cand tati nu vrea sa adoptam o surioara...
Raspunsuri - Pagina 4
simo_75 spune:
Eu cred ca drumul spre adoptie tine de fiecare.O parte o gandesc ca pe o ultima solutie,o parte asa simt ca trebuie sa faca (desi au copii biologici )si o parte care aleg intre natural si adoptat (ca le este frica sa mai incerce a doua oara in urma unei sarcini pierdute in luna foarte mare) -(eu una fac parte din ultima categorie si am cunoscut o groaza de femei ca mine)
Greta--In orice caz trebuie sa discuti cu sotul si sa ii explici notiunea de adoptie pentru ca daca din start a plecat cu parte negativa trebuie sa comunicati pe treaba asta foarte mult.
Nu e lucru usor si tine de foarte multi factori-de rabdare, de sentimente, de faptul ca un copil iti schimba viata si va va scoate din ritmul de acum ,etc etc etc.
Plus de asta sunt sigura ca daca incepeti sa megeti pe drumul asta si ajungeti la final si o sa va gasiti copilasul atunci sotul tau se va schimba radical.
Sotul meu de exemplu a simtit chestia asta ca imi este frica sa mai fac un copil si el mi-a spus de adoptie.Eu nu am privit-o ca pe o ultima solutie dar mereu ma gandeam la ce am patit si sincer fetelor nu mai pot sa trec din nou prin calvar.Asa ca am hotarat sa mergem pe drumul asta si deja suntem pe el.Si o sa-l iubim neconditionat si o sa fim o familie minunata.
Nu o sa am nici un fel de remuscare ca nu l-am facut pe al nostru si abia astept ziua cand imi voi gasi minunea.Ma gandesc non-stop la ziua aceea!!Exact cum s-a spus mai sus:parca ma bucur mai mult decat atunci cand eram insarcinata.Parca sunt eliberata de toata frica care am avut-o atunci si ma simt usoara si puternica sa trec peste toate obstacolele.
Mai bine sanatoasa si cu putere sa cresc un copil ,decat cu probleme si traumatizata psihic de incercari esuate (desi la mine nu a fost decat una da "buna" )
Am deschis ochii si m-am documentat extrem de mult despre adoptie si acum sotul meu se minuneaza de cate stiu si cat m-am implicat in chestia asta si se bucura ca a deschis subiectul si m-a determinat sa alegem varianta asta desi exista si posibilitatea sa-l avem pe al nostru .Deci comunicarea e foarte importanta ! !
va pup fetelor si greta - fii puternica si atinge-ti scopul!!
Esti femeie, trebuie sa ai putere de convingere,dar intai si intai sa te convingi pe tine ca iti doresti asta!!
Si exact cum a spus Nicolae Iorga:
Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea! - Nicolae Iorga
Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea! - Nicolae Iorga
misha71 spune:
Salviae pai tocmai la asta m-am referit. Asa cum spune si simo, am preferat sa fiu o mama sanatoasa si fizic si psihic si sa adopt un copil.
Nu zic acum Doamne fereste ca tu sau atitea fete care au luptat din rasputeri sa poarte un bebe in burtica au vreo vina, insa, daca te gindesti un pic iti vei da seama ca nu mai esti aceeasi ca acum citiva ani cind porneai in viata increzatoare, fericita si cu o mare siguranta ca vei naste copii multi si sanatosi. Toate incercarile astea nereusite lasa urme adinci mai ales in suflet, ca sa nu mai zic de sanatate si nu in ultimul rind financiar.
De asta eu am refuzat din start orice FIV sau IA. Cu toate ca amindoi avem analizele foarte bune, pur si simplu nu s-a intimplat pina acum. Nu ar fi deloc exclus sa se intimple DUPA ce vom adopta.
Inversunarea asta de a obtine un lucru, indiferent de consecinte nu face decit sa adinceasca prapastia dintre noi si o viata cu adevarat fericita. Ca o comparatie (poate nu atit de binevenita aici): iti doresti cu disperare sa ajungi la orgasm, insa el vine doar atunci cind uiti pur si simplu ca exista si el pe lume si te gindesti numai la placerea actului in sine.
****************************************************************
Emma INVINGE cancerul! In fiecare zi alaturi de Emma!
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O inimioara are nevoie de voi! / Blogul cu ingerasi
POFTITI IN BAZARUL LUI MIHAITA!!!
www.dropshots.com/popescu71#albums/verde" target="_blank">Curiosilor 
excesul de pufuleti, bomboane si IGIENIZARE dauneaza grav sanatatii 
(LadyJ)
lorelai1799 spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui misha71
Trist este ca adoptia e privita ca ultima solutie de a avea un copil. **************************************************************** Emma INVINGE cancerul! In fiecare zi alaturi de Emma! www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O inimioara are nevoie de voi! / Blogul cu ingerasi POFTITI IN BAZARUL LUI MIHAITA!!! www.dropshots.com/popescu71#albums/verde" target="_blank">Curiosilor excesul de pufuleti, bomboane si IGIENIZARE dauneaza grav sanatatii (LadyJ) |
eu as sugera-o ca o prima solutie , macar pt primul copil, apoi daca se mai poate sa urmeze cei naturali...
