Sunt exagerata?

gazzella spune:

simali, io n-am zis nimic, tu ai zis
io doar am intrebat

ruxij, depinde de scoala, tare suparata as fi daca nicicum nu s-ar integra intr-o scoala care mi-ar placea mie, una construita dupa anumite principii educative (le-am gasit o scoala fantastica, asta dupa criteriile mele de valoare, cu o puternica infrastructura, profesori care cred in ceea ce fac, motivati educational si unde nu ar trebui sa faca nimic decat doar daca le place, costa o avere, dar as fi dispusa pentru asta sa cheltuiesc, si daca s-ar plange feciorul sau fata ca-s nemultumiti as fi suferinda, recunosc)
dar daca mi-ar spune ca nu-i place scoala de stat, cea facuta in Romania probabil as deschide sampania

simali, in Italia nu-ti cere nimeni certificat de 10 clase pentru gunoier, pentru camionist ii musai carnetul de soferi nu stiu care grupa, si eu vad ca-l iau cam toti cei determinati sa-l ia indiferent de notele avute la scoala candva, de numarul de clase absolvite

pentru manichiurista faci, iarasi, un curs de cateva luni, lejer

iar pentru croitoreasa, asta-i ceva ce mi-ar fi placum mie sa fac, tot cateva luni

apoi depinde unde, cum, cu cine vrei sa lucrezi, in functie de asta mai faci un alta

viata mizera e relativa, e data de postul in care te afli, valori, etc

in fine, nu-i de mine aici, sper sa nu va mai deranjez





Bendis (2 ani, 2 luni) si Felix (4 ani, 2 luni)

olympia spune:

Eram sigura ca daca s-a ajuns la facultate sar scantei! Si de ce sa te gandesti asa departe cand parca se pornise de la "miorlaiala, bazait, apoi un B la un test de mate in loc de A" ...Eu chiar cred ca raspunsul la intrebarea din titlul subiectului este "da, Simali, undeva exagerezi"
Unde si cat tu poti descoperi. S-ar putea sa percepi exagerat anumite reactii ale fiului tau, adica lucrurile sa nu fie asa de grave cum le descrii, chiar daca ne spui ca el se subevalueaza, cel putin la scoala, ca are replici "prapastioase" (nu mi-ai dat exemplu, de-aia si intrebasem), savureaza propria nefericire, isi amaraste singur viata, nu se descurca, e un introvertit si un ciudat, desi nu-i tampit, "nu face fata unui puradel de cinci ani" si se exprima sufocandu-se de plans...
Sau s-ar putea ca lucrurile sa stea chiar asa si tu sa reactionezi oarecum exagerat marind presiunea asupra lui si intrand astfel intr-un cerc vicios.
Si cand vorbesti despre rolul parintilor, te raportezi la extreme, ori spectator inactiv, ori aduci in discutie biciuiri aplicate bebelusilor de "mame cat se poate de normale la cap" , o imagine disproportionata fata de subiectul discutiei... Apoi, in caz de esec, ajungem sa "ne zvarcolim pe jos"(iar suferinta, chin, martiriu) din cauza rezultatelor educatiei , cand de fapt ar fi vorba doar de un dat genetic. Deci, ai tendinta sa exagerezi, chiar daca o faci aici doar in cursul argumentatiei, totusi ai gandit aceste lucruri odata ce ai scris...de aceea ti-am zis "ia-o mai usor"
Acum, zic ca sigur ai zambi, daca ai putea sa privesti in timp in urma, peste cativa ani, cand ai vedea cat te-ai zbuciumat pentru asta. Spune-i lui Vlad ca da, matematica e tare grea, si tie ti s-a parut la fel la varsta lui, dar ca o sa te straduiesti sa-ti aduci aminte si cumva amandoi o sa-i dati de cap. Ca B la un test e o nota buna si ca notele sunt tare multe in scoala si ca n-au mare importanta. Da-i ocazia sa faca ceva ce-i place mult, ceva la care e foarte bun, ca sa se simta mai des multumit.

simali spune:

Asta cu placutul este iarsi o chestie relativa.

