Cinematografia europeana

MElise spune:

Buna tuturor,

ma bucur ca mi-am facut timp in sfarsit sa citesc topicul asta care ma tenta de mult timp. Mai am cateva pagini si deja mi-am facut o lista intreaga de filme pe care vreau sa le vad dupa ce am citit opiniile celor care le-au vazut deja.

Din pacate eu sunt intr-o permanenta goana dupa timp (cine nu e, de fapt, in zilele noastre...)si abia daca reusesc sa mai vad cate un film bun. Unele dintre titluri mi-au amintit de vremea studentiei, cand stateam ghemuita intr-un scaun la centrul cultural francez cu castile pe urechi si cu ochii lipiti de un monitor, intr-o incapere minuscula.

Nu am citit inca tot topicul, dar nu ma pot abtine sa nu amintesc de doua titluri mai vechi - Eliza (cu Gerard Depardieu si Vanessa Paradis) si Ils se marierent et eurent beaucoup d'enfants (cu Charlotte Gainsbourg).

Gata, dau back la pagina 4

MElise

beshter spune:

Marox, nu l-am vazut, fir-ar sa fie, fi-miu a fost mucos si stranutos a treia oara in patru saptamani si nu mi-a ars de absolut nimic. Dar acum ca stiu ca am cu cine sa combat pe tema filmului, il voi vedea cu siguranta.


MElise, bine-ai venit! Te asteptam sa revii cu discutii, comentarii, ce vrei tu.


You cannot both dance and not pay the piper.

avmaria spune:

O poveste ...povestea lui Séraphine, de care nu auzisem niciodata - femeie simpla cu duhul cum parca se spune in romaneste, femeie de menaj al carui talent a fost descoperit intamplator de catre un colectionar de arta german caruia ii facea curatenie (colectionar care l-a descoperit pe Rousseau si l-a promovat pe Picasso, care afirma ca el nu colectioneaza ca sa vanda ci vinde ca sa colectioneze). Povestea lui Séraphine, care a desi nu a luat niciun curs de pictura in viata ei si-si facea vopselele din sangele gainii pe care-o pregatea la cina, din noroiul de la rau si din ceara furata in biserica, a fost un pictor de talent si avantgardist. A inceput sa picteze pt ca asa i s-a spus de "sus".

un film in care emotia nu e fortata, si tocmai de aceea te patrunde incet incet, pana ajunge sa te stranga ca intr-o menghina, sa te copleseasca. Nu stiu ce m-a emotionat mai tare : inocenta Seraphinei (scena abandonului ei cand vin jandarmii sa o duca e extraordinara, ca multe altele) sau admiratia fata de sensibilitatea cu care inocenta Seraphinei a fost imaginata, si redata.

Am descoperit in seara asta o poveste extraordinara, pictata cu un talent infinit de catre MArtin Provost - francez de care nu am mai auzit, si jucata de o actrita desavarsita - Yolande Moreau, perfecta in acest rol (spre rusinea mea tot "new entry" pt mine).

Am descoperit un film in care nicio scena nu mi s-a parut in plus, imaginile se succed cu maiestrie - amestec de inocenta, de culori sterse, de natural, simplicitate si mult alb, si invadat de multe culori vii in acelasi timp. Un film cu un final desavarsit. Un film punctuat din cand in cand de o tema muzicala, mereu aceeasi - apasatoare si neatractiva din punct de vedere strict estetic - dar perfect aleasa pt acest film, din punctul meu de vedere. Un film care mie mi-a placut mult de tot.

