Sunt exagerata?

rrox3 spune:

Poate n-ai ureche muzicala

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

ileanna spune:

Adelamaria nu te grabi asa de tare sa te cataloghezi si etichetezi asa de dur. Pentru ca vei face cu tine insati aceeasi "greseala" pe care zici ca ai facut-o cu copilul. Crede-ma ca daca tu te comporti asa cu propria persoana ... nu prea ai sanse sa te comporti altfel cu cei din jur inclusiv cu ceea ce iti este cel mai pretios - fetitza. Totul incepe de la noi!!!
Si uite de ce zic ca te cataloghezi dur si nedrept. Pentru ca (,) cazurile noastre nu prea seamana.
1. copilul meu s-a nascut cu 3,4
2. copilul meu a mancat ok pana sa trecem la diversificare cand a inceput sa faca figuri si la lapte.
3. copilul meu are la aproape 7 luni 8.7 kg, deci cat fetita ta la 1 an shi.
4. eu am cateva secvente din tabloul parinte copil ... vazute pe la altii sau amintiri din copilarie pe care SUNT DISPERATA sa le evit. Shi nu stiu ce solutii as fi in stare sa gasesc ca sa nu ajung in secventa respectiva care ma oripileaza si ma face sa simt ca este "for nothing". Asta era unul din ele.
Daca si eu as fi fost in situatiile pe care le-ai zis tu ... nu stiu daca as fi reactionat ca acum. Si am avut noroc ca metoda PARE sa fi functionat foarte repede. Nu stiu cum o sa decurga pt ca acum sunt in process ...
Nu cred ca fetita ta mananca acum ca sa iti faca tie pe plac (daca nu o fortezi in continuare). Nu cred ca la aceasta varsta copiii sunt capabili sa faca pe plac cuiva.
Sunt sigura (stiu si ex) ca si eu fac greseli as we speak. Dar stiu ca NU AM DE UNDE sa stiu cum sa fac totul perfect. Incerc. Sunt alerta. Asta e tot ce pot face. Si ma schimb eu, zi de zi. Copilul meu nu va fi perfect pentru ca eu nu sunt perfecta. Iar el este mladitza mea. Nu are cum sa iasa decat UN PIC mai bun decat mine (sper). Altceva decat sunt eu nu cred ca va deveni. Ca si cum as vrea ca dintr-un mar sa creasca un par. Deci totul porneste de la a ma accepta eu pe mine si de a ma schimba in masura in care ma acept si ma inteleg. Daca ma pun la zid ... nu voi face altceva nici cu mladitza care a crescut din mine.

Cat despre Simali si eu sunt de acord ca a fost pusa la zid cu aroganta de unele mamici de aici. Culmea ca eu sunt perfect de acord cu ideile pe care le-au expus ele, si le respect foarte mult parerile. Dar nu inteleg de ce trebuiesc date de pe pozitia asta de mamica perfecta in fatza imperfectei Alice, de pe pozitia asta de arogant care a prins pe cineva pe un picior gresit. De pe pozitia celui care nu a gresit niciodata in relatia cu copilul lui. Nu pot sa cred ca aceste mamici nu au breshe in sistem. Oare chiar ele nu au nimic care sa puna la indoiala vizavi de copilul lor? Daca nu ... atunci E NASOL.
De ex eu pot sa ii spun cu tarie lui Alice ca pedeapsa este gre-si-ta!!! Dar in acelasi timp sunt constienta ca sunt 1.000 de alte situatii in care ea procedeaza mult mai bine ca mine si ar putea sa imi dea lectii. De aceea consider totul un schimb de idei, de experiente.

mariamunteanu spune:

