Rugaciune ortodoxa pt. a dobandi prunci (26)
Raspunsuri - Pagina 16
happymum spune:
dasalina, felicitari.
sa va dea Dumnezeu sanatate si sa vegheze la samburelul tau.
Doamne ajuta!
sa aveti o zi cu mult "bun bun" 
viitoare 
, te DD
finutul radu andrei si finuta maria angela
www.youtube.com/watch?v=gILJFvjweHI" target="_blank">E.M.M.A. pentru ingerasii nostri
cand sa vie... 
? repede sa vie...
happymum spune:
buna dimineata la fete.
imi cer scuze ca abia acum va salut, dar am vrut ca prima data sa o felicit pe burtica fericita - dasalina.
va doresc o duminica placuta.
noi astazi, adik fina noastra, face 6 luni. asa k mergem sa luam cadou si mai pe seara sa petrecem.
am o mica intrebare pentru fetele mai cunoscatoare decat mine. am auzit ca nu ar fi bine sa botezi insarcinata fiind. ca apoi fie se pierde sarcina, fie se naste cu probleme. o fi asa? sunt preoti care sustin asta? eu nu am stiut pana zilele astea, dar am auzit si eu pe ici colea. initial, nu am luat in seama. dar acum ma cam macina, eu eram insarcinata cand am botezat, iar la 3 zile dupa, am pierdut sarcina. preotul care a botezat fata, m-a binecuvantat chiar dupa slujba.
nu ma bateti ca va intreb, nu? poate ca e o prostie.
va dulce. Dumnezeu sa va ajute!
sa aveti o zi cu mult "bun bun" viitoare , te DD
finutul radu andrei si finuta maria angela
www.youtube.com/watch?v=gILJFvjweHI" target="_blank">E.M.M.A. pentru ingerasii nostri
cand sa vie... ? repede sa vie...
pogonici1977 spune:
fetelor multumesc lui Dzeu si a Maicii Domnului ca sa asternut linistea in casa noastra, dar am invatat un lucru din ac pov neplacuta a mea si o dau ca un sfat si late fete care sunt casatorite cu barbati singuri la parintiii...desi nu stau cu soacra, caci avem casa noastra, dar e si ea la pachet cu sotul meu, ca daca vreau liniste in casa treb asa accept toate mofturile si pretentiile ei......e o femeie atat e preteantioasa de nu ati mai intalnit...treb sa am grija ca in prezenta ei sa fiu atenta cu stau cu picioarele, cum vb, cum stau cu mainile, cate vizite ii fac..cate .telefoane ii dau...si multe alte pretentii..etc...deci intrun cuvant MAM MARITAT CU SOACRA LA PACHET....sincer nu ma bucur de acest lucru...dar o voi accepta de dragul sotului meu
asa cat despre mine ce sa va zic azi sunt 28 zile de la CM si ma rog la Dzeu, la Maica Domnului si la sf meu Nectarie ca sa fi lasat acolo un samburel mic care sa creasca mare...nu vreau sa fac teste, analize si astept sa se intampale o minune
dasalina felicitari si doamne ajuta ptr samburelul ala mic
pogonici1977 spune:
am si eu o intrebare..caci uitam sa va spun...in toata aceasta perioada cat am facut tratamentul cu duphaston, diseara iau ultima pastiluta, ma tot intepat fff putin burta, in dreptul buricului, sunt intepaturi usoare si usor de suportat,iar dupa ce iau pastilutele la interval de 10 min simt ca se lucreaza acolo ceva in mine, in partea cu ovareele
acum 5 min ma intepat usor burta..oare ce o fi???..o fi lasat DD un samburel acolo si isi face de cap sau se instaleaza confortabil....
doamne grea e asteptarea..dar stiu ca nu ne lasi sa ne chinuim o vesnicie si ai grija de noi....
caciantoni spune:
Sfantul Grigorie de Nazianz
Sfantul Grigorie de Nazianz (329-389), unul dintre "parintii capadocieni", numit "teologul". S-a nascut intr-o familie aristocratica la Arianz, in partea de sud-vest a Capadociei, in vecinatatea cetatii Nazianz, unde familia sa avea proprietati, iar tatal sau era episcop. Mama sa, Nona, se trage dintr-o familie crestina. Tatal sau, Grigorie, apartinea sectei hypsis-tarienilor. Sub influenta sotiei sale Nona, el se increstineaza si devine episcop de Nazianz. Desi a fost un stalp al ortodoxiei, Grigorie, tatal Sf. Grigorie, iscaleste crezul de la Ariminium, din respect fata de imparatul Constantius, (360).