Eu de exemplu eram foarte talentata la literatura si imi placea istoria. Voiam sa dau la istorie sau la filologie. Intr-o zi vine la mine o verisoara mai mare (ea terminase deja facultatea de 3 ani)care ma mai ajuta la matematica (ea era brici la stiintele exacte) si-mi spune "mai bine-ai da la ASE ca esti destul de buna la matematica cat sa intri; cu romana sau istoria risti sa sfarsesti profesoara in nu stiu ce satuc...". M-am gandit eu si am decis ASE. HABAR NU AVEAM CU CE SE MANANCA. Pana in anul 2 am blestemat momentul in care m-am dus la facultatea asta; dar in anul 3 am avut un declic. A inceput brusc sa ma pasioneze lumea economica, am inceput sa citesc economie, sa fiu la curent cu bursa, cu privatizarea, cu legile, AM INTELES. Am adaugat afacerile si politica pe lista preferintelor mele. Se imbina minunat cu istoria si cu literatura care au ramas marile mele pasiuni. Continui sa citesc carti de istorie si continui sa citesc literatura. Dar aceasta facultate mi-a imbogatit orizonturile.

NU EXISTA NU-MI PLACE. EXISTA NU CUNOSC, NU INTELEG, NU STIU DESPRE CE E VORBA. Orice domeniu de studiu este fascinant dupa ce ai reusit sa treci de un anumit prag. Scolile care sustin "nu-i place nu face si gata" gresesc. Ele inchid orizonturi, nu deschid. Dar stiu in schimb ca exista scoli si programe de studiu care-i aduc pe copii usor, prin joc si voie buna, la cunostere. Pana la un punct (din cate stiu eu pana pe la clasa a VI-a) de unde lucrurile se complica si se cere ceva efort - aici cpiii se cern in cei dispusi sa munceasca pentru ceea ce vor si cei incurajati sa culeaga la infinit nectarul vietii.

alice

A_Iulia spune:

Simali, am o intrebare. Te ajuta in vreun fel raspunsurile de aici? (in afara de a-ti da seama ca procedezi mult mai bine decat altii?)

olympia spune:

Si pentru ca s-a discutat de varsta copiilor si de "expertiza" parintilor fata de o anumita problema in functie de asta, ai mei au: baiatul - 14 ani( un peste sensibil ca Vladut al lui Alice, deloc pesimist zic eu) si fetita - 6 ani (gemeni, deci tot fire sensibila si independenta) Acum apropos de pesimism, pe la 7-8 ani, replica favorita a feciorului era "urasc viata mea"... Stupefiant, nu?
Nu, pentru ca era preluata din desene, parca in "Viata cu Louie", unde cineva zicea mereu asta. Al meu o servea si cand i se rupea varful la creion si cand stingeam televizorul si cand trebuia sa se apuce de teme! ...

olympia spune:

Alice, nu stiu daca a fost asa o victorie, schimbarea din facultate. Poate acum n-ai fi fost doar "o profesoara intr-un satuc", ci profesoara la un liceu de exceptie, mare scriitoare, poate autor de manuale, sau jurnalist cunoscut, sau ... ministrul invatamantului!!!

simali spune:

Sa separam lucrurile:

1. La intrebarea "Sunt exagerata" am raspuns mai jos ca am ajuns si eu la concluzia ca am exagerat. Olympia spune bine: am uneori tendinta sa iau lucrurile foarte in tragic, sa ma agit de mama focului, etc. apoi imi dau seama ca m-am agitat din nimic. Am scris undeva mai jos (cam la 2 zile de la postare) ca acum chiar nu mai vad situatia ca la data la care am deschis subiectul. Atunci eram foarte necajita. M-au ajutat foarte mult opiniile, criticile si incurajarile tuturor. Am luat ce am considerat. Ce nu... poate foloseste altora.

2. Legat de polemica despre educatie la care am ajuns pana la urma eu am, ca si voi de altfel, unele idei in care cred si pentru care ma bat. Daca cineva vrea sa ma convinga ca sunt proaste sa intre-n lupta drepta si daca ma convinge are o floare. Pana la urma cam la asta foloseste un forum de discutii, nu?

Si nu in ultimul rand, pentru mine - parintele absolut imperfect si care comite greseli al un copil absolut imperfect (prapastios, emotiv, conservator, care nu intelege intotdeuna societatea, etc.)- a fost foarte important sa schimb idei cu parinti tot atat de imperfecti ca si mine; pentru putin timp nu ne-am mai simtit singuri.

