Sunt exagerata?
Raspunsuri - Pagina 26
marimar spune:
tot off topic:
m-a induiosat mult copilul meu, care, pe cind avea 5 ani, a decretat entuziasmat ca vrea sa se faca gunoier, sa stringa toate gunoiele pe care le lasa altii si sa faca curat peste tot !
-------
mamica fericita de M(2000), M-R( 2004) si MV (2008)
si iremediabil indragostita de Noua Zeelanda
........
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !
ruxij spune:
Pe cuvantul vostru de onoare ca v-ar salta inima de bucurie dc. ati vedea ca ccc copilului personal nu ii place scoala neam? Ca altfel e ipocrizie sa dai sfaturi numa' pentru altii Facutul lectiilor nu e numai pt. a ajunge cine stie ce, ci formeaza caracterul, puterea de munca, disciplina, responsabilitatea, trasaturi care sunt necesare mai tarziu in viata, ca nu stiu voi cum vedeti, da' mie mi se pare ca viata e al naibii de grea si nu ne mai cocoloseste nimeni cand plecam de la mamica cea indulgenta si mergem in lume pe cont propriu.
In alta ordine de idei, eu nu ma ascund dupa deget,va zic clar ca nu exista sa nu faca fi-miu nu numai facultate, dar mai departe de facultate. Uite asa, pentru o viata mai buna, pentru a lucra printre oameni educati etc. Manechiurista nu m-ar incanta la fi-mea, desi fetelor am putea sa le zicem si: "nu-ti trebe scoala, te mariti si gata"
anca_a spune:
Ruxi, depinde despre care copil vorbim.
Ca aluia de am ales noi toata viata pentru el, in ideea ca el nu ar fi fost capabil sa faca singur alegerile "corecte" probabil ca va trebui sa ii spunem si ce facultate i se potriveste (binenteles ca ii dam posibilitatea sa aleaga din 1-2 meserii agreate de noi).
In schimb, avem deplina intelegere si acceptare pentru alegerile facute de cel nepervertit, investit cu incredere de mic, caruia i-am fost alaturi nu pentru a-l mani**** ci pentru a-l ajuta sa dea un sens (al lui, propriu) lumii in care traieste stiind cu certitudine ca noi nu am fi putut alege mai bine decat a facut-o el.
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gazzella ce-i rau ca gandeste fata ca ei nu-i e buna matematica? nu-i e buna ei, altuia poate sa-i fie, e ok, sa si-o insuseasca cel cu interese... Bendis (2 ani, 2 luni) si Felix (4 ani, 2 luni) "Il bambino e l'unico essere ragionevole in un mondo folle" Daiario clinico, Sándor Ferenczi Vanità di vanità |
N-ai prins ideea si iarasi sari la clisee: acum este "parinte care-si obliga copilul sainvete ceea ce nu-i place". Mai devreme a fost "parinte care dispretuieste pe oricine nu termina facultati".
Copiii pot spune "nu-mi place matematica" fie si numai pentru ca au auzit la nu stiu cine ca este o materie foooarte grea. Ca sa spui "eu nu-s de matematica" trebuie sa intelegi cat de cat despre ce e vorba in propozitie, sa ajungi la un anumit grad de autocunoastere, etc. Nu asa, pe uscat "nu-mi place deci nu invat". De aceea am spus ca este o eroare pe care o fac fregvent copiii. Nu este o eroare sa-ti dai seama ca matematica nu este punctul tau forte. Dar este o eroare sa nici macar nu incerci. Mai ales ca niste cunostinte de matematica sunt necesare oricui daca vrea sa practice ORICE meserie din lume. Ca sa te faci gunoier trebuie sa termini cele 10 clase obligatorii...
Eu sincer nu stiu cum poate fi cineva un bun parinte in conditiile in care este plin de prejudecati si superficial in relatiile cu adultii. Copiii invata in prmul rand din exemplul nostru personal, din modul in care noi stim sa interactionam cu cei din jur. Si una dintre lectiile pe care este bine sa le dam este sa asculte fara idei preconcepute, sa puna intrebari daca li se pare ca nu au inteles ceva si abia apoi sa traga o concluzie, daca se poate fara sa eticheteze persoana care are o opinie diferita de a lor.
alice
Mondor spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui simali
Si multe flori pentru mamicile care vad numai ceea ce le place lor si nu tin cont de ceea ce voia bietul copil sa spuna.  alice Editez ca sa intreb: nu-i asa ca daca nu intelegeau mamicile respective puteau sa puna niste intrebari ca sa se lamureasca in loc sa sara repede cu concluziile si cu stampila? |
Te inteleg perfect, dar asa le place multora....au stampilat si gata !!! Si ce era esntial ?! Nu mai conteaza.....
Numai bine !!!
Esti o mami ce gandeste lucid !
mondor
anka1 spune:
Simali, toata stima mea!
Sunt de acord cu tine. Unii copii se grabesc sa afirme ceva de genul "Nu-mi place nu stiu ce materie (cum ar fi matematica)!" pur si simplu pentru ca ceva nu au inteles si s-au speriat. Fiul meu (pe care tot Vlad il cheama) a venit intr-o zi acasa si mi-a spus "E groaznica matematica! Nu-mi place!" Normal ca l-am intrebat de ce, ca doar nu era sa zic "Ok, foarte bine, de maine nu mai faci matematica, daca nu-ti place!". Si mi-am dat seama ca nu a inteles niste lucruri din clasa (din alea cu necunoscuta "a", am vazut ca esti familiara cu ele din alt topic :-) ). Si am stat, le-am maruntit si dupa ce a inteles cum stau lucrurile, matematica e preferata lui.