MElise spune:

Am reusit si eu sa vad Il y a longtemps que je t'aime. Mi-a placut mult, ideea filmului e extraordinara. Am trecut relativ usor peste chestia previzibila din scenariu, de altfel era oarecum logic ca un personaj cum e cel din film nu isi putea "ucide" propriul copil decat dintr-un motiv de genul acesta. Dincolo de felul in care joaca Kristin Scott Thomas, mi-a placut mult felul in care e filmat. Primplanuri, contrapunct, jocuri de lumini si umbre. Totul reda parca felul in care lumea e surprinsa de un ochi care a stat mult timp departe de oameni. Cel mai mult m-a impresionat scena in care, fortata de jocul cercului de prieteni, eroina le raspunde unde a fost in toti acesti ani. Felul in care reactioneaza Michel si marturisirile de dupa sunt scene de arta cinematografica.

A...si inca ceva, mi-a placut mult titlul filmului... adevarul e ca francezii au u7n talent innascut de a da titluri subtile. Multumesc pt recomandare, daca nu intram la topicul asta cu siguranta nu vedeam acest film extraordinar.

MElise

avmaria spune:

aM mai vazut zilele trecute un film care mi-a placut "Tacerea Lornei" - Le silence de Lorna - de fratii Dardenne. Recunosc ca eu am avut un fel de blocaj pshihologic cu "Rosetta" - cu care au castigat Cannes-ul acum cativa ani - datorita subiectului ... si subiectivismului meu de atunci. Dar am mai evoluat si eu de atunci, si propaganda "pseudo-comunista" nu ma mai sperie. Deci e timpul pt mine sa vad Rosetta si L'Enfant si alte filme ale lor. Voi ati vazut vreun film de-al lor?

beshter spune:

avmaria, am vazut filmul cu Lorna. Uite ce am scris cu cateva pagini in urma:

Ce zici despre comentariu? Hai ca tu pui punctul pe i mult mai bine ca moi

M-ai facut foarte curioasa in legatura cu 'Rosetta'. Sa vedem unde-l putem gasi...


You cannot both dance and not pay the piper.

avmaria spune:

Mihaelka, in primul rand mii de scuze ca n-am retinut postul tau. Si de asemenea, iti reintorc acel "vezi ca ma rosesc".

Tu ai pus punctul pe i redand esenta (plus "tema e tratat glacial si rezervat", sincer am avut acelasi sentiment, la limita frustrarii). Eu am sa inchid ochii, si-am sa divaghez, fara sa analizez filmul ca film ci doar sentimentul pe care mi l-a creat : exista in noi o tendinta de a ne atinge scopul. Ca nu degeaba s-o inventat fraza aia debila cu scopul scuza mijloacele ca sa linisteasca constiinta multora. Si cineva care traieste in mizerie si in disperare si care spera sa iasa la liman atingadu-si "scopul", risca cu atat mai mult sa faca "orice" posibil. E omnubilat atat de tare de telul care-l calauzeste, ca refuza sa vada, sa accepte orice l-ar putea frana. Dar, in functie de constructia fiecaruia, de natura lui intima, exista - sau nu - un prag de nedepasit, care in momentul constientizarii, permite repunerea in cauza a propriului "scop". Oare scopul chiar scuza orice mijloace? Lorna parcurge acest traseu foarte incet, si probabil ca daca "sotul" n-ar fi facut acele eforturi uriase pt a se "indrepta" nu l-ar fi parcurs niciodata. Faptul ca "sotul" devine, dintr-un drogat oarecare un om care lupta din raspunteri cu slabiciunile sale pt a reintegra societatea, o transforma pe Lorna dintr-un robot fixat pe-un obiectiv precis intr-un om induiosat de aceasta lupta. Si nu-si mai poate concepe fericirea proprie pe cenusa celuilalt. Se lupta cu morile de vant, si se ofera pe ea pt a-l salva pe el. Din nefericire, lucrurile se precipita in ciuda eforturilor ei, dar Lorna nu va putea niciodata accepta ca nu a facut mai mult, ca nu i-a spus. Din acest punct Lorna nu se mai accepta si se transforma. Devine o leoaica, o purtatoare a vietii curmate - ca singur mod de acceptare a inacceptabilului pe care l-a provocat.
Suntem intr-un impas ... si de aceea camera se departeaza incet lasand-o pe Lorna singura cu gandurile ei, cu copilul constiintei proprii. Nu vrem sa ne gandim ce va fi Lorna maine, caci poate va trebui sa plateasca si nimeni nu vrea asta. Nimeni nu o mai poate salva pe Lorna - decat imaginatia noastra. Oeil pour oeil? totusi nu cred...

beshter spune:

avmaria, nu stiu cum ar putea rezista cineva 'Tacerii...' dupa comentariul tau...