Si poate ca am aratat si altora ca este OK sa ai slabiciuni, ca este OK sa gresesti si ca este complet exagerat (daca nu chiar artificial) ca IN VIATA REALA sa pretinzi, ca parinte, ca tu stai imaculat impreuna cu copilul tau pe un piedestal si ca la toate situatiile aiurea din viata raspunzi fix CE TREBUIE nu CE SIMTI si nu te lasi niciodata cotropit de sentimente de manie, vinovatie, rusine, etc. si asta numai asa... c-ai citit tu intr-o carte...

alice

MissParker spune:

Mai, in primul rand sa ma plang si eu de ceva: de ce ati dezactivat versiunea pentru imprimanta, fratilor moderatori/admini etc.?????? Ca plange bebele langa mine pana citesc si eu pe diagonala diagonalei un subiect ca asta, care nu merita sa se dea rasol pe el

**********************************

Alice, tu stii ca eu te simpatizez si te respect foarte mult. Ma identific cu tine in ce priveste perfectionismul, dar trebuie sa-ti spun ca in privinta asta imi vei ramane un exemplu de "cum sa nu faceti", adica voi incerca sa invat din zbaterile tale si sper ca voi reusi sa nu ajung ca tine, altfel eu - care sunt muuult mai perfectionista si mai control freak decat tine, trust me - voi ajunge in camasa de forta rapid.

gazzella, ca intotdeauna

ileanna, si cu tine ma identific tot dpdv al perfectionismului si al incercarii de a controla, uite chiar ieri ma surprindeam ca incercam sa-i indes bietului copil pe gura lingurita cu cereale cu lapte (mei cu lapte-formula alergenica, deci gust usor amarui), desi le incercasem si eu si sunt oribile, ce mai... Mai avea putin si plangea cu lingurita in gura, bine ca m-am oprit totusi la timp (adica dupa 2 lingurite indesate asa, abuziv ). Azi incerc alte cereale, de porumb, orez si tapioca. Sa vedem daca-i plac.

Coincidenta face ca tocmai citesc OSHO, despre copii. Osho care a fost un rebel, un "inadaptat", un autentic. El scrie cum parintii in ziua de azi vor copii cu personalitate, dar fara individualitate, cum societatea incearca sa-i egalizeze pe toti, sa le stimuleze doar ego-ul (rezultate, statut, concurenta), pentru ca oamenii care isi bazeaza personalitatea pe ego sunt mai tarziu mult mai usor de m-a-n-i-p-u-l-a-t, de supus si de integrat in turma. Ceilalti, care-si pastreaza autenticitatea, devin automat rebeli, nu vor sa urmeze regulile tampe ale unei societati mucegaite, vor valori autentice, vor sa-si asculte sufletul, sa traiasca in conformitate cu nevoile lor autentice si nu vor deveni consumatori de nadejde care sa-si caute surogaturi in bunuri materiale sau care sa urmeze in tacere si supunere niste autoritati corupte.

Alice, te implor lasa-l pe Gordon daca ti-e prea teoretic, citeste-l pe Osho in tot ce scrie despre copii, ca iti va merge la inima.


Doamne, da-mi puterea sa-l accept pe copilul meu asa cum este el, sa nu intervin in nici un fel, sa-i las libertatea de a se dezvolta cu potentialul lui propriu, da-mi puterea sa nu ma (mai) caut pe mine insami in el, sa nu mai vreau sa controlez nimic, sa am incredere in el asa cum nu am in mine insami, da-mi puterea sa-l vad ca pe o fiinta 100% individualizata, sa-i las individualitatea si fiinta lui interioare sa infloreasca, da-mi puterea sa invat eu de la el, sa-mi reimprospatez eu sufletul in loc sa incerc sa i-l "formez" pe al lui, Doamne, da-mi puterea asta!



1. Louis Pasteur a fost un impostor. Teoria vaccinarii este produsul acestei imposturi, care a fost perfectionata in timp pentru obtinerea unor profituri tot mai mari.
2. Teoria falsa a "imunitatii turmei" este folosita pentru a ne santaja sa ne integram toti in turma fara sa cracnim.
3. www.thinktwice.com/" target="_blank">Vaccinarea si www.vogelgrippe-aufklaerung.de/t537f4-Superantibiotikum-gegen-Superbakterien.html" target="_blank">antibioticele sunt armele cu care cartelul farmaceutic ne "ajuta" de secole sa devenim tot mai bolnavi si tot mai dependenti. Realitatea ne-o dovedeste zi de zi.

Vaccinurile in Romania NU sunt obligatorii prin lege (vezi Legea nr. 649 din 20 noiembrie 2001 pentru aprobarea ordonantei guvernului nr. 53/2000). Informati-va cat mai bine, din toate punctele de vedere, si luati decizii in cunostinta deplina de cauza.

rrox3 spune:

Asta e foarte bine si frumos spus

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

anca_a spune:

Parerea mea este ca nu ai inteles nimic. Ma retrag si eu.
Doamnelor,