Copiii se grabesc sa faca afirmatii de genul asta, se sperie cand nu inteleg anumite lucruri, eu nu cred ca un parinte nu trebuie sa intervina.
Si va mai intreb eu: ce faceti daca va spune maine-poimaine, "mie de fapt mami nu-mi place deloc scoala!" Un pic de realism nu ne-ar strica, in sensul ca ce sanse ar avea sa duca o viata decenta, mai ales in RO, fara studii? E usor sa zici ca nu conteaza ce alege el sa ajunga, daca el vrea, gunoier sa fie, dar daca te gandesti mai departe de asta, vezi ca nu e chiar asa, va duce o viata mizera si te va durea sufletul.
Sincer, eu nu ma vad un simplu spectator la viata lui fiu-meu.
O zi faina,
Anca
anca_a spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anka1 Simali, toata stima mea! Sunt de acord cu tine. Unii copii se grabesc sa afirme ceva de genul "Nu-mi place nu stiu ce materie (cum ar fi matematica)!" pur si simplu pentru ca ceva nu au inteles si s-au speriat. Fiul meu (pe care tot Vlad il cheama) a venit intr-o zi acasa si mi-a spus "E groaznica matematica! Nu-mi place!" Normal ca l-am intrebat de ce, ca doar nu era sa zic "Ok, foarte bine, de maine nu mai faci matematica, daca nu-ti place!". Si mi-am dat seama ca nu a inteles niste lucruri din clasa (din alea cu necunoscuta "a", am vazut ca esti familiara cu ele din alt topic :-) ). Si am stat, le-am maruntit si dupa ce a inteles cum stau lucrurile, matematica e preferata lui. Copiii se grabesc sa faca afirmatii de genul asta, se sperie cand nu inteleg anumite lucruri, eu nu cred ca un parinte nu trebuie sa intervina. Si va mai intreb eu: ce faceti daca va spune maine-poimaine, "mie de fapt mami nu-mi place deloc scoala!" Un pic de realism nu ne-ar strica, in sensul ca ce sanse ar avea sa duca o viata decenta, mai ales in RO, fara studii? E usor sa zici ca nu conteaza ce alege el sa ajunga, daca el vrea, gunoier sa fie, dar daca te gandesti mai departe de asta, vezi ca nu e chiar asa, va duce o viata mizera si te va durea sufletul. Sincer, eu nu ma vad un simplu spectator la viata lui fiu-meu. O zi faina, Anca |
Pai daca intradevar ii place matematica, folosindu-se ascultarea pasiva (sau activa) copilul va ajunge singur la concluzia asta. Ceea ce e complet diferit de varianta expusa de tine, in care parintele ii ofera solutia.
simali spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui anca_a
Pai daca intradevar ii place matematica, folosindu-se ascultarea pasiva (sau activa) copilul va ajunge singur la concluzia asta. Ceea ce e complet diferit de varianta expusa de tine, in care parintele ii ofera solutia. |
Anca a scris mai sus foarte frumos cum stau lucrurile IN PARCTICA.
Ca varsta are copilul tau?
alice
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ruxij Pe cuvantul vostru de onoare ca v-ar salta inima de bucurie dc. ati vedea ca ccc copilului personal nu ii place scoala neam? |
In realiate spera ca numai "cu multa iubire" copiii lor se vor descurca onorabil in general si vor straluci pe domeniile de interes. Eu cred ca este posibil sa aiba o mare surpriza.
alice
ellej spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ruxij Pe cuvantul vostru de onoare ca v-ar salta inima de bucurie dc. ati vedea ca ccc copilului personal nu ii place scoala neam? Ca altfel e ipocrizie sa dai sfaturi numa' pentru altii Facutul lectiilor nu e numai pt. a ajunge cine stie ce, ci formeaza caracterul, puterea de munca, disciplina, responsabilitatea, trasaturi care sunt necesare mai tarziu in viata, ca nu stiu voi cum vedeti, da' mie mi se pare ca viata e al naibii de grea si nu ne mai cocoloseste nimeni cand plecam de la mamica cea indulgenta si mergem in lume pe cont propriu.In alta ordine de idei, eu nu ma ascund dupa deget,va zic clar ca nu exista sa nu faca fi-miu nu numai facultate, dar mai departe de facultate. Uite asa, pentru o viata mai buna, pentru a lucra printre oameni educati etc. Manechiurista nu m-ar incanta la fi-mea, desi fetelor am putea sa le zicem si: "nu-ti trebe scoala, te mariti si gata" |
Subscriu in totalitate. De altfel, asta a fost modul in care am fost crescuta eu insami. Mama mi-a spus ca sunt a 3-a (parca
) generatie incaltata (respectiv cu parinti si bunici avand studii) si ca voi merge la facultate volens nolens, iar daca o sa fiu prea toanta :) o sa mai faca ea odata facultatea cu mine. Nu era vorba de o facultate anume ci, vorba poetului "sa fie copilul c-o treapta mai sus". Intentionez sa fac si eu la randul meu tot ce pot ca fiu-meu sa aiba in viata o educatie cat mai buna, indiferent de ce ar zice el ca vrea sau nu vrea la 5, 10 sau 15 ani (poate sa vaneze lei in Africa, daca tine neaparat, dar dupa ce isi face studiile).
Mare e gradina lui Dumnezeu si multe animale sunt in ea :)