Teama de responsabilitate

conchita spune:

Aniela, ti-am urmarit povestea cu sufletul la gura si ma bucur pentru finalul...linistit. fericirea mai cere putin timp si ceva intelepciune din partea surorii tale. ce ma gandesc eu totusi e ca si tie iti va putea fi mult mai bine langa sora ta, poate o sa va fiti una alteia familia pe care n-ati avut-o niciuna pana acum, stii? nu o privi ca pe o alta piatra de gatul tau, nu ca n-ar fi, dar gandeste-te ce poate fi mai minunat sa fiti impreuna? dragostea neconditionata dintre voi nu poate fi inlocuita de nimic.

mi-e imens de mila de ea, prin ce-a putut sa treaca...stii, poate ca in prima faza ai putea sa-i faci rost de consiliere pentru persoanele abuzate. nu cred ca ea va putea sa traiasca si sa se comporte normal din prima, iar tu nu ai pregatirea necesara s-o consiliezi. mi-e teama ca, nepregatita, va da bir cu fugitii la prima greutate si mi-e si mai teama ca ea, obisnuita sa treaca de sub o tutela la alta, sa nu te vada doar ca pe sora care ii ofera protectie nelimitata si siguranta. tu nu esti mami a ei, iar ea trebuie sa invete sa traiasca pe propriile picioare. or asta cere un start bun. tu, cu programul tau ocupat si cu problemele personale, nu vei putea fi langa ea atata cat ar avea nevoie, macar acum la inceput...poti sa ii gasesti pe la vreo asociatie dintr-asta caritabila niste clase macar sau grupuri de suport free pentru femeile abuzate?

ma rog pentru voi doua din toata inima, meritati putina liniste macar si o viata mai buna. si eu as urma sfatul fetelor si as taia orice subventionare a viciilor fratilor tai, in felul asta as taia si nodul gordian al responsabilitatii false - ei au familie si copii, ei sunt responsabili, nu tu. tu esti sora si le poti oferi dragoste si i-ai ajutat toata viata. dar ei is mai mari ca tine si ar fi trebuit ca ei sa aiba grija de tine si de sora ta. macar ca nu au fost langa sora ta, ba chiar au abuzat-o, eu as taia orice ajutor. cum sa-i dau bani fratelui care mi-a invinetit sora in bataie de nu stiu cate ori?!

IonescuOana spune:

Aniela, ma bucur pt. reintalnirea voastra.
Dar la halul in care s-au purtat, nu merita totusi sa dai bani pe telefon ca sa-i anunti. Nu ai nici o obligatie fata de ei sa le dai raportul ce faci tu sau ea, nu sunt responsabili pt. voi si atat timp cat au fost s-au purtat josnic.
Eventual daca ei te suna, pe banii lor, le poti confirma ca sora ta este in Anglia, fara alte detalii. Gata, taie cordonul sponsorizarilor si al telefoanelor pe banii tai, ai facut destule pt. altii din vina lor, ajut-o doar pe sora ta si concentreaza-te pe relatia ta si o viitoare familie.
Curaj!

NicoletaB spune:

Felicitari!
Vai ce ma bucur ca ati reusit! De acum incolo veti pasi pe un drum frumos, sper din toata inima!
Taie legatura cu restul familiei atat timp cat de vad ca pe sponsorul lor, si ajut-o si pe sora ta sa-si creeze o viata civilizata. Caci daca prin ce a trecut sora ta la noi in Romania e destul de des intalnit si destul de acceptat de semeni, pentru strainii printre care traiti, ar fi de neconceput asemenea barbarii.
Poate gasesti vreo fundatie care sa ofere consiliere pt femeile abuzate!

toate cele bune!

Deianira spune:

Aniela, ma bucur ca a ajuns sora ta cu bine. Eu sunt de parere ca nu trebuie sa anunti familia si ca trebuie sa incepi sa te ocupi de formalitatile necesare ca sa ramana in tara.

---

Clover spune:

Fi barbata, Zoe! Ea are pe umeri greul, tu i-ai intins o mana, dar ea a facut partea cea mai grea. Restul sunt detalii. Cand mai simti asa ca o iei razna ca ai un bolovan pe umeri gandeste-te in schimb cum se simte ea.

Sper ca prietenul tau sa intre in peisaj, desi nu are nici o responsabilitate pentru ca pare cel mai stabil dintre toti. Si chit ca nu ii esti mama, ea are nevoie acum sa fii toate la un loc.

Lasa familia din Romania macar o vreme ca iti cresc sansele sa inceapa ea sa miorlaie ca vrea inapoi. Esti legata bolnav de ideea acestei familii care v-a facut viata amandurora praf.

zepellina spune:

Inarmeaza-te cu rabdare, impreuna reusiti. Nu este o greutate sora ta, doar ca ti-e teama, ai vrea sa rezolvi cat mai bine. Incurajeaz-o si asteapta-te si la "plans" pt acasa.
Si eu sunt de parere ca nu trebuie sa sunati in tara si cu siguranta, sa tai "ajutoarele". Crede-ma daca vrei sa muncesti, te descurci si aici.

escu spune:

Daca anunti familia, asteapta-te sa te trezesti cu nebunul la usa in orice moment. O convinge (chiar si prin teroare) pe sora-ta sa vina inapoi, iar cand vei veni de la serviciu, vei gasi casa goala.
Daca ai de gand sa-i anunti ca sora ta e la tine, schimba-ti adresa macar.
Cel mai bine ar fi sa le zici ca este in Bucuresti, in siguranta, la o prietena de-a ta.

escu spune:

Cele care i-ati recomandat cosiliere, intelegeti ca pana nu invata engleza nu are cum sa participe la astfel de sedinte.

aniela23 spune:

Tocmai asta e problema, ca copilaria ei nu a fost grea in sensul ca a muncit fizic mult, sau ca nu a avut ce manca si cu ce se imbraca (cum a fost, de multe ori, copilaria mea)ci de faptul ca a fost extrem de nefericita si abuzata mental. Eu cand am venit in Anglia am inceput prin a fi menajera la diferite persoane, am pus sute de biletele in care imi ofeream serviciile in cutiile postale, si am avut norocul de a gasi 2 familii care au avut incredere in mine. De acolo a pornit totul.Nu mi-a fost teama de munca fizica pt ca in Romania munceam in casa, in gradina, la fan, la prasit. Sora mea, in schimb, nu a calcat in viata ei o camasa, si o ingrozeste ideea ca ar putea lucra ca menajera. Engleza ei este destul de limitata, deci sansele ca sa-si ia alt serviciu sunt mici (mai ales pt ca suntem in mijlocul crizei financiare, iar romanii au mai putine drepturi de munca decat alti europeni).I-am sugerat sa fie au-pair, n-o sa castige decat bani de buzunar dar o sa aiba unde sa stea si o sa ii platesc eu scoala. Nici ideea asta n-o incanta. Inteleg ca e la inceput, e speriata, ii este dor de casa. Sunt pregatita sa am rabdare. Dar nu sunt pregatita sa fiu mama ei, sa fiu repsonsabila pt ea. Din cate vad eu ea ar vrea sa faca scoala, dar nu sa si munceasca. Stiu ca e inca mica, dar pur si simplu nu imi permit sa o intretin, viata in Londra este foarte scumpa...

aniela23 spune:

Asa este, marea mea dorinta este ca ea sa faca terapie, o sa-i platesc terapia indiferent cati ani ar dura, dar o sa mai dureze ceva timp pana o sa invete engleza suficient de bine ca sa poate face pasul asta.

Mi-e tare mila de ea, imi dau seama cat de singura s-a simtit ea dupa ce a murit mama, la 9 ani, cu un tata si un frate ca ai mei.