El a participat mai apoi si Ia hirotonia Sf. Vasile la Cezareea, si s-a opus incercarilor imparatului Valens (371) de a rasturna ortodoxia in favoarea arianismului. Scapa de pedeapsa cu exilul, impreuna cu Sf. Vasile, pentru opozitia sa. A slujit ca episcop timp de 45 de ani si a decedat in anul 374. Sf. Grigorie creste intr-un mediu crestin de inalta tinuta, educatia primara primind-o in sanul familiei, isi continua studiile la Cezareea Capadociei, unde urmeaza cursurile de retorica impreuna cu Sf. Vasile, de care il va lega o trainica prietenie. Continua apoi studiile la Alexandria, iar de acolo se indreapta spre Atena, unde ramane o perioada de 8-9 ani.
Despre sederea si studiile la Atena ne vorbeste el insusi in lucrarile sale autobiografice: Despre viata sa si apoi in Necrolog la moartea Sf. Vasile (381)
Paraseste Atena in jurul anului 357 si se intoarce acasa. Primeste taina Sf. Botez. Dupa acest important eveniment din viata sa, primeste invitatia Sf. Vasile de a-l vizita la manastirea pe care el o infiintase pe malul raului Iris in Pont. Aici ramane o perioada destul de lunga si probabil s-ar fi stabilit in acest loc, daca nu ar fi fost chemat de tatal sau sa revina acasa pentru a-i da ajutor in activitatea sa pastorala, in perioada sederii la Iris, el il ajuta pe Sf. Vasile la redactarea Filocaliei. Indrageste foarte mult viata monahala si dorea sa devina monah. Chemarea tatalui si a credinciosilor din Nazianz ii zadarniceste planul. Revenit acasa, este hirotonit preot de catre tatal sau, impotriva vointei sale, probabil la sarbatorile Craciunului din anul 361.
Ca gest de revolta fata de hirotonirea oarecum fortata, considerata de el "un act de tiranie", pleaca din orasul natal si se retrage din nou in Pont, la prietenul sau Vasile. De aici revine, este posibil la rugamintile tatalui sau, avand o noua intelegere a preotiei si a responsabilitatilor preotesti, dedicandu-se muncii de administrare a episcopiei, cat si grijii pastorale fata de credinciosi. Cu aceasta ocazie, el tine o cuvantare, Apologeticus de fuga, despre fuga sa, incercand sa explice plecarea subita de dupa hirotonie, afirmand ca nu era pregatit pentru o taina atat de mare ca preotia. Aceasta cuvantare (Orat.2) este in realitate un adevarat tratat despre preotie a carui influenta se face simtita in Cele sase carti despre preotie ale Sf. loan Hrisostom, iar prin traducerea in latina, in Regula Pastorala a lui Grigorie I. In 371, imparatul Valens imparte provincia Capadociei in doua: Capadocia Prima si Capadocia Secunda.
Cezareea, unde fusese hirotonit Sf. Vasile ca episcop, a devenit capitala Capadociei Prima, iar Tyana, unde Antim se afla episcop, capitala a Capadociei Secunda. Antim isi extinde jurisdictia, preluand o serie de episcopii, incluse in jurisdictia Sf. Vasile, si pretinzand titlul de mitropolit. Pentru a contracara pretentiile acestuia, Sf. Vasile il hirotoneste pe Sf. Grigorie episcop de Sasima, un orasel lipsit de orice viata si importanta teologica si culturala. O descriere a acestei localitati o gasim in poemul De Vita sua al Sf. Grigorie: "Pe un drum mult circulat al Capadociei, in punctul unde se imparte in trei, se afla un loc de popas, unde nu exista nici apa, nici iarba si nici vreun semn de civilizatie. E un satuc inspaimantator si de nesuferit. Pretutindeni nu intalnesti decat praf, galagie, carute, urlete, gemete, functionari marunti, instrumente de tortura, lanturi. Po****tia intreaga e formata din straini si calatori. Aceasta a fost biserica mea din Sasima" (Carm., XI, 439-446).
Din aceasta scurta descriere intelegem de ce Grigorie nu va pune niciodata piciorul in acest oras, ramanand in continuare la Nazianz, pentru a-si ajuta tatal. Dupa moartea tatalui sau in 374, el preia scaunul episcopal de Nazianz, insa nu pentru multa vreme, deoarece se retrage, dupa numai un an, la Seleucia in Isauria, dedicandu-se vietii contemplative. Linistea dupa care tanjea ii este insa intrerupta in 379, cand un grup de credinciosi ortodocsi il solicita sa vina la Constantinopol pentru a reorganiza Biserica de aici, persecutata si distrusa de o serie de imparati si arhiepiscopi arieni. Grigorie accepta aceasta invitatie si timp de doi ani se dedica trup si suflet organizarii Bisericii din Constantinopol, devenind o personalitate de prim rang a cetatii. Una din rudele sale apropiate ii daruieste o casa, pe care Grigorie o amenajeaza si o sfinteste, cu hramul Anastasia, invierea, in aceasta biserica, el va tine cele cinci omilii despre dumnezeirea Logosului. Aceste cinci Cuvantari teologice ii vor aduce mai tarziu numele de "Teologul", in anul 380, imparatul Teodosie isi face intrarea triumfala in Constantinopol.
Ortodocsii isi reprimesc vechile lor proprietati, iar Grigorie, pentru activitatea, meritele sale deosebite in lupta contra ereticilor, este instalat in scaunul patriarhal in biserica Sf. Apostoli, imparatul insusi conducand procesiunea. Sinodul II ecumenic, care s-a deschis in mai 381, confirma alegerea lui Grigorie ca episcop de Constantinopol si este instalat de Meletie al Antiohiei. Decesul neasteptat al lui Meletie, il aduce pe Grigorie in prim plan, fiind numit presedintele sinodului. Acest lucru a fost facut in virtutea canonului 3 al acestui sinod, care acorda scaunului de Constantinopol un primat de onoare, dar si pentru prestigiul de care el se bucura, ceea ce nu a fost pe placul episcopilor din Egipt si din Macedonia, care au protestat, considerand numirea lui ca fiind necanonica, motivand acest lucru prin faptul ca el era deja episcop de Sasima, si apoi, pentru ca nu s-a asteptat sosirea lor pentru a se face aceasta numire.
Protestul acestora a avut loc la instigatia papei Damasus, care ducea o politica duplicitara fata de Biserica de Rasarit. Pe de o parte, ii sprijinea pe alexandrini, in timp ce pe meletieni ii privea cu suspiciune. Dezgustat, Grigorie demisioneaza si, dupa ce tine o cuvantare in biserica din Constantinopol, paraseste capitala si revine la Nazianz, in Capadocia, in 381. Conduce catva timp treburile episcopiei din Nazianz si apoi il hirotoneste pe Eulalius ca episcop de Nazianz, iar el se retrage in orasul natal, Arianz. Aici isi petrece ultimii ani din viata in meditatie, studiind si scriind poezii. Se stinge din viata in anul 389/390.
Mostenirea sa literara este deosebit de vasta, fara insa a fi si prolifica. De la el nu avem nici un comentariu biblic si nici un tratat dogmatic concis. Cu toate acestea, elementele scripturistice si cele dogmatice se afla in miezul scrierilor sale. Opera sa a fost redactata in proza sau in versuri si cuprinde: Cuvantari, Poeme si Scrisori.
I. Cuvantarile sau discursurile sale, in numar de 45, se impart dupa continut in: Cuvantari dogmatice; Cuvantari la sarbatori mari; Necrologuri; Panegirice sau Haghiografice si Cuvantari ocazionale. Cuvantarile il dezvaluie ca orator desavarsit, profund cunoscator al principiilor retoricii, pe care si le-a insusit la Atena de la Himerius, Prohaeresius si sofistul Polemon. Ele apartin perioadei de varf a activitatii sale, intre anii 379-381, cand, in calitate de episcop al Constantinopolului, a putut atrage atentia intregii lumi asupra adevarului credintei ortodoxe. Impactul cuvantarilor Sf. Grigorie a fost deosebit de mare. Ele au inceput a fi studiate in scolile de retorica si traduse in diverse limbi: latina, siriaca, armeana, slavona, georgiana, araba si etiopiana, in latina, Rufin de Aquileia traduce noua cuvantari in 399/400. Totodata, ritmul poetic al prozei lui Grigorie a patruns mai apoi si in imnografia bisericeasca, a. Cuvantarile dogmatice cele mai importante sunt cinci la numar, autorul insusi numindu-le: Cuvinte teologice. Ele au fost tinute in anul 380, la Constantinopol, in capela invierii, fiind indreptate impotriva eunomienilor si a macedonienilor.
Acestor Cuvantari, Sf. Grigorie le datoreaza numele de "Teologul". Desi tonul acestor cuvantari este polemic, in esenta ele nu insumeaza doar o expunere clasica a credintei niceene, dar si o precizare punctuala a doctrinei trinitare. Fiecare dintre cele cinci cuvantari teologice dezvolta teme independente, desi nu fara legatura intre ele. Prima cuvantare poate fi considerata ca o introducere si elaborare de principii fundamentale pentru adevarata teologie. Cine poate sa teologhiseasca, modul in care trebuie expusa teologia, ce atitudine trebuie sa avem fata de adversarii nostri eretici si, bineinteles, care subiecte pot fi abordate cu folos si care trebuie privite cu deosebita circumspectie, intrucat cunoasterea lor nu apartine lumii de aici, ci celei de dincolo.
Profesorul de teologie, spune el, trebuie mai intai sa practice virtutea. A doua cuvantare se ocupa cu theologia, in sensul strict al cuvantului, dezvoltand temele cheie ale acesteia: existenta, natura si atributele lui Dumnezeu, in masura in care ele pot fi cunoscute si definite, caci Dumnezeu nu poate fi cunoscut pe cale rationala (impotriva lui Eunomiu). Despre Dumnezeu se poate cunoaste cu certitudine ca El exista, dar ce este El in Sine insusi, depaseste posibilitatea noastra de cunoastere.
De aceea, in timp ce II vede pe Dumnezeu, teologul nu poate exprima natura Lui in cuvinte si nici sa o inteleaga. Chiar inteligentele superioare ale ingerilor nu il pot cunoaste pe Dumnezeu in Sine. Existenta lui Dumnezeu poate fi dovedita cel mai bine prin intermediul lumii create. De aici putem sti ca exista o cauza creatoare si pronietoare, asa cum sunetul unui instrument da marturie despre existenta celui care l-a facut si a celui care canta. Ca Dumnezeu exista, putem sti, dar ce este El, care este natura Lui, unde este si unde a fost inainte de intemeierea lumii, acest lucru depaseste posibilitatea noastra de cunoastere. Infinitul nu poate fi definit, ii putem da doar atribute negative, fiindca natura esentei divine este dincolo de intelegerea umana.
Cauza inabilitatii noastre de a-L cunoaste pe Dumnezeu rezida in unirea sufletului cu trupul, acesta din urma impiedicand sufletul sa se ridice peste lucrurile sensibile, in profunda lui milostivire fata de slabiciunea noastra, Dumnezeu se numeste pe Sine in Sfanta Scriptura, cu nume din lumea sensibila. Teologul poate folosi aceste numiri ca trepte spre cunoasterea adevarata a lui Dumnezeu.
Cuvantarea a treia intra in tema propriu-zisa a teologiei si trateaza despre deofiintimea celor trei Persoane divine, in special despre dumnezeirea Logosului si deofiintimea Logosului cu Tatal, iar a patra, respinge obiectiile aduse de arieni dumnezeirii Fiului, facand uz de texte scripturistice. In cele din urma, cuvantarea a cincea afirma dumnezeirea Sf. Duh impotriva ereticilor macedonieni. Sf. Duh este a treia Persoana a Sf. Treimi, existand, nu prin nastere, ci prin purcedere. In acelasi context al teologhisirii, trebuie evaluate si cuvantarile 20 si 32, care se ridica impotriva maniei de a se angaja in dispute teologice a constantinopolitanilor. Cuvantarea 20 defineste mai detaliat invatatura trinitara.
Cuvantarile 4 si 5 reprezinta un atac virulent la adresa imparatului Iulian Apostatul, pe care Sf. Grigorie l-a cunoscut in timpul studiilor la Atena. Se pare ca au fost scrise dupa moartea lui Iulian (363), insa nu au fost niciodata tinute in public. Ele argumenteaza superioritatea crestinismului fata de paganism si critica in mod necrutator faptele lui Iulian Apostatul. Intransigenta si asprimea, predominante in aceste cuvantari, reduc va loarea lor istorica (Quasten).
Cuvantarile panegirice si haghiografice, spre deosebire de cele dogmatice, sunt, din punct de vedere artistic, creatii de larga respiratie, in care acuratetea credintei ortodoxe este alaturata suflului retoric clasic, in esenta, multe dintre aceste cuvantari au un caracter liturgic, fiind tinute cu ocazia unor sarbatori imparatesti (Craciun, Boboteaza, Pasti, Rusalii etc.) sau la sarbatorirea unor sfinti (Macabei, Sf. Ciprian de Cartagina, Sf. Atanasie etc.). La acestea se adauga cuvantarile funebre sau cuvantarile necrologuri (la moartea tatalui sau, a fratelui sau Caesarius, a surorii sale Gorgonia, sau a prietenului sau Sf. Vasile cel Mare), importante documente istorice si biografice. De altfel, Grigorie este cel care a creat acest gen literar in literatura patristica, modelele sale fiind laudele -encomia din literatura pagana (Coman). d.
Cuvantarile ocazionate de diferite evenimente din viata sa, sunt surse documentare, continand informatii despre autor, despre momentele care le-au cauzat si, ceea este deosebit de important, ne introduc in atmosfera, in starea de spirit si tensiunea duhovniceasca care le-au invaluit. Este vorba aici de Cuvant de aparare pentru fuga sa din Pont sau Despre fuga (Apoiogeticus de fuga)", Cuvantarile 9, 10 si 11 legate de alegerea si numirea sa ca episcop, in 371; Cuvantarea 36 tinuta cu ocazia numirii sale ca episcop de Constantinopol; Cuvantarea 42 rostita in fata celor 150 de episcopi adunati la sinodul II ecumenic si a credinciosilor sai, dupa demisia sa din functia de episcop de Constantinopol in 381.
II. Opera poetica, elaborata in timpul retragerii sale la Arianz, a angajat un efort sustinut si o daruire remarcabila din partea Sf. Grigorie, ea fiind deosebit de extinsa si variata in continut, peste 400 de poeme insumand aproximativ 16.000 de versuri, in poemul In suos versus autorul prezinta motivele principale care l-au determinat sa adopte poezia ca mijloc de exprimare a credintei crestine si a propriilor sale sentimente: sa dovedeasca in primul rand ca, in ceea ce priveste continutul si menirea ei, cultura crestina nu este cu nimic mai prejos de cea clasica pagana; sa faca mai usor accesibila credinta crestina celor tineri, prezentandu-le dogmele prin dulceata artei poetice, sau sa ii combata pe eretici, in special pe apolinaristi, care faceau uz de poezie in propaganda lor.
Poemele sale autobiografice: De vita sua, poem considerat a fi cea mai mare realizare autobiografica din intreaga literatura greaca (Quasten); Querela de suis ca lamitatibus; De animae suae calamitatibus lugubre sau Carmen lugubre pro sua anima, dezvaluie, cu deosebita tarie si nedisimulat, zbuciumul launtric al unui suflet cu adevarat crestin, incat ele pot fi comparate cu Confesiunile Fer. Augustin (Quasten).
Dupa continutul ei, opera poetica a lui Grigorie este impartita in poeme teologice si poeme istoricei. La randul lor, acestea se subinpart astfel: cele teologice, in poeme dogmatice si poeme morale, iar cele istorice, in total 206 poeme, in poeme personale si poeme despre altii. La acestea se adauga o serie de epigrame si epitafe. Poemele dogmatice, 38 la numar, trateaza despre Sf. Treime, despre lucrarea creatoare a lui Dumnezeu, Providenta divina, Caderea omului, intruparea Mantuitorului, genealogia, minunile si parabolele Mantuitorului si despre cartile canonice ale Sf Scripturi.
Parerile privind valoarea operei poetice a Sf. Grigorie nu sunt unanime in ceea ce priveste originalitatea si noutatea ei. Keydell subliniaza precumpanitor caracterul ei original, in timp ce Werhahn se straduieste din rasputeri sa dovedeasca faptul ca Grigorie a folosit din abundenta izvoare filosofice platoniciene, stoice si literare pagane. Versul sau are radacini adanci in traditia clasica, insa produsul final pe care Sf. Grigorie l-a lasat mostenire poarta amprenta de neconfundat a unui spirit creator crestin.
III. Corespondenta Sf. Grigorie este, la randul ei, deosebit de bogata si variata. S-au pastrat 245 de scrisori, scrise aproximativ in aceeasi perioada cu opera sa poetica, adica, in perioada de retragere la Arianz. Interesant de stiut faptul ca Sf. Grigorie este primul autor grec care a publicat o colectie de scrisori (Quasten). El face acest lucru la cererea lui Nicobulus, nepotul surorii sale Gorgonia. Pentru Sf. Grigorie corespondenta era un lucru serios, un mijloc important de comunicare. De aceea, nu trebuie sa ne mire faptul ca la el intalnim chiar o teorie a epistologrqfiei, in sensul ca Sf. Grigorie fixeaza caracteristicile principale ale unei scrisori bune: concizia, claritatea, gratia si simplitatea (Ep. 51 si 54). Temele abordate, in scrisorile sale, sunt variate: dogmatice, morale, ocazionale. Desi corespondenta sa nu s-a ridicat la nivelul importantei si po****ritatii corespondentei Sf. Vasile cel Mare, cercul destinatarilor fiind restrans la prieteni si rubedenii, trebuie subliniat rolul major pe care o are pentru teologie. Este suficient sa amintim aici scrisorile adresate preotului Cledoniu (101 si 102) sau cea catre Nectarie (202), toate indreptate impotriva apolinarismului.
Sinodul de la Efes (431) a preluat un paragraf din scrisoarea 101, iar cel de la Calcedon (451), intreaga scrisoare. Sf. Grigorie ii mai este atribuita si o tragedie, Hristos suferind, care insa apartine unui autor bizantin inca neprecizat din sec. XI sau XII. Testamentul Sf. Grigorie, redactat in 381 la Constantinopol, prin care lasa toata averea sa pe seama Bisericii din Nazianz, ramane o marturie clara a iubirii pe care el a avut-o fata de Hristos si Biserica Sa si fata de cei napastuiti. O analiza atenta a teologiei Sf. Grigorie va releva dependenta gandirii sale de cea a Sf. Vasile cel Mare. Acest lucru nu il face insa un simplu imitator. Dimpotriva, deslusim in gandirea sa teologica un marcant progres in manuirea terminologiei teologice, in exprimarea si adancirea formulelor dogmatice, ceea ce ne face sa credem ca Sf. Grigorie a vazut teologia ca pe o stiinta adevarata, in repetate randuri, el prezinta in lucrarile sale, in mod explicit, natura teologiei, iar in cele cinci Cuvantari teologice si mai apoi in cuvantarile inrudite, 20 si 32, avem adevarate "discursuri despre metoda", o elaborare metodologica in adevaratul sens al cuvantului.
Filosofarea despre Dumnezeu, sustine Sf. Grigorie, nu apartine tuturor, "ci celor ce s-au straduit si au fost invatati in contemplatie si, inainte de aceasta, celor ce au fost curatiti in suflet si in trup, sau cel putin se curatesc intr-o anumita masura" (Cuv. 1,3), iar ea se face intre anumite limite, incepand cu cele ce ne sunt apropiate si in masura in care ascultatorul este deprins sa le inteleaga si are puterea de a face aceasta. Pe Dumnezeu trebuie sa-L pomenim mai des decat respiram, potrivit cuvantului: "sa se cugete ziua si noaptea" (Psalmul l, 2) si "sa se binecuvinteze Domnul in toata vremea" (Psalmul 33, 1), insa totusi cu precautie si nu oriunde si oricand, intrucat "orice lucru isi are vremea lui" (Ecclesiast 3, 1).
Cat priveste cunoasterea lui Dumnezeu, Sf. Grigorie se inscrie pe linia marilor capadocieni. Legea naturii si privirea noastra asupra lumii ne dezvaluie ca Dumnezeu exista si ca este cauza facatoare si sustinatoare a intregii creatii (Cuv. 2, 6). Privirea, indreptandu-se spre cele vazute si armonios stabilite si tot- odata in miscare si miscate si purtate in chip nemiscat, deduce din cele vazute si astfel randuite pe Autorul lor. Nimeni insa nu stie ce este Dumnezeu in natura si in fiinta sa. Acestea vor fi cunoscute cand mintea si ratiunea se vor uni cu ceea ce le este inrudit, iar chipul se va urca spre arhetipul spre care tanjeste (Cuv. 2, 17). La inceputul teologiei trebuie sa il punem pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh; intaiul sa ne fie binevoitor, al Doilea sa ne ajute, iar al Treilea sa ne inspire sau, mai bine zis, sa ne arate din unica dumnezeire luminarea cea una, distincta in chip unitar, unita in chip distinct.
Prin aceasta, Sf. Grigorie pune invatatura despre Sf. Treime ca piatra de temelie a credintei in Dumnezeu. De altfel, el ni se dezvaluie ca un adevarat teolog al Sf. Treimi, intrucat el este cel care a stabilit definitiv si cel dintai, raporturile dintre persoanele Sf. Treimi si specificul fiecareia: Tatal, Fiul si Duhul Sfant au in comun fiinta, necrearea si dumnezeirea; Fiul si Sf. Duh au in comun faptul ca sunt din Tatal, iar ca atribute specifice: Tatal poseda nenasterea, Fiul nasterea, iar Duhul Sfant purcederea. Hristologia Sf. Grigorie este deosebit de avansata, castigand recunoastere din partea Sinoadelor de la Efes (431) si de la Calcedon (451). El sustine unitatea persoanei in Hristos. In Hristos sunt doua naturi, Dumnezeu si Om, intrucat in El exista un suflet si un trup. Prin intrupare, Hristos nu a devenit doi, ci unul din doi. Unirea celor doua firi in El a avut loc nu dupa har, ci dupa esenta. De aceea, Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu.
Aceeasi acuratete si conciziune in exprimare le intalnim si in ceea ce priveste pnevmatologia. Sf. Grigorie este cel dintai care exprima fara ezitare dumnezeirea Duhului Sfant, inca in anul 372, el afirma clar, intr-o predica publica, ca Sf. Duh este "Dumnezeu" si ca acest adevar nu trebuie tinut ascuns: "Cat timp vom tine ascunsa lumina sub obroc si vom retine altora cunoasterea deplina a dumnezeirii (Duhului Sfant)", se intreba el (Cuv. 12, 6). Cuvantarea a cincea, dedicata Sf. Duh, articuleaza structura de baza a invataturii despre Duhul Sfant, pornind de la afirmarea consubstantialitatii Acestuia cu Tatal si cu Fiul. "Dumnezeirea e neimpartita ... e ca o unica lumina in trei sori ce se penetreaza reciproc, fara sa se contopeasca. Cand privim la dumnezeire, la cauza prima, la principiul unic (la monarhie), apare in cugetarea noastra unitatea ei.
Iar cand privim la Cei in care este dumnezeirea, la Cei care ies din cauza prima in mod netemporal, fiind din ea si din aceeasi slava, cei inchinati sunt Trei" (Cuv. 5,14X Soteriologia Sf. Grigorie se centreaza in jurul ideii de satisfactie, in sensul ca Hristos s-a facut pentru noi pacatul insusi si blestemul insusi, intr-atat s-a smerit Pacatul este cel care realizeaza deosebirile dintre oameni.
Desi, la inceput, oamenii au fost liberi si egali, pacatul a efectuat diferentierile sociale: "Priveste la egalitatea de la inceput, nu la impartirea de mai de pe urma; ia seama, nu la legea celui mai puternic, ci la aceea a Creatorului. Da ajutor firii, dupa putere, cinsteste vechea libertate, rusineaza-te de tine insuti, acopera cu neamul tau necinstea..." (Cuv. 14,26). Sf. Grigorie ramane in istoria literaturii si a gandirii crestine ca scriitor si ganditor de prim rang, fiind considerat nu numai "Teologul, ci si un adevarat "Demostene crestin" al vremii sale. Opera sa a avut un impact deosebit asupra teologiei rasaritene; lucrarile sale fiind traduse in repetate randuri in diverse limbi orientale (siriaca, armeana, coptica, etc.). Cu timpul, la operele sale au fost redactate scholii, cele mai importante fiind scholi-ile lui Ilie din Creta (sec. X).
Chiar daca el nu a scris o summa sau un tratat complet de teologie cu intentia de a epuiza tematica teologiei, cuvantarile sale si rnai ales cele cinci Cuvantari teologice, elaboreaza pe deplin scheletul vital al invataturii ortodoxe clasice despre Dumnezeu si despre Sf. Treime. Cat de importante au fost opera si gandirea sa o dovedeste faptul ca, in momentele de mare rascruce si framantare din istoria crestinismului, marii cautatori ai vremii au incercat sa-l readuca in prim plan ca stalp al credintei.
Astfel, in perioada Renasterii, Aldus Manutius face o selectie din opera sa poetica si o publica in vol. 3 din Poetae Christiani Veteres (Venetia, 1504), iar in timpul Reformei, eruditii protestanti de la Basel realizeaza publicarea unei prime editii complete: J. Billius, Opera omnia, Paris, 1609-1611. Nici benedictinii nu se lasa mai prejos, in sec. XVIII, ei publica intreaga opera (Paris, 1778-1840), care va fi retiparita in Migne. Totodata, el a avut o serie de admiratori printre marile personalitati ale Apusului: Erasmus, Melanchton, Edward Gibbon si J. H. Newman.
Prof. Dr. Remus Rus
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
caciantoni spune:
Pentru ca azi este sarbatorit sf Grigorie teologul, va postez mai jos acatistul acestuia....
Acatistul Sfantului Grigorie Teologul
Grigorie Teologul - Sfant Ierarh !
(25 ianuarie)
Dupa obisnuitul inceput,se zice:
Condacul 1
Pe marele Ierarh si aparator al Sfintei Treimi, veniti toti cu duhovnicesti laude sa-l fericim si din izvorul invataturilor lui luand cuvinte de lauda, sa-i cantam asa: Bucurate, Cuvantatorule de Dumnezeu Grigorie!
Icosul 1
Astazi darul cel in trei lumini al Prea Sfintei Treimi sa ne lumineze pe noi, vrednice cantari de lauda sa aducem la pomenirea slavitului, indreptatorului si invatatorului dreptei credinte, zicand:
Bucura-te, tainuitorul Sfintei Treimi;
Bucura-te slujitorul cerescului Imparat
Bucura-te, intarirea pravoslavei;
Bucura-te, steaua Bisericii prea luminata;
Bucura-te, luceafar ceresc stralucitor;
Bucura-te, impartitor de Mir duhovnicesc;
Bucura-te, luminatorul cel din Treime al Arhiereilor;
Bucura-te, prieten iubit al marelui Vasile;
Bucura-te, odrasla sfanta, din slaviti parinti nascut;
Bucura-te, credincioasa sluga a lui Hristos;
Bucura-te, odor sfant si prea frumos;
Bucura-te, ca Sfanta Treime lacas in inima ta a facut;
Bucura-te, Cuvantatorule de Dumnezeu Grigorie!
Condacul al 2-lea