Am vazut aseara - parca mai venise vorba despre el la un moment dat - www.nuntamuta.ro/" target="_blank">Nunta muta. Eu voiam sa vad 'Los amantes del circulo polar' - pen'ca mi l-a cadorisit o prietena (sa-i dea Dumnezeu sanatate!) dar sotul meu a insistat pentru Nunta muta.

Ei bine....

Filmul e de un kitsch monumental si grosolan. E ceva asa....de te doare capul, parole d'honneur. Un sat romanesc de prin anii '50, colorat idilico-bucolico-gretos, po****t cu pitici(!), nebuni imbracati in alb si cu aripi in spinare, nebune gen Ofelia cu flori in par si camasi de noapte albe care bantuie prin paduri etc. Ai senzatia ca 'viziunea regizorala' a inghesuit p-acolea tot ce-a stiut ea ca poate transforma filmul intr-unul 'interesant' si 'artistic'. A, si mireasa are pe gat o pata in forma hartii Romaniei...Si cand stau satenii si se uita la filmul de culturalizare sovietica noaptea tarziu...vine circul. Asa hodoronc-tronc. (Adevarat e ca trecerea circului in sine mi s-a parut de o frumusete stranie)

E un fel de Kusturica in mizerie. Mare.

L-a mai vazut cineva?



You cannot both dance and not pay the piper.

beshter spune:

Am vazut www.imdb.com/title/tt0133363/" target="_blank">Los amantes del circulo polar, al lui Julio Medem (adica ala cu 'Lucia si sexul'), seara tarziu, proiectat pe peretele din sufragerie, intrerupt la fiecare sfert de ora de durerile de dinti ale lui Gabriel.

Ma bucur atat de tare ca am reusit sa-l vad. Lipsea din colectia mea de Medem. Mi-a placut un pic mai putin decat 'Lucia y el sexo' si mult, mult mai mult decat 'Caotica Ana'.

Altminteri, acelasi univers obsedant al lui Medem, in care mamele si iubitele se amesteca, timpul e circular (treaba care se vede si din numele personajelor, Otto si Ana, ambele palindromuri), coincidentele sunt peste tot, destinul se cere implinit.

Un film de vazut.

P.S. F., multumesc mult ca mi l-ai cadorisit!


You cannot both dance and not pay the piper.

beshter spune:

In we am mai vazut un film misto, care se pare ca mi-a placut doar mie si as fi tare curioasa de alte pareri. Un film turcesc din 2007, www.imdb.com/title/tt1021004/" target="_blank">Yumurta / Oul.
Actiunea, atata cata e, e simpla si liniara: un poet proprietar de anticariat in Istanbul e nevoit sa se intoarca in oraselul de provincie din care a fugit in tinerete ca sa-si ingroape mama. E hotarat sa se intoarca a doua zi, dar...se intampla neste trebi care-l retin. Altceva nu va mai spun.

Imaginile din filmul asta sunt de o frumusete absolut tulburatoare. Spectatorii sunt, din cate am observat eu, iritati de lentoarea cu care personajele fie vorbesc fie actioneaza. Mie tocmai asta mi-a dat posibilitatea sa ma bucur de imaginea filmului.

Daca l-a mai vazut cineva (ruleaza la Scala, bucuresteni), va rog faceti-va aparitia.


You cannot both dance and not pay the piper.