Adelamaria, ai adus in discutie un aspect pe care voiam sa-l comentez. Da, parintii decid cum vor deveni copiii lor, la fel cum pt. ei au decis parintii lor. Asta se petrece inconstient, pt. ca preluam prejudecatile, frustrarile, inhibitiile, ideile preconcepute in care am crescut.
Cum sa putem creste copii dezinhibati cand noi suntem inhibati ?
Cum sa putem creste copii echilibrati cand noua ne lipseste echilibrul ?
Cum sa crestem copii curajosi cand noua ne e frica de nr. 13, de pisica neagra, de iad, de cele 3 ceasuri rele (ptiu scuip in san ) ?
Cum sa crestem copii dezinvolti cand noi suferim ca am pus 3 kile pe burta ?
Cum sa crestem copii cu self-esteem cand noi inca mai avem conflicte dureroase cu parintii care ne reproseaza ca nu suntem fiice destul de bune ?
Cum sa crestem copii care gestioneaza conflicte, cand noi fie explodam la orice nu ne convine sau tacem si ne roadem unghiile de ciuda pt. ca vecina are alfa romeo si noi "doar" dacie ?

Una le spunem si alta le transmitem. Asta nu inseamna ca nu facem tot posibilul sa fim mame bune, ci ca nu ar trebui sa ne miram daca rezultatul nu este tocmai cel pe care l-am scontat.

Ileanna, nu e musai ca tu sa fi devenit la fel ca parintii tai. Dimpotriva, poate ca ai fost la polul celalalt tocmai din spirit de fronda. Felul lor de a trata oamenii din perspectiva snoaba te-a influentat sa te apropii de fetita vecinului betiv. Nu ai vazut cazuri in care parinti pretentiosi cu situatie materiala infloritoare si-au aruncat fetele in bratele unor saraci lipiti sau infractori ? Nu ai auzit de copii de parinti bogati care fura desi au tot ce-si doresc ? Asemenea parinti nu vor intelege niciodata cum de copiii lor au ajuns asa cand ei, parintii, le-au oferit o educatie perfecta ?

Maria

ileanna spune:

Si da.
Simali a fost admirabila, si numai datorita ei, subiectul asta a ramas ceva din care toate putem invatza, si nu s-a transformat in ceea ce era de asteptat.
Uite, io de aici am de invatat. Mie nu mi-ar fi reusit .
Io as fi atacat multe din arogantzele de aici si chiar m-a mancat limba. Dar cand am vazut cum se comporta Simali ... nu am facut-o din respect pentru ea.

rrox3 spune:

E aproape imposibil sa-ti dau un raspuns, fiindca in cartea respectiva gasesti metode, mecanisme, dar nu si datele despre copilaria baietelului tau. Habar n-am exact de ce si cum descoperise el atat de devreme ca a fi generos e o bucurie si iti aduce mari beneficii, mai importante decat posesiunile. Cu siguranta ai un baiat foarte inteligent, fiindca generozitatea e o caracteristica a copiilor foarte inteligenti (si asta e tot din carti aflata, uite, iti zic si tie - am cercetat si eu fiindca si fetita mea cea mare a fost si este extraordinar de generoasa ). Probabil ca a facut si senzatie cu comportamentul asta, a fost laudat si apreciat de cei din jur. Tu poti gasi explicatiile mult mai bine fiindca ai toate informatiile. Ceea ce iti lipseste este metoda de a le selecta pe cele relevante si a le pune cap la cap. D-aia trebuie sa citesti singura cartile astea, daca chiar vrei sa intelegi.

Cat despre scenariul de viata, el poate fi inceput chiar inainte de nastere, in general e finalizat pana pe la 6-7 ani, dar, grosul e format la varste mult mai mici. Vestea buna e ca este revizuit undeva in adolescenta si apoi mai poate fi schimbat prin terapie. Fiindca este subconstient Perceput de adult ca un soi de destin. Scenariul de viata este o suma de credinte despre sine, ceilalti si lume. Fiecare copil ajunge la ale sale folosindu-si capacitatile din dotare fireste.
Asta nu inseamna trai pe vatrai , scenariul de viata nu este tot una cu educatia.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

mariamunteanu spune:

Ce era de asteptat sa se intample ? Ai vazut aroganta acolo unde este de fapt un schimb de pareri dintre care unele exprimate foarte la obiect, fara inflorituri.

