confuzie - inca o sarcina?

Eseea spune:

cat este de adevarat!!!

Mami de fetita si de baietel 30+

LindaZ spune:

Mie mi-a placut mult ce am citit mai demult pe forum, daca tin minte bine era spus de sotul unei fete care la fel ramasese insarcinata cu al treilea copil si nu stia sigur ce sa faca:
"Daca nu il faci, s-ar putea sa iti para rau, daca il faci, sigur nu-ti va parea rau. Asa ca fa-l!"
Iar banii cred ca oricum nu ajung niciodata ca mereu vrei mai mult.
Iar o viata de om nu o poti cantari in bani, nu poti sa le spui fetelor tale peste ani: "Uite pot sa va cumpar acum un apartament fiindca acum spe ani am facut un avort?" E imposibil, deci ... bine ai venit in burta mamei, baietel sau fetita!

Taty spune:

In nici un caz, avort!!! nu e o "solutie", asa pare pe moment dar te va urmari toata viata si, mai ales, dincolo de viata (daca crezi in Dumnezeu).Sau cum spune parintele Arsenie Papacioc: in primul rind nu stii pe cine omori (ca asta e, suna crud, stiu, scuze)
Spaniolii au o vorba: fiecare copil ce se naste vine pe lume cu o paine sub brat.
Ai sa vezi ca Dumnezeu va va ajuta mai mult caci stie ca aveti si bb3. iar pt sanatatea lui roaga-te la Maica Domnului, la Sf. Stelian -ocrotitorul copiilor, la Sf Nectarie...nu te vor lasa, ai sa vezi.
Curaj!
Sarcina usoara !!!

Mariuca (02.08.2006) si Andrei (05.05.2008)

ralualexandrei spune:

Am trecut prin asta,acum 2 ani aveam un baiat si o fata,viata noastra intrase in sfarsit pe un fagas normal in sensul ca nu ne faceam griji pt ziua de maine insa nici nu ne prisosea ce aveam,eram ok si deodata insarcinata,dupa ce am trecut peste socul initial si am reusit sa-i spun si sotului ,m-am gandit ce sa fac pt ca si jumatatea mea la fel ca si a ta a lasat totul pe umerii mei cu aceleasi cuvinte"te voi sprijini in tot ceea ce hotarasti" suna bine insa mi se pare un pic las ,o neasumare a responsabilitatii,in fine ,asa e el.Toata viata avea sa ne fie data peste cap cand nici macar nu ne trasesem sufletul ,urma sa fie greu ,Dzeu stie cat de greu insa pe cealalta parte daca as fi avortat as fi putut traii toata viata cu aceasta vina???? Asa ca m-am analizat si am hotarat ca pot muncii de doua de trei ori mai mult insa nu pot cara pe umeri vina unui avort o viata intreaga.

Hotararea iti apartine in totalitate si de aceea trebuie sa faci NUMAI ceea ce crezi tu ca e bine pentru tine.

Andra ,mamica lui Robert , a Mariei si a lui Eduard Ionutz album no1 album no2 albumul no3

asteryaro spune:

Poate ca deja ai hotarat ...
Eu iti doresc sarcina usoara si bebe sanatos!
POate un baietel ?
Numai bine.

Kiki si Nicolae-Razvan (31.01.2006)

www.dropshots.com/asteryaro
www.dropshots.com/asteryaro1
www.dropshots.com/asteryaro2

carolinah spune:

Si eu am deja 2 copii (si-mi ajung, ca sa fiu sincera) si mi s-a intamplat de 2 ori sa fiu convinsa ca sunt insarcinata cu al 3-lea. Nu s-a dovedit a fi adevarat, pana la urma, dar de fiecare data am decis sa il tinem!!! Nici eu nu cred ca as putea trai cu vina de a-mi fi omorat unul din copii!

Sarcina usoara iti doresc!

rrox3 spune:

Ravena mie mi-e clar ca tu ai vrea sa pastrezi copilul, e si firesc sa vrei asa Dar ce ma pune pe ganduri sunt vorbele astea: "Sotul meu se astepta sa intrerup sarcina" si temerea ta in ceea ce priveste echilibrul familiei. Te referi doar la echilibrul material? Sotul tau ezita doar din cauze economice?
Te temi cumva ca acest al 3-lea copil, neplanificat, va poate dezechilibra familia? Sotul tau cum vede viata voastra viitoare? Se va bucura de un nou copilas sau va fi frustrat fiindca se gandea ca de acum puteti trai facand mai multe pentru voi?
Cred ca stresul tau va inceta odata ce si sotul tau isi va spune parerea deschis si hotararea o veti lua impreuna. Provoaca-l la o discutie sincera si asigura-te ca e alaturi de tine (in ceea ce priveste copilul) trup si suflet, nu doar din datorie.
Numai bine va doresc!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

ravena spune:

Multumesc pentru imbarbatarile voastre, imi face bina sa vad ca nu sunt singura care trece prin aceasta situatie - nimic nou sub soare:)

Nu ma consider credincioasa, dar respect foarte mult viata, si consider ca ceea ce nu poti sa creezi tu insuti, nu ai dreptul sa distrugi. De asta atata conflict.