lorelai1799 spune:
fetelor, stiti ce?
eu daca as avea "o putere in acest stat "...sincer, as "determina " viitorii parinti mai intai sa adopte un copil, cand slava domnului - sunt atatia abandonati si lipsiti de afectiunea celor din jur, si mai apoi sa-i aiba pe ai lor naturali ...
caci daca tot sunt atatea prajituri in magazine ,,,,la ce bun sa le mai gatesti tu acasa?(scuzati-mi comparatia )
serios fetelor, as face o campanie intitulata "mai intai sa adoptam si mai apoi sa procreem"...eu zic asa ca indiferent de provenienta sufletului ce ti-e dat sa-l cresti - acelasi parinte esti ...
scuze daca am suparat pe cineva...va amintesc ca noi avem deja 2 baietei ai nostri...(iar eu tot mai visez la o surioara pt baieteii nostri)
va pup
misha71 spune:
Lorelai,e o initiativa laudabila, insa, din nefericire, toti ne-am izbit de prea multe ori de un perete de vorbe grele din partea cui ne asteptam mai putin. Prieteni, rude mai mult sau mai putin apropiate ne dadeau sfaturi "prietenesti" sa NU adoptam ca sa nu "ne facem mai rau".
Din pacate, mentalitatile invechite din tara noastra inca ne vor da mult de furca. Intii ele trebuie schimbate, apoi toate vor veni de la sine. Atunci cind adoptia va fi privita ca pe un lucru absolut firesc, atunci cind copiii adoptati nu vor mai fi "copiii altuia", ci "copiii nostri", atunci cind adoptia nu va mai fi ULTIMA sansa de a avea un copil, abia atunci se va intimpla asa cum ai descris tu ca e normal sa se intimple.
****************************************************************
Emma INVINGE cancerul! In fiecare zi alaturi de Emma!
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O inimioara are nevoie de voi! / Blogul cu ingerasi
POFTITI IN BAZARUL LUI MIHAITA!!!
excesul de pufuleti, bomboane si IGIENIZARE dauneaza grav sanatatii (LadyJ)
sunnyday07 spune:
Lorelai, cum ar putea oare statul sa "determine" viitorii parinti sa adopte mai intai si apoi sa incerce sa procreeze?
Mi se pare o idee cel putin bizara.
Uite, eu sunt dintre acelea care ar putea (probabil) avea copii nascandu-i dar care au ales sa adopte. M-am gandit mult pana am luat acesta decizie si am analizat la modul teoretic ideea din toate punctele de vedere - dar cum ar putea sili statul pe cineva intr-o problema atat de intima precum nasterea unui copil?
Asa cum zicea Misha, totul tine de mentalitate. N-are nicio importanta modalitatea prin care un copil a ajuns intr-o familie.
Si cred ca din acest punct de vedere lucrurile evolueaza in directia cea buna - cred ca acum mult mai multi oameni vad adoptia ca pe un lucru absolut normal fata de acum 10 sau 20 de ani.
Io daca as avea vreo putere in stat, sau in vreo fundatie cu bani as investi mai mult in educarea viitoarelor mame, astfel incat sa se micsoreze numarul copiilor abandonati.
lorelai1799 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simo_75 Eu cred ca drumul spre adoptie tine de fiecare.O parte o gandesc ca pe o ultima solutie,o parte asa simt ca trebuie sa faca (desi au copii biologici )si o parte care aleg intre natural si adoptat (ca le este frica sa mai incerce a doua oara in urma unei sarcini pierdute in luna foarte mare) -(eu una fac parte din ultima categorie si am cunoscut o groaza de femei ca mine) Greta--In orice caz trebuie sa discuti cu sotul si sa ii explici notiunea de adoptie pentru ca daca din start a plecat cu parte negativa trebuie sa comunicati pe treaba asta foarte mult. Nu e lucru usor si tine de foarte multi factori-de rabdare, de sentimente, de faptul ca un copil iti schimba viata si va va scoate din ritmul de acum ,etc etc etc. Plus de asta sunt sigura ca daca incepeti sa megeti pe drumul asta si ajungeti la final si o sa va gasiti copilasul atunci sotul tau se va schimba radical. Sotul meu de exemplu a simtit chestia asta ca imi este frica sa mai fac un copil si el mi-a spus de adoptie.Eu nu am privit-o ca pe o ultima solutie dar mereu ma gandeam la ce am patit si sincer fetelor nu mai pot sa trec din nou prin calvar.Asa ca am hotarat sa mergem pe drumul asta si deja suntem pe el.Si o sa-l iubim neconditionat si o sa fim o familie minunata. Nu o sa am nici un fel de remuscare ca nu l-am facut pe al nostru si abia astept ziua cand imi voi gasi minunea.Ma gandesc non-stop la ziua aceea!!Exact cum s-a spus mai sus:parca ma bucur mai mult decat atunci cand eram insarcinata.Parca sunt eliberata de toata frica care am avut-o atunci si ma simt usoara si puternica sa trec peste toate obstacolele. Mai bine sanatoasa si cu putere sa cresc un copil ,decat cu probleme si traumatizata psihic de incercari esuate (desi la mine nu a fost decat una da "buna" ) Am deschis ochii si m-am documentat extrem de mult despre adoptie si acum sotul meu se minuneaza de cate stiu si cat m-am implicat in chestia asta si se bucura ca a deschis subiectul si m-a determinat sa alegem varianta asta desi exista si posibilitatea sa-l avem pe al nostru .Deci comunicarea e foarte importanta ! ! va pup fetelor si greta - fii puternica si atinge-ti scopul!! Esti femeie, trebuie sa ai putere de convingere,dar intai si intai sa te convingi pe tine ca iti doresti asta!! Si exact cum a spus Nicolae Iorga: Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea! - Nicolae Iorga Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea! - Nicolae Iorga |
stii ce simo ?