Maria

rrox3 spune:

Ai mare dreptate in ceea ce i-ai spus Adeleimaria

Eu personal nu am avut nici cea mai mica intentie de a fi aroganta sau de a da impresia ca as fi cu ceva mai breaza decat Simali . Asta e problema cu scrisul, nu trasmite corect emotiile implicate, sunt doar cuvinte scrise si noi nu suntem scriitori oricate emoticonuri am pune in mesaje. Poate ma fura pasiunea, dorinta de a trasmite ceva ce eu am aflat si stiu ca functioneaza.
Si da, am multe indoieli, d-asta tot caut si citesc si rumeg ce am citit, poate cateodata d-asta si scriu pe forum, ma ajuta sa-mi pun ideile in ordine. De altfel, am cam dat exemplu problemele pe care le-am intampinat cu fetele mele, in special cu cea mare. Deci, departe de mine gandul ca as fi tare priceputa Subscriu, e un schimb de idei, de experiente.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

ileanna spune:

mariamunteanu am vazut astfel de cazuri. Numai ca deciziile de care vb tu s-au luat la o varsta la care ai deja propriile opinii si te poti disocia de altele.
Mie 5 - 6 ani mi se pare o varsta la care inca faci ceea ce vezi, la care in tine se manifesta doar ceea ce s-a sadit. Sau cele cu care te-ai nascut. Mai tarziu sigur ca incepi sa te constientizezi si sa iti influentzezi singur directia (sau asha ar fi bine ...). Dar cum nu sunt documentata suficient in ceea ce priveste copiii ... este o parere asupra careia ma voi documenta. Din teorie si experienta personala ce va sa urmeze.
Oricum este clar ca m-am intrebat de unde a venit acea abordare a mea. Ca nu din ce am invatzat. Si atunci m-am gandit ca era ceva din ... mostenirea personala cu care m-am nascut. Aceea care NU poate fi de la parinti.

Cat despre restul ... nu comentez. Asta a fost impresia mea si deocamdata ramane. Dar este supusa schimbarii ... daca va sa fie .

rrox3 spune:

Esti sigura ca asta ai vrut sa scrii?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

mariamunteanu spune:

Ileanna, crezi tu ca un adolescent supus presiunii parintilor inca din pruncie, poate lua decizii obiective cand el nu vrea decat sa scape de acasa, chit ca ajunge in gaura de sarpe ? Asta nu e decizie, este impuls. Iti spun sigur ca sunt oameni (si inca multi) care nici la 50 de ani nu iau decizii constiente, ci asteapta sa decida pt. ei mamica, sotia, amanta, ghicitoarea in tarot, zodiacul etc.

Crede-ma ca nu-ti dau exemple din carti, ci vorbesc de oameni pe care-i cunosc si vorbesc de mine care abia de putin timp am inteles ce se intampla si am mai inteles ca de multe ori vorbesc prin mine tatal si bunica mea care mi-au trasat scenariul de viata.

Mai e un aspect foart important: societatea si atitudinea noastra fata de ea. Faptul ca ne e rusine de ce spun altii, lipsa curajului de a ne afirma opiniile in mod ferm si respectuos, incapacitatea de a recunoaste o vina proprie fara a arunca mereu vina pe altii, totul conteaza.

Comportamentul mamos al soacrelor fata de fiii lor adulti, fata de nurori, ideile ca barbatii sunt niste neajutorati care nu pot sa-si calce singuri camasa sau sa-si spele ciorapii, pretentia parintilor de a fi stapani pe viata copiilor lor si de a li se prezenta recunostinta vesnica, reactia de respingere fata de copiii cu dizabilitati care se zbat in Ro in cea mai crasa lipsa de respect, inca multe si multe alte aspecte.
Nu stiu altii cum sunt, dar romanii sunt plini de prejudecati, indiferent cat de intelectuali si cate pretentii au. Trebuie sa recunoastem.

Maria