Vreau sa fiu mai bun

Motana spune:

Un sfant, nu mai stiu care (Augustin cred... nush) zicea ceva de genul:
"Iubeste si fa tot ce vrei". Mi se pare mult prea tare, prima conditie deja impune multe, o selectie perfecta.

ham spune:

Intelept om, Sfantul Augustin!

gabirus spune:

Pai sa va arunc urmatorul challenge (mi-l arunc si mie, ca sunt in aceeasi oala si declar pe fata ca nu sunt sigura de raspuns):

1. Exista mai multe feluri de iubire sau doar un singur tip de iubire este iubire adevarata, indiferent care ar fi tinta acestei iubiri?

2. De unde stim ca iubim pur, cu adevarat? Avem capacitatea sa ne dam seama de acest lucru, sa ne autoevaluam iubirea?

3. Actul volitional ("fa tot ce vrei") este sau nu separabil si separat de iubirea adevarata?

4. In aceeasi ordine de idei: iubirea noastra se imparte in general intre mai multe tinte. Este vreo iubire mai importanta decat alta? Trebuie sa fie o iubire mai mare decat alta? De exemplu din Biblie extragem clar ca trebuie sa iubim mai tare pe Dumnezeu decat orice, decat de exemplu, pe copilul nostru. In acest caz desi iubesc cu adevarat pe copilul meu, daca Dumnezeu mi-la ia (sau in exemplul biblic imi cere sa il ucid), nu pot sa fac ce vreau, dar sunt in acelasi timp in limitele iubirii de Dumnezeu.

Este un exemplu extrem, va rog sa nu va legati de el Vroiam doar sa explic ideea. Puteti aduce orice alte exemple, ne-biblice, de zi cu zi sau de unde doriti voi. Deci: as dori sa discutam IDEEA, nu modul de expunere (care s-ar putea sa nu fie tot timpul coerent, si in acest caz va rog sa cereti lamuriri suplimentare fara sa dati cu rosii )



Hoinari suntem in viata asta, iar drumul spre casa cu greu il regasim

gabytza25 spune:

o sa incerc sa raspund la intrebarile tale, insa nu stiu cat de bine le-am inteles, sau daca asta e parera mea permanenta. insa pe moment, asa gandesc:

da, clar exista mai multe tipuri de iubire, difera prin intensitate si implicare emotionala si nici decum prin importanta. care dintre ele este adevarata? TOATE, fiecare in felul ei.


din pacate nu cred ca avem capacitatea de a ne autoevalua "iubirile", insa e important sa primim fiecare iubire asa cum este ea, sa ne bucuram de "existenta" ei in viatzaa noastra, si sa o facem pura; fara sa ne inconjuram de rautati, doar sa promovam partile bune ale acesteia.



intrebarea asta nu o prea inteleg. Sa facem tot ce vrem, DA, ne este permis, atata timp cat nu facem rau celorlalti, chiar si in cazul iubirii. Chiar daca se spune ca in iubire e permis orice, eu zic ca rautatile nu au ce cauta in contextul iubirii.


aici, e discutabil... eu zic ca Dumnezeu este Insusi iubirea, si atata timp cat avem credeinta in El, inseamna ca Il iubim. Am trecut si eu recent printr-o pierdere (cei care mi-au mai citit si alte postari, stiu ca e vorba de mama mea pe care am pierdut-o vara trecuta). Pana in ultima secunda am crezut ca Dumnezeu va face o minune pentru ea, si nu ne-o va lua. Din pacate n-a fost asa... recunosc ca a fost o perioada cand doream sa inteleg de ce Dumnezeu nu ne-a ajutat, insa cu toate astea, in sufletul meu L-am iubit si o sa Il iubesc mereu, la fel de mult. E puterea suprema, si nu ne putem impotrivi Lui, si cu iubirea fatza de El orice om s-a nascut, si o are in suflet permanent, trebuie doar sa isi doreasca sa Il caute, si mereu-mereu Il gasim intr-un coltz de suflet.

Dorsilia spune:

se retrage zici.....hmm....nu stiu, posibil sa fie si asa. Eu cred ca ne indepartam noi de Bine, uneori, adoarme constiinta proprie, si ne trezim zgaltaiti cu o scatoalca la ceafa de ne revenim instanta din raliul pe aratura. Cred ca omul e supus greselii, de aceea Binele, reprezentat in univers ca fiind insusi Dumnezeu, cel ce nu greseste, cel atotputernic, detinatorul tuturor tainelor si al devarului suprem, ne aduce pe cararea cea buna, asemeni unui parinte autoritar, cam brutal uneori. Stiu ca exprimarea mea e cam scolareasca dar asa simt eu sa exprim ceea ce cred despre un domeniu in care sunt la rangul de profan doar. Nu am atinc inca acel nivel de intelepciune care sa ma faca sa nu ma comport copilareste cand mi se da peste maini. Ma revolt, ma retrag in mine, ma simt parasita, dezorientata, panicata, si am nevoie de o buna perioada de timp in care sa-mi refac credinta. Probabil nu sunt un bun crestin....


ps. scuzati erorile de scriere, iminente in viteza cu care tre sa smulg niste minute sa citesc si eu pe aici :)

gabirus spune:

Lia, ce vitezomana

Chestia cu ne indepartam de Bine ... aici zicea un tip o chestie tare sugestiva. Zicea ca are senzatia ca urca pe Scara lui Iacob si uneori in marea infatuare de a te apropia de Dumnezeu, realizezi ca de fapt scara s-a inversat si o iei vertiginos in jos.

Si eu cand ma gandesc pe unde oi fi pe scara asta ma simt indaratnica rau, ca un copil impiedicat si mult prea galagios.

Hoinari suntem in viata asta, iar drumul spre casa cu greu il regasim

gabirus spune:

gabitza, mi se pare foarte constructiva atitudinea ta.

Am sa incerc si eu singura sa imi raspund:

pe 1. si 2. le-as comasa cumva: iubirea cred ca e graduala, pe masura ce suntem mai curati in suflet si minte, suntem capabili de moduri mai "inalte" de a iubi. As pune pe paliere mai joase iubirea pasionala si in genere trecatoare, iubirea egoista (e totusi iubire, chiar daca tinta ei este o prelungire a noastra, de ex. iubirea noastra pentru copiii nostri sau soti/sotii are de multe ori aspecte egoiste) si pe palierele inalte iubirea altruista si iubirea cea mai curata pentru Dumnezeu.

Cred ca toate se pot numi iubire, desi clar valoric sunt diferite. Si cred ca e important sa exploram cat mai multe din modurile de a iubi.

Punctul 4 sincer ma depaseste. Stiu ca iubirea de Dumnezeu surclaseaza - sau ar trebui - orice alta iubire. Altii sacrifica totul din iubire de oameni, din altruism. Chiar nu stiu cine ar putea sa valideze un clasament al importantei.

La punctul 3 inca ma mai gandesc, dar revin si cu asta, in caz ca va intereseaza

Hoinari suntem in viata asta, iar drumul spre casa cu greu il regasim

Motana spune:

O explicatie a citatului Sf. Augustin (sigur acum) adauga urmatoarea: cand iubesti faci ceea ce trebuie, ce e corect, atunci da, poti sa faci ce vrei. (caci nu vei calca gresit). Bineinteles e vorba de iubirea crestina. (o mini explicatie buna a citatului am gasit si www.geocities.com/seapadre_1999/homilia-23domingo-a.html" target="_blank">aici), cine e interesat pot sa traduc.


Eu cand am auzit prima data comanda cum ca sa il iubesti mai mult pe Dzeu decat pe mama sau copilul tau, clar, am reactionat logic si coerent. Am inteles gresit. De fapt da, e mult mai bine pentru tine sa iubesti pe Dzeu mai mult decat orice/oricine altcineva din 2 motive:
1. inveti sa nu te legi (in sens extrem de dependenta) de lucrurile efemere, chiar si noi oamenii... efemeri
2. cand iubesti cel mai mult pe Dumnezeu, actionezi NUMAI bine, nu mai poti face anumite lucruri (omenesti, de ex rautati), tu devii alt om, deci in consecinta actionezi asupra celor dragi, copii, familie, prieten, dusmani - DIFERIT. Asta te face sa ii iubesti pe ei insisi mai mult decat i-ai fi iubit in mod normal (pur omeneste), tocmai ca il iubesti pe Dumnezeu mai mult decat orice.

Stim cu totii tendinta pe care o avem sa ne atasam pana la dependenta de persoane sau chiar lucruri. Sa luam cazul in care o persoana devine centrul atentiei (adesea iubitul(a) sau copilul), "motivul de a trai" ii zicem cu atata usurinta. Daca acea persoana moare, deci si motivul tau de a trai dispare, right? E gresit? Da!
Nu e gresit sa suferi, nu e gresit sa fii depresiv, sa atingi fundul paharului si varful lui, e gresit sa iti creezi universul in jurul ORICARUI lucru pamantesc, pentru simplul motiv ca e trecator.
Daca centrul universului fiecaruia ar fi Dumnezeu, dupa cum El a zis, nu inseamna ca nu ti se rupe sufletul la moartea fiintei cele mai dragi, nu inseamna ca nu suferi sau nu ai greutati, dar poti sa TRECI PESTE, ceea ce e cel mai important, si sa treci fara frustrari sau complexe sau atatea probleme (psihologice) care adesea se creeaza in urma unui astfel de eveniment.
Atunci da, cred ca sa iubesti de Dumnezeu mai mult decat orice esti obedient (1) si apoi e spre Binele tau.

Eu cred ca multe din comenzile pe care ni le-a lasat Dzeu sunt de fapt pentru auto-protectia noastra si pentru binele personal (si al vecinului), dar ne e greu sa ii gasim intelesul.

gabirus spune:

Motana, am citit explicatia si am inteles in mare masura.

Da, cred ca pot fi de acord ca e cel mai bun raspuns care ar putea fi dat la punctul 3 din intrebarile pe care le pusesem.

Multumesc frumos

Hoinari suntem in viata asta, iar drumul spre casa cu greu il regasim

alexas spune:

E interesant subiectu deoarece toata lumea se gandeste sa fie mai buni si intelegatoari doar in preajma sarbatorilor, asa ar trebuim sa fim in fiecare zi mai bune mai intelegatoare si lista continua . Traim intr-o lumea asa de rea si de invidioasa macar sa ne curatam noi sufletu de toate rautatile astea lumesti

mami de miruna si andrei