sotul tau ti-a simtit durerea prin care ai trecut cu prima sarcina , te-a inteleas si apoi a ales varianta adoptiei, toata lauda mea pt sotul tau...
desi eu i-am spus sotului meu ca nu vreau sa mai trec prin alta nastere, caci cele 2 mi s-au parut cumplite, al meu sot sustine faptul ca daca il vom mai avea si pe al treilea pui acela va fi facut de noi...nu adoptat
asa ca da-mi tu , te rog, o idee de al convinge sa infiem o fetita...
uff
va pup
misha71 spune:
Lorelai, din pacate nu poti impune omului de linga tine sa accepte un copil in casa lui, atita timp cit el vede acel copil un strain oarecare. Daca ar fi sa adoptati pina la urma, si asta numai pt ca numai tu vrei asta, ori va face diferente vizibile intre copii, si astfel fetita adoptata va suferi mult mai mult decit daca ar sta mai departe la o maternala, sau sub alta forma de protectie sociala, ori ti-ar reprosa toata viata acest lucru, si atunci vei suferi si tu pe linga fetita si cine stie la ce se poate ajunge, ori ar putea ca, vazind-o, sa-si schimbe total optica si totul sa fie asa cum ar trebui.
Insa sint convinsa ca si tu ai rasucit problema pe toate fetele si variantele astea le-ai luat si tu in calcul.
Asa ca daca el nu se va deschide, ma tem ca fetita adoptata va ramine doar un vis frumos al tau. Imi cer iertare ca poate am fost cam dura in ceea ce am spus, insa ma tem ca asta e realitatea.
****************************************************************
Drum bun, licurici iubit!
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O inimioara are nevoie de voi! / Blogul cu ingerasi
POFTITI IN BAZARUL LUI MIHAITA!!!
excesul de pufuleti, bomboane si IGIENIZARE dauneaza grav sanatatii (LadyJ)
Manuelita spune:
Nu sunt experta in problema "sotul nu vrea", am avut noroc sa nu am problema asta.
Insa am avut aceasta problema cu parintii mei, care sunt foarte tineri, locuiesc in aceeasi casa cu noi, suntem foarte apropiati si parerea lor conteaza enorm pentru mine. Vreau deci sa zic ca nu sunt niste "bunicuti" pe care sa-i ignor.
Si am rezolvat problema discutand mult cu ei, fara sa-i fortez, incercand sa-i fac sa vada ca dincolo de fericirea lor exista copii care n-au nimic pe lumea asta, apoi am invitat in vizita o familie cu o fetita adoptata si s-au lamurit ca e o familie perfect ok, apoi i-am dus sa cunoasca fetita pe care vrem sa o adoptam. Si aici s-a schimbat foaia: le-a placut foarte tare copilul, dar tot nu erau de acord cu adoptia si ne rugau sa facem noi un copil. Si apoi au inceput sa duca grija copilului, sa se gandeasca la ea, si sa treaca peste propriile frici, iar acum sunt la fel de nerabdatori ca si noi.
Asa ca eu zic sa "aranjezi" o intalnire cu cineva cu copil adoptat si apoi sa discuti din nou cu sotul.poate functioneaza:)succes!
florinad spune:
Of, Of! Stiu cum e!
Si sotului i-ar placea o fetita, imi dau seama, dar inca nu accepta adoptia. Insa eu "strig" de cate ori am ocazia ca imi doresc atat de mult o fetita. Soacra-mea zice ca am trei (nepotelele mele), dar eu am spus ca o vreau pe a mea. Si i-am spus sotului ca vreau sa adoptam, dar inca nu ia ideea in serios, dar o voi repeta pana voi avea succes si simt ca va fi bine (am asa o fericire in suflet cand ma gandesc la asta, poate e un presentiment ca se va intampla). Totul depinde de noi, sa nu ne dam batute.
Sfatul meu, lorelai, e sa nu renunti! Nici eu nu renunt.