Dezechilibru va fi intradevar, pentru ca nu e nicio ruda sa ne ajute, cu bonele nu am avut noroc, asa ca acum jonglam cu scoala, cresa, lipsa timpului, la servici foarte aglomerat si toti conteaza pe faptul ca nu vei crea surprize... Parintii si socrii cu ideea ca deja 2 copii sunt prea mult... Sotul meu se gandea ca sub nici o forma nu voi mai vrea sa trec prin chinul unei sarcini, pe ultima am dus-o destul de greu, dar a trecut. Vorba Andrei, ne facusem o viata in care incercam sa jonglam cu timpul si sa ne impartim clipele cat mai eficient... Dar m-am impacat cu ideea, se pare ca fiecare are soarta lui, acum sper doar sa am copiii sanatosi si noi la fel sa-i putem creste!

nelia spune:

Eu nu as numi crima un avort, desi asa pare, mi se pare dur cuvintul. Nu sint de acord cu el, da, dar nici nu pot sa-i spun unei mame, unei femei, care nu-si doreste un copil, ca e crima daca face un avort. Voi lupta pentru viata, dar in acelasi timp, daca se poate, fara sa incalc drepturile femeii care ii da nastere in picioare. Cind nu vrei un copil si esti obligata de norme sociale sau religioase sa-l faci, pentru mine, este acelasi lucru cu faptul ca vrei un copil si esti obligata din cauza acelorasi norme, de alta natura, sa nu-l faci! SI intr-o situatie si in alta, dreptul femeii, ca fiinta umana, sint incalcate in picioare si, daca ma intreaba cineva pe mine (sint mama de trei ori si unde nu e cazul sint impotriva avortului din tot sufletul meu), as putea spune ca intre drepturile unei fiinte nenascute si cele ale unei mame, ale copiilor deja nascuti... aleg fara doar si poate pe cele ale fiintelor deja nascute. Daca se poate sa dai nastere unui alt copil, fara sa afectezi prea mult vietile celor din familia in care vine, atunci sint cu amindoua miinile pentru. Daca nu se poate, atunci sint pentru ca a pune foarte bine in balanta TOT! Nu e un lucru prea placut sa intrerupi o viata, asta da, dar nici daca nu te simti in stare sa mai duci o sarcina si sa mai ai grija de inca un copil, in timp ce ceilalti doi copii sufera si casnicia are de suferit, relatia dintre parinti e afectata, nu mi se pare un lucru mai placut sau mai usor de dus. Deci, numai tu, voi, stiti mult mai bine cum e mai bine pentru voi, numai voi doi puteti lua o hotarire atit de mare. Nimeni si nimic nu ar trebui sa va influenteze hotarirea!

Pe de alta, parte, as putea tot eu sa vin si sa spun la fel de sincer: lasa-l! Convinge-l si pe sotul tau ca un copil, pe linga faptul ca va va saraci pe alte parti, va va imbogati atit de mult sufleteste, va va aduce atita bucurie in viata, incit zau ca merita sa saracesti pentru el! Dupa cum vezi la semnatura, am fost si eu in situatia ta. Poate mai mult ca in a Corneliei, in sensul ca ne-am dorit al treilea, sotul meu isi dorea mult un baiat, eu eram de acord cu el... dar Lisandru a venit intr-un moment in care nu eram chiar pregatita. Pentru ca desi imi doream inca un copil, il doream teoretic, si m-a luat pe nepregatite testul de sarcina... Cornelia stie bine prin ce am trecut, ce soc a fost pentru mine ca eram, din nou, insarcinata. Acum am, pe linga cele doua fetite minunate, o minunatie de baietel, care tocmai doarme la sin in bratele mele... Cum ar fi fost viata fara el? Frumoasa, dar incompleta... asa cum e acum e numai buna de trait!

Dar... acum nu-mi mai doresc alti copilasi, ma simt implinita. Imi ajung cei trei, trei am vrut, am vrut si fete si baieti, ii am, sa fie sanatosi si noi la fel si sa-i crestem cum ii putem. Dar daca s-ar intimpla... din greseala!?! Nu stiu ce as face, pe de o parte imi spun ca nu ma simt in stare sa o iau de la capat, e greu, nu greu, e foarte greu... pe de alta parte oare as putea face altfel!?! Sper sa nu fiu nevoita sa aflu inca o data raspunsul la aceasta intrebare!

Eu nu-ti doresc nimic deocamdata. Singurul lucru pe care vi-l doresc, si tie si sotului tau (nu uita ca e nevoie de doi pentru o hotarire mare ca aceasta!!!) sa fiti in stare sa luati cea mai buna hotarire pentru voi toti, indiferent care va fi aceea. Si as mai putea spune ca materialul nu are prea mult de-a face cu aceasta hotarire, dar nu la toti e asa. Dar nu uita, un copil chiar aduce bucurie in viata unei familii... in ciuda greutatilor pe care aceasta le va intimpina; conditia este ca cei doi adulti responsabili sa inteleaga din timp si foarte bine acest lucru, si intelegind ei sa fie in stare sa-i faca si pe copiii existenti sa inteleaga acest lucru, si, daca e musai, si pe cei din familia extinsa.

Uite aici o de la mine si sper sa reusiti sa alegeti cum e mai bine pentru voi, ca familie, si pentru fiecare dintre voi, in parte, ca fiinte umane!

CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

Eseea spune:

stiu ca e ff greu sa te pui in locul altuia...dar eu iti doresc numai bine, VA doresc numai bine si SARCINA USOARA!

Mami de fetita si de baietel 30+