Sezatoarea canadiana (123)

Ica 1975 spune:

Ptr muzeul din Laval eu am vazut la tarife si preturi ptr parinti si-am dedus ca nu ne primesc si pe noi, copii viziteaza cu taticii in principiu si noi vizitam mai din urma Cum am mai spus, daca voi stiti un loc de joaca super nu va jenati, ziceti aici

Noi

Ce spui sa si infaptuiesti !

ange spune:

maru,ce e cu tine?vorba neliei,scrie in contul comun.te putem ajuta?

nelia,patinele le-am luat de aici din Laval,de la buticul de pe Concorde,acelasi de unde cumparam si echipamentul clubului.Are mari probleme de "acomodare" ca sa zic asa...este deja la al 3-lea antrenament si inca nu s-au mulat pe piciorusul ei.Plange de durere dar patineaza.Cade foarte mult,incurca echipa,este vanata toata pe picioruse.Fetele o incurajeaza,antrenoarea la fel insa mie imi este o mila de mor de ea.Imi vine sa-i pun in picioarele janghinele alea vechi de patine ca prea se chinuie copilul.Sunt grele,rigide,pline de pernite pe interior,de zimtzi pe lama.Cum or patina saracii copii cu butucii aia in picioare,nu stiu?!

nelia spune:

Ange, Agatei i-a luat cam o luna pina cind s-a obisnuit cit de cit. Dar acum nu mai are nici o problema. Ale Maiei sint si mai rigide si cred ca zimtii de pe lama sint si mai multi, daca sint chiar profesionale. Este adevarat ca e si mai mare decit Agata, dar tot ii va lua timp pina se va obisnui. Sint noi, pielea e rigida, zimtii o incurca, se agata in gheata pentru ca nu stie cum sa pozitioneze piciorul in asa fel incit sa se foloseasca de ei ca sa faca piruete cu stabilitate... cunoastem. Dar sint bune, crede-ma, nu se compara cu cele obisnuite.

CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU

Kikina spune:

Nelia, multumesc!Asadar, e vorba despre un comert intre persoane particulare, nu? Un fel de talcioc in propria ograda. Probabil ca cea mai nimerita traducere in romana ar fi: "comert cu obiecte de ocazie" sau cu "vechituri" desi suna cam urat. In fine, o sa vad eu cum o potrivesc. Multumesc inca o data pt. lamuriri.

inacanada2005 spune:

Try, Poti sa-mi dai si mie mai multe detalii legate de dr naturopata ? stiu ca ai mai scris odata despre asta dar...mi-e mai usor sa te intreb pe tine decat sa caut in urma
Am si eu o fetita care face 3 ani in aprilie si...ma confrunt cu mari probleme cu ea. S-a nascut perfect sanatoasa, la termen, numai ca...e adoptata de noi. Insa o crestem de cand avea 2 zile...nu stiu daca faptul ca a fost un copil nedorit de mama ei naturala a avut ceva influenta asupra ei,sau faptul ca am rasfatat-o noi prea mult...dar, este de o incapatanare fantastica...nu functioneaza nici un fel de metoda, cand zice NU e nu...Numai ca zice la orice Nu. Si face totul, dar absolut totul pe dos decat ii zicem noi.Nu vrea sa stea cand o schimb, nu vrea sa o incalt, nu vrea sa o pieptan, urla ca din gura de sarpe la spalatul pe cap, doarme numai cu noi in pat ( are camera ei amenajata cu figurine pe pereti, etc, dar numai cand intra acolo incepe sa urle. am lasat-o odata in camera ei, in patut, cand era mai mica si a urlat pana a vomat si s-a invinetit in jurul gurii si nu mai putea sa respire...ce m-am mai speriat atunci) Plus ca nu vorbeste. Adica vorbeste pe limba ei, dar destul de putine cuvinte pe care sa le inteleaga si altcineva. Merge la day-care numa pt a fi in colectivitate. Acolo "bodogane" toata ziua dar nu vorbeste propriu-zis.Si, durerea cea mai mare...nu mananca, dar cand zic, nu mananca...inseamna ca nu mananca aproape nimic toata ziua. Si cele de la gradinita m-au intrebat ca ce sa-i dea sa manace ca ea nu vrea nimic. Si am dat-o la program prelungit ( full-day) cu gandul ca poate o sa-si dea drumul la mancat , precum si la vorbit. Mananca asa: dimineata un biberon de formula ( Enfagrow cu vanilie) si cu cereale de orez. Apoi, peste zi, la gradi, nimic, pana pe la ora 4 , cand vine acasa si...nu vrea nimic. de cele mai multe ori singurul aliment pe care-l accepta e tot laptele adica formula. Si, apoi mai bea inca un biberon de acelasi fel, la culcare. In zilele mele cele mai norocoase , mai ciupeste cate altceva: putina sunca gen muschi file, sau putin dintr-un cremwurst. Sau, ca ieri: putina supa de rosii cu crutoane, dar putina inseamna cam 5-6 linguri. Ea arata bine, adica nu e grasuta dar nici slabuta. Plus ca e dezvoltata ca un copil de 4 ani ( ii iau haine de 4 ani) Dar arata asa de la vitaminele multe din formula. Am fost la doctor de nenumarate ori. I-a facut tot felul de analize - e sanatoasa tun. Anul trecut, dr mi-a zis sa o infometez. Nu i-am dat nimic si timp de 3 zile n-a mancat nimic...a baut numai apa si m-a terorizat cu cerutul de "ane" ( asa zice la lapte). Nu merge metoda cu infometarea. I-am dat toate tipurile de vitamine. Mi-au adus si din Ro, fel si fel...nu functioneaza nimic. Dar ce ma face pe mine sa ma gandesc la alte remedii decat cele traditionale este urmatorul fapt: Inainte de orice masa, dupa ce o pun in scaunelul ei trebuie sa-i dau ceva sa se joace. de asemenea dvd-ul trebuie sa mearga neaparat cu desenele clasice din Disney sau Sunetul muzicii sau 7 mirese pt 7 frati, mai precis cu tot ce e cu muzica. Daca are o jucarie noua, sau ceva la care de obicei nu are acces si e concentrata asupra acelui obiect, ii dau sa manace si parca uita ca mananca si eu ii bag in gura , pana cand isi da seama ca...mananca si iar nu mai vrea...asa ca trebuie sa gasesc altceva ca sa-i distraga atentia...si tot asa...si pur si simplu nu mai am ce sa-i dau...ieri a mancat alea cateva linguri de supa ca am descoperit o lanterna pe care nu o mai vazuse si s-a tot jucat cu ea, punand lumina pe pereti si tavan...Deci ea nu are o problema ca nu poate manca sau ca nu poate inghiti ca nici nu vomita mancarea. Dar are asa o incapatanare pe care nici nu stiu cum sa o explic. In fiecare seara o punem la masa cu noi, pe scaun normal. E tare pofticioasa si vrea sa guste din tot ce avem pe masa. dar...doar miroase si atinge cu limba...rar, ia cate o fasiuta de carne. sau mai ia cateva fire de salata. Nu mai spun ca noi o incurajam toata familia ( mai avem o fata de 18 ani) si o aplaudam ca vai...a mancat...dar degeaba...nu merge nimic......Sunt ...la capatul puterilor. A fost si soacra-mea aici. A incercat si ea...orice...NU FUNCTIONEAZA NIMIC. Soacra-mea zice ca ea n-a vazut si nici nu a auzit asa ceva , niciodata... Si dr, rade cand ma vede, serios...ca o pune pe cantar si-mi zice...pai e in graficul pentru varsta ei...Are 15 kg acum, inaltimea nu mai stiu cat e, dar e destul de inaltuta, cred ca se apropie de metru.
Ce sa-i fac????? ca nu e normal sa manace numai formula. A, si cand i-am scos formula...pai intr-o saptamana a slabit 2 kg !!!!! Deci e clar, ca numai si numai vitaminele din formula o mentin asa. Ceva sfaturi si de la alte fete care citesc, va rooooog.....
Scuze ca m-am intins asa....eu va citesc constant, zi de zi...dar nu prea mi-e felul sa "ma bag in vorba". Acuma...mi-a ajuns cutitul la os si am zis ca, vazandu-va pe toate asa de dragute si saritoare, poate imi dati vreun sfat, o idee ce sa mai incerc.
Merci mult si, inca o data, Try, te astept cu date despre dr naturopat cat si cu alte sfaturi, pleaseeeeeeee...
Merci mult!

