elena, promit ca am sa incerc, din nou....

Elena spune:

Eu zic ca daca reusesti toata ziua de duminica sa-ti pastrezi starea de bine si de pace este MARE lucru!!


E normal ca starea de pace sa nu dureze si sa te tulburi/superi, mai ales daca zici ca esti mereu atacata. Chiar si Domnul Isus s-a maniat in mai multe randuri, cand a vazut fariseismul si rautatea unora.
Problema e, cum spuneam, ce faci cu supararea, cu mania ta? o tii in tine toata ziua (sau chiar si in zilele urmatoare), o strangi? acumulezi resentimente pentru acea/acele persoana/e?

Am citit o maxima a lui Aristotel care mi s-a parut grozava:
"Oricine poate deveni furios, e simplu. Dar sa te infurii pe cine trebuie, cat trebuie, cand trebuie, pentru ceea ce trebuie si cum trebuie, nu este deloc usor."
Cred ca problema noastra cea mai mare este CAT de mult de infuriem, pentru ca tindem sa ne infuriem mai mult decat trebuie si/sau tinem furia in noi prea mult, uneori pana la luni sau chiar ani. Aici este de fapt pericolul, nu supararea, mania in sine, ci faptul ca o acumulam si ajungem in timp sa prindem ura pe persoanele respective.

Nu stiu care este situatia ta concreta, dar imi inchipui ca nu e deloc una usoara din moment ce in mod constant esti atacata. Tine-te tare cat poti si o sa vezi ca in timp, cu perseverenta, n-o sa le mai iei direct in plex, ci le vei trata cu detasarea cu care merita sa le tratezi.



_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

gabirus spune:

Elena, excelenta tehnica ta de a te detasa de emotiile negative. E in esenta simplu, dar putina lume intelege cu adevarat tehnica. Ne este foarte greu sa ne disociem de emotii, pentru ca de cele mai multe ori ne identificam cu ele. Ni se pare ca daca renuntam la ele, nu ne mai ramane nimic.

Si nu doar de cele rele trebuie sa ne detasam, ci si de cele foarte placute, de pulsiuni, de acel "eu vreau", pe care daca nu-l satisfacem, devenim extrem de frustrati.

Primul pas este sa ne dam seama ca eu vreau si eu am nu este egal cu eu sunt.

Fac si eu pe desteapta, dar o fac frumos ;)

mona72 spune:

Bun subiect, ma bucur ca l-am gasit. Parca m-am trezit de ceva timp si constientizez ca trebuie "lucrat la propria persoana" (asa cum bine zice gabirus). Incerc sa fiu mai buna, mai toleranta (cu mine si cu ceilalti), mai constiincioasa, mai responsabila, mai putin mandra, mai putin barfitoare, mai generoasa...

Drumul e f greu, pasii sunt marunti-marunti, cand mi se pare ca sunt pe calea cea buna, mai fac cate o greseala, mai vine cate o furtuna de nervi, cate un gand otravit pt cineva, mai scap haturile si ma mustra constiinta.

Dar ce spuneti voi aici e balsam pt minte si suflet. Povestiti de unde va luati puterea si rabdarea, eu ca incepatoare am ce invata, vreau sa invat.

Elena spune:

Mona, pot sa-ti spun eu de unde imi iau puterea: de la Dumnezeu. Sunt sigura ca poti reusi sa devii mai bun, sa 'lucrezi la propria persoana' cum spui tu si in alte moduri, adica nu neaparat prin credinta sau religie. Insa eu asa am reusit, prin efortul propriu, cat si cu ajutorul lui Dumnezeu.

Din capul locului trebuie spun ca este imposibil sa nu te infurii, sa nu te indignezi, sa nu te revolti de vorbele sau atitudinea oamenilor. Problema e sa nu pastrezi furia peste masura de mult, sa nu ajungi sa prinzi ura, sa inveti sa 'usuiesti' cat mai repede aceste stari si sentimente, fara ca ele sa iti afecteze sufletul si inima.

A te schimba pe tine insuti este clar un lucru foarte greu, poate unul dintre cele mai grele lucruri, pentru ca presupune sa lupti impotriva ta, impotriva firii tale. Dar merita, merita din plin! Spunea cineva "A te lupta cu tine insuti, e lupta cea mai grea; a te invinge pe tine insuti, este biruinta cea mai frumoasa."

In Biblie este exemplificata foarte clar lupta care se da in noi, atunci cand dorim sa facem ceea ce e bine si ne iese...pe dos: "C#259;ci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc....si apoi:"Caci binele, pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul, pe care nu vreau s#259;-l fac, iata ce fac!"


Dar cum sa faci sa reusesti? cum sa ajungi sa faci binele pe care vrei sa-l faci si nu raul care sta lipit de tine? ei bine, eu alta cale nu stiu decat PERSEVERAND!

La inceput te impiedici des, cazi adeseori, te lasi in voia sentimentelor si emotiilor si sfarsesti sa faci ceea ce nu vrei.
Primul pas este constientizarea, cum ziceai si tu ca te mustra constiinta. Fara aceasta constiintizare, nici macar nu poti porni pe drumul schimbari. E un pas important, pentru ca tot in mod firesc, firea pamanteasca vine isi iti spune: "hai, lasa, ca nu e asa de grav, dar ai avut dreptate sa te porti asa, sa fi rea, sa raspunzi rautacios, sa nu fi generoasa, etc...n-ai vazut si x-leasca ce scorpie e, ce-a facut/ce-a zis, pai merita sa i-o spui/faci si tu". Este primul impuls al omului, sa-si gaseasca justificari pentru purtarea-i incorecta prin comportamentul neadecvat al celorlati, sa-si linisteasca astfel constiinta.

Dupa constientizare, urmatorul pas este sa te 'scanezi' cu sinceritate, sa te intrebi DE CE ai reactionat asa, ce anume te-a adus sa faci sau sa spui lucrul respectiv. In felul asta, incepi sa te cunosti pe tine, sa-ti dai seama unde e 'defectul', unde e 'buba'. In unele cazuri, deja stii de ce ai reactionat cum ai facut-o, insa alteori vei fi surprins/a sa descoperi lucruri noi, ceva ce habar n-aveai ca exista in tine.
Uneori iti dai seama ca ai spus sau facut ceva doar pentru ca esti intr-o pasa proasta, pentru ca in mod normal, intr-o stare de bine, ai fi reactionat cu totul altfel.

Pentru inceput, incearca sa practici binele in toate formele lui (bunatatea, infrinarea de la vorbe taioase, etc) cu cei care iti sunt dragi, de exemplu cu sotul, copiii, parintii. De multe ori in mod paradoxal ii ranim in primul rand pe cei apropriati, pentru ca ii luam 'for granted', cum spun americanii. Iti va fi mai usor sa incepi cu ei, pentru ca pe ei ii iubesti. Dupa aceea, poti sa extinzi si la colegi, cunostinte si altii.

Daca esti credincioasa, ceri cu putere si staruinta la Dumnezeu sa te ajute sa te schimbi. Aici este domeniul Lui principal de 'specializare' si o va face cu toata bucuria si dragostea Sa. Insa este obligatoriu ca si tu sa iti faci partea ta, sa nu astepti ca El sa faca totul in locul tau.
Daca nu esti credincioasa, trebuie sa iti gasesti, nu stiu, 'un punct de sprijin', un 'ceva' de unde sa iti iei puterea. Imi imaginez eu ca lupta va fi un pic mai grea in cazul asta pentru ca nu mai beneficiezi de asistenta Supranaturalului, ci trebuie sa iti gasesti resurse fie in interiorul tau, fie sa-ti creezi o motivatie foarte puternica pentru a face schimbarile pe care vrei sa le faci.

Apoi propune-ti in fiecare zi cate ceva: de exemplu azi stii ca te vei intalni cu o persoana care este enervanta/agasanta/fitoasa, etc.; propune-ti sa rezisti cat mai mult fara sa-i spui o rautate. O sa vezi ca desi initial iti musti buzele si limba sa te abtii sa spui ceva, dupa un timp, te vei simti foarte bine ca nu ai facut-o si chiar in timp se vor topi si emotiile negative pe care le-ai avut mai devreme.

In principiu, orice fapta buna pe car o faci te construieste, te zideste, si orice fapta rea, iti erodeaza sufletul si il raneste.

Uf, am scris o gramada , ma opresc aici.

Edit: cat priveste rabdarea, hmm, e mai greu, si eu mai am mult de lucrat aici. Sunt ca omul care se roaga: "Doamne, da-mi rabdare! dar da-mi-o repedeee" :)
Singurul lucru care m-a ajutat in ceea ce priveste nerabdarea a fost observatia ca neprimind lucrul dorit atit de repede cat mi l-am dorit, in perioada scursa pana l-am primit, am invatat diverse lucruri: fie sa apreciez mai mult lucrul dorit atunci cand l-am primit, fie mi-am dat seama ca daca l-as fi primit atunci in momentul cand il doream, nu eram efectiv pregatita sa-l folosesc/apreciez asa cum trebuia....







_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

Elena spune:

Gabirus, am sa incerc sa raspund si eu la intrebarile tale:

1. Exista mai multe feluri de iubire sau doar un singur tip de iubire este iubire adevarata, indiferent care ar fi tinta acestei iubiri?

Inca din antichitate, grecii foloseau 4 cuvinte cu semnificatii diferite, pentru dragoste:
storge, eros, philia si agape.
Storge este afectiune pe care o ai fata de cineva sau de ceva de care prinzi drag (prieteni, animale, chiar obiecte).
Eros este dragostea romantica si senzuala.
Philia este dragostea care se arata intre prieteni.
AGAPE este singura dragoste neconditionata, pentru ca ea continua sa iubeasca chiar cand celalalt nu ii raspunde la fel sau cand nu se face vrednic de a fi iubit. Termentul AGAPE este folosit in Biblie atunci cand se refera la Dragostea lui Dumnezeu pentru noi oamenii.
Primele 3 tipuri de dragoste sunt toate conditionate de purtarea celuilant: 'te iubesc pentru ca imi dai, pentru ca imi aduci bucurie, fericire, implinire, etc', este tipul de iubire care da, insa si asteapta sa primeasca.

2. De unde stim ca iubim pur, cu adevarat? Avem capacitatea sa ne dam seama de acest lucru, sa ne autoevaluam iubirea?

Da, in principiu avem aceasta capacitate, insa trebuie sa ne evaluam cu sinceritate.

3. Actul volitional ("fa tot ce vrei") este sau nu separabil si separat de iubirea adevarata?

Nu prea am inteles ce vrei tu sa spui prin 'iubire adevarata'. Mie mi se pare ca eros-ul sau chiar si iubirea intre prieteni poate sa degenereze foarte usor intr-o iubire 'impura', in sensul ca 'fa tot ce vrei', poate sa faca mult rau ( de exemplu, adulter; daca iubesti pe cineva cu iubirea eros in afara casatoriei, acel 'fa tot ce vrei', te aduce cat ai clipi in adulter; la fel si iubirea dintre prieteni, din iubire pentru un prieten, daca 'faci tot ce vrei', poti sa ajungi sa minti pentru el, sa furi pentru el, chiar sa ucizi.

4. In aceeasi ordine de idei: iubirea noastra se imparte in general intre mai multe tinte. Este vreo iubire mai importanta decat alta? Trebuie sa fie o iubire mai mare decat alta? De exemplu din Biblie extragem clar ca trebuie sa iubim mai tare pe Dumnezeu decat orice, decat de exemplu, pe copilul nostru.

Pentru mine, ca si credincios, imi este clar ca cel mai mult trebuie sa iL iubim pe Dumnezeu. Numai iubindu-L pe El mai mult ca orice pe lumea asta putem sa ajungem sa ne iubim si semenii. Daca avem o relatie pe verticala buna cu Dumnezeu, lucrul acesta se va vedea clar in relatia pe orizontala cu oamenii. Ca sa ai de unde da dragoste, trebuie ca tu insuti sa te umpli cu DRAGOSTE. La fel, daca vrei sa dai lumina, trebuie tu insuti sa te umpli de Lumina, trebuie sa te conectezi la sursa divina si inepuizabila de Dragoste si Lumina!


_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)

Elena spune:

Scrisoarea lui Alexandru Vlahuta catre fiica sa

Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna pentru ca sa poti fii fericita!

Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu pot fi iubiti si al doilea…al doilea, de! Norocul si celelalte pere malaiete, care se aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora, n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire, in tine rasare si in tine infloreste si leaga rod cand ti-ai pregatit sufletul pentru el. Si pregatirea aceasta e opera de fiecare clipa.Cand pierzi rabdarea imprastii tot ce ai insirat si iar trebuie sa o iei de la capat. De aceea vezi atat de putini oameni fericiti…. ATATIA CAT MERITA.

A, daca nu ne-am iubi pe noi fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit, sau ne-am surprins asupra unei rautai, ori asupra unei fapte urate, daca in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepatimire(lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi, partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura.

Se stie ca durerea este un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.

Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce vrei. Si vad ca ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare ca ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti vina.

Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei si al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg, cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata, de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi:”Uitati-va la mine!”, Dar mai ales as vrea sa scriu, de-a dreptul in sufletul tau aceasta: “Sa nu faci o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti”. Nu e triumf pe lume, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.

Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi trait cincizeci de ani ai sa o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu sa o citesti si atunci cu sufletul senin de azi!
Te imbratisez cu drag,

A. Vlahuta



_

"Mare pacoste sa nu ai destul duh ca sa vorbesti frumos, nici destula judecata ca sa taci cand trebuie." (La Bruyere)