pregatita de scoala sau nu?

buciurlerica spune:

Fetelor va multumesc.M-am gandit si eu sa joc la 2 capete.Adica sa-i depun dosarul la scoala, dar sa las poarta deschisa si la d-na dir. a gradinitei pentru cazul in care in primavara-vara ma voi razgandi.
Doamnei educatoare care ma tot intreaba ce am hotarat ma gandesc sa ii spun ca vom merge la scoala pentru a nu o scoate de la pregatirea pentru scoala, si sa lucreze cot la cot cu ceilalti. Prelungirea cu inca un an a gradinitei presupune automat schimbarea educatoarei intrucat aceasta va lua o grupa mica. Desi multe lucruri nu mi-au convenit la d-na ed. am lasat copilul aici intrucat nu mi-am putut permite financiar o gradi partic. cu copii putini, la alta gradi de stat situatia privind nr.de copii este cel putin la fel,iar in acceasi gradi mi se parea frustrant sa treaca pe langa clasa si colegele ei-unele f.dragalase cu ea si sa se duca in alta clasa. Poate am gresit. Este adevarat ca eu sunt genul pe care schimbarile il sperie! In fine.Am povestit aici cateva lucruri care m-au deranjat/afectat ca mama, si fac parte dintr-un sir mult mai lung. Desigur ca nu se intampla zi de zi ca sunt si lucruri bune sau frumoase si daca as fi avut un copil puternic si usor adaptabil eu insami nu as fi pus la suflet orice. Am explicat de ce nu ma pot baza exclusiv pe parerea d-nei ed.Deasemeni vreau sa merg cu fetita la un psiholog de copii. Ne este necesar si noua ca parinti sa vedem ce gresim si noi.Astept sfat de la voi si in acest sens daca stiti unde pot merge.In ce priveste desenul, voi incerca. Dar din pacate desenul copilului meu , in cazul in care va vrea sa-l faca, s-ar putea sa arate ce poate ea sa deseneze nu si ce este in sufletul ei. Nu are talent la desen, deseneaza dupa niste sabloane pe care si le-a insusit, adica dupa acelasi tipic. Am facut greseala sa-i mai critic desenele. Dar voi incerca.

mariamunteanu spune:

Deduc ca nici tu nu esti usor adaptabila, nu prea ai incredere in tine si nici in copilul tau.

Maria

buciurlerica spune:

Draga MariaMunteanu eu am spus ca nu-mi plac schimbarile majore.Pe cat posibil le evit. Dar odata ce au avut loc ma adaptez usor.Sunt o fire sociabila. In ce priveste desenul fetitei, probabil va desena doua personaje cam la fel ochi nas gura, corp. Nu-i place sa deseneze, nici eu nu insist. M-am gandit ca nu este vital, am invatat-o cat am putut de simplu sa redea ce este mai important, la gradi se deseneaza peisaje, scene de poveste etc. Cand este pusa in situatia de a desena face un minimum necesar, dar se intelege. Eu zic ca a vorbi despre punctele slabe ale copilului tau nu inseamna ca nu ai incredere in el, ci cauti sfat pentru a-l face mai puternic,
mai pregatit. Desigur si noi parintii mai gresim. Cine nu greseste? Bine ar fi sa ne traga cineva de maneca de cate ori gresim!

sorana spune:

La desenul cu pricina nu e vorba de talent. Poate fi foarte schematic. Fi-mea deseneaza urat dar e foarte convinsa ca e o mare pictorita .
Am fost si noi la un moment dat la o evaluare psihologica si a pus-o sa se deseneze in familie si la gradi. Si a pus-o sa deseneze o mana frumoasa (mana ei) si apoi o mana urata. Dupa ce a desenat a intrebat-o a cui e mana urata. Cumva evaluarea cu pricina, desi mi-a spus d-na psiholog ca totul e ok la gradi, doar ca e un copil sensibil care nu se simte apreciat si nu prea are incredere in fortele proprii m-a convins sa schimb gradinita. Si bine am facut.
Daca ai senzatia ca e in neregula la gradi mai mult decat spune copilul poate n-ar fi rau sa mergi la un psiholog pentru o evaluare. Te duci o singura data, nu dureaza mai mult de 2 ore si poate te va lamuri ... sau macar pune desenele cerute de rox, probabil ea e psiholog si iti va da o interpretare.
Ca exemplu fi-mea cand a desenat familia s-a pus pe ea la mijloc, intre mami si tati. Ca inaltime tati era foarte putin mai inalt ca ea iar mami era inalta (cam de doua ori cat tati). Cica asta se traduce prin: se vede corect in sanul familiei, intre cei 2 parinti, tinandu-i de mana pe amandoi. Persoana la care se raporteaza, care are autoritate morala asupra ei, pe care vrea s-o multumeasca este mama. Pe tata il considera mai mult prieten, l-a facut ca si cum ar fi de varsta ei, tata nu are autoritate, ii este egal.
Ulterior am realizat si eu ca asa e. Adica tata e cel care se uita la desene cu ea, se distreaza amandoi de minune, mama e aia cu "fa aia" "fa ailalta"
Am vazut desenul unui baietel al carui tata era plecat in strainatate de cativa ani. Il facuse pe tata mult in spate, mic. El si mama erau in fata, mari.
Cam despre asta e vorba in interpretarea unui desen.

Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein

buciurlerica spune:

Sorana, multumesc de informatii.Voi pune desenele indata ce le va face. Vreau sa te intreb cand ai fost cu fetita la psiholog ce i-ai spus fetitei unde si de ce mergeti-ma refer sa nu aiba impresia ca ceva este in neregula cu ea.Ai fost mai intai tu,ai povestit ce aveai si apoi a intrat fetita?Sau cum?
In legatura cu gradi fetita nu spune ca ceva este in neregula la gradi. O vad eu stinghera, are trac cand intra, adesea la plecare daca a uitat ceva, evita sa intre, ma pune pe mine sau ma roaga sa vin cu ea.Chiar ieri s-a intamplat si in clasa era doar d-na cu sau fara ingrijitoare nu retin. De buna voie imi spune doar ceva ce i se pare ei putin "out of order" de ex. cand un copil foloseste un cuvant urat la adresa altcuiva-nu ea, sau se bat alti copii intre ei. Uneori ma ia de mana sa-mi arate ce a lucrat si de regula atunci cand a fost laudata sau este ea multumita. Nu prea vorbeste despre ea la gradi. Dar eu o mai trag de limba ce a facut in ziua aceea, ce a mancat,cu cine s-a jucat etc. Mai facem uneori joaca de-a gradi si eu sunt ea la gradi, iar ea dupa multe insistente este d-na. Asa mai aflu cate ceva, sau daca i s-a intamplat ceva deoasebit ei, ma informeaza vreun vorbaret imediat ce ma vede. " Stiti azi lui ..............". Eu atunci intreb fetita daca este adevarat si cum s-a intamplat. Ce nu v-am spus pana acum este ca stingheritatea de la gradi sau in prezenta anumitor persoane din afara familiei, acasa dispare. Acasa exerseaza cu noi tot ce nu poate afara. Adesea sare calul.

anya spune:

Eu am fost cu baietelul de 3 ani (atunci) la psiholog si i-am spun ca mergem sa vorbim cu o doamna. Ca doamna nu e doctor (localizarea cabinetului era intr-o clinica in care mai fusese la doctor) si ca vom sta, doar, de vorba cu ea.

In cabinet era o canapea, cateva jucarii - nu semana a cabinet standard de doctor. La inceput am povestit eu care era situatia care ma adusese la psiholog, apoi a vorbit cu copilul, i-a dat ceva de desenat...Din pacate al meu la 3 ani nu prea desena la comanda si nici nu vorbea foarte clar (a chinuit niste litere pana l-am operat de polipi) asa ca au comunicat destul de prost. Bine, asta nu e cazul tau. Fata ta e deja mare si e invatata sa discute, sa deseneze...

Cat despre faptul ca nu-ti povesteste de la gradi, asa sunt si copiii mei. Ii intreb cum a fost la gradi - raspund "Bine." eventual cel mic: "Bine, nu am plans azi" (nu a plans decat in prima luna de gradi, dar i-a ramas raspunsul). Zic: Ati mancat azi? - Da! - Ce ati mancat? - AAAA, nu mai stiu.

Eu am zis ca sunt ei baieti si nu-i intereseaza prea mult ce mananca - important e sa fie burta plina!

rory76 spune:

Buciurlerica, daca vezi ca nu pre avrea sa deseneze, lipeste-i o foaie mare de bloc pe u perete unde sa ajunga ea stand in picioare si pune-o sa deseneze acolo...bineinteles, ii atragi atentia ca nu are voie sa mazgaleasca toti peretii din casa o sa ii placa mult mai mult...incearca!

"sky is the limit!"

buciurlerica spune:

Draga Rory76 revin dupa o perioada in care am avut probleme de sanatate cu fetita.A facut desenul dar i-am spus sa se deseneze pe ea la gradi.Desigur nu a vrut.A amanat.I-am spus ca ea deseneaza aceasta scena si eu fac alta odata cu ea. Mai intai am discutat impreuna ce elemente ar trebui sa apara ca sa sugereze ca este vorba de gradi.A enumerat multe printre care si pe doamna. Iti trimit PM cu desenul si iti dau detalii acolo.

happiness spune:

Parerea mea este sa mai lasi fetita un an la gradinita,pentru ca la 6 ani si 9 luni e inca micuta.Cu sau fara toate problemutele insirate de tine,eu continui sa sustin ca scoala este mai ok vazuta prin ochii unui copil de 7 ani si...Este mai serios,mai responsabil,mai atent,mai pregatit sa faca fata stresului,concentrarii cerute la scoala.Mai ales ca schimba si educatoarea,mi se pare o idee minunata sa mai copilareasca un an,de data asta langa o doamna mai tandra,care sa stie sa o incurajeze,sa o si laude,sa ii insufle incredere in ea.