columbiana spune:

Ina, te rog eu din tot sufletul, mergi la un medic cu fetita! din ce vad eu, cit ma pricep, e vorba de tulburari de dezvoltare: teama de singuratate, nu vorbeste, nu prefera decit anumite alimente, crize, etc; DU-TE LA UN MEDIC, programeaz-o la o evaluare si incearca sa intri cu ea in terapii; este recuperabila, si e pacat sa irositi timpul, mai tirziu tot pentru voi va fi greu si unele progrese pe care le-ar putea face acum devin irecuperabile cu virsta.



http://www.floriinro.ro/

Denisam spune:

Ina- eu zic ca nu e nimic prea ok din ce povestesti,fazele cu mincarea sunt rele ,cum adica la 3 ani sa bea doar formula, nu mi se pare ok-mergi la medic,specialisti,clar nu e in ordine.Sanatate multa si numai bine.

Denisa cu Emma Andrea 3 ani si Mark Alex 1,6 ani

Doloress spune:

Incanada2005 eu nu prea stiu ce sfat sa-ti dau ca nu m-am confruntat cu asa ceva, al meu e inca mititel. Dar sunt alaturi de tine, imi pare rau sa aud ca aveti asa probleme! Poate ar fi bine sa mergi la un psiholog?

Nelia multumesc mult de parola, acusi am sa ma loghez si eu sa vad si sa va cunosc mai bine!

Denisam imi pare rau sa aud de accidentul ce l-ai avut! Uite ca ma ia iar cu panica de condus cand mai aud de accidente. Mai ales iarna cred ca o sa-mi ia ceva curaj sa ma pornesc.

"If one feels the need of something grand, something infinite, something that makes one feel aware of God, one need not go far to find it. I think that I see something deeper, more infinite, more eternal than the ocean in the expression of the eyes of a little baby when it wakes in the morning and coos or laughs because it sees the sun shining on its cradle." (Vincent Van Gogh)

mimitete spune:

Inacanada2005, si eu zic tot ca si Ana, du-te la un spital de copii si nu te lasi pina nu vezi un specialist, se poate recupera ca e inca micuta. Parerea mea de nespecialist este ca faptul ca nu maninca nu este problema cea mare. Totusi are aproape 3 ani, pediatrului nu i
s-a parut dubios ca nu maninca nimic decit formula?
Multa sanatate si nu te baza numai pe ce iti spune un doctor daca tu ca mama nu esti multumita cu raspunsul (in sensul ca makes sense nu ca iti place sau nu diagnosticul).

nelia spune:

Ina, am citit ce ai scris si tare m-a induiosat. Si eu am o nemincacioasa acasa, desi acum e bine, dar a fost departe de ceea ce scrii tu acolo. Parerea mea este ca problema este mai departe de mofturi, incapatinari si alte lucruri din astea copilaresti. Cind Tudora nu minca, am citit si tot citit despre refuzul mincarii la copii. Sintetizez un pic din ce imi aduc aminte:
- felul in care ai descris tu refuzul mincarii, m-a dus cu mintea la anorexie (da, e intilnita si la copii si in general are la baza o suferinta - fizica sau psihica).
- prima cauza ar fi o infectie sau o boala pe care a avut-o sau o are inca si care i-a diminuat apetitul. Maninca de cind era micuta asa, spui ca o cresti de la doua zile... Sau la inceput minca bine? Infectiile ar putea fi virale (gripa, bolile copilariei, otitele) sau bacteriene (urinare, digestive, pulmonare);
- alta cauza ar putea fi o boala mai grea, de exemplu o infectie a singelui (homeopatie), o boala a sistemului imunitar, tumori, boli incurabile etc. Dar eu elimin pentru moment asa ceva pentru ca, in general, copiii care sufera de asa ceva au sub greutate si chiar sub inaltime si nu se dezvolta normal pe nici un plan.
- o cauza importanta a refuzului mincarii la bebelusi si la copii ar putea sa fie intoleranta la diferite substante nutritive: gluten, proteine din lapte de vaca, zaharoza.
- faptul ca prefera laptele ma duce si la gindul unor paraziti intestinali, i-ai facut testul si pentru asa ceva?

Oricum, daca ai facut toate testele respective si a iesit perfect sanatoasa, atunci poate fi vorba de o suferinta psihica. Eu stiu ca ai face orice sa o vezi mincind si daca ea e cu atentia in alta parte, tu poti sa-i bagi in gurita... am incercat si eu asta cu Tudora. Dar nu e o solutie si nu numai ca nu e, dar in timp poate sa faca rau si sa ajunga la probleme grave de alimentatie. Se poate ca din cauza ca toata lumea din jurul ei o forteaza sa manince, in timp ce ea nu poate dintr-un motiv sau altul, sa-i fi provocat in timp o reactie psihica la mincare. Spui ca e pofticioasa si ca ar minca de toate, dar nu maninca... La mine Tudora nu iubeste mincarea, nu e pofticioasa, trebuie sa o atraga, sa-i placa, sa-i aranjez frumos in farfurie ca sa o imbie... Dar daca fetita ta e pofticioasa, pentru e un semn aproape clar ca undeva e o suferinta de care ea, micuta, nu-si da seama, iar doctorii, mai ales cei care se iau dupa greutate si li se pare amuzant cind o vad cit de in grafic e si tu le spui ca refuza mincarea, nu o pot depista la o analiza sumara. Sfatul meu, ca si al Anei, este sa te duci intr-un loc unde se iau in serios aceste probleme, sa-i faci o evaluare fizica si psihica si sa ajungi la cauza refuzului mincarii. E greu, asa ceva nu se depisteaza la o simpla vizita la medic si dupa niste analize sumare de singe si urina, evaluarea e mult mai complexa si daca fizic nu exista nimic, si totul e pe plan pshic, e cu atit mai greu de depistat cauza. La felul cum ai descris tu situatia si la cei 3 ani ai ei, e putin probabil sa fie vorba doar de un moft sau incapatinare, e ceva mult mai complex si mai profund! Un copil care refuza mincarea si arata bine in rest, se dezvolta bine pe toate planurile, nu are carente, nu are intirzieri de dezvoltare fizica sau psihica poate sa creasca si sa-si revina de la sine si ceea ce face acum sa fie un moft sau o incapatinare. Dar mi-e teama ca la voi refuzul mincarii e doar un efect, cauza sau cauzele pot fi mult mai grave si in timp pot afecta organismul si viata copilului! Sau poate nu, poate e intr-adevar un moft si o incapatinare, dar cel mai bine este sa faci tot posibilul sa afli acest lucru si dupa ce elimini pe rind toate cauzele, atunci sa incerci sa o hranesti altfel, adica sa schimbi metoda alimentatiei, reparind eventualele greseli (fortare, supunerea unui program etc.). Sanatate multa si pofta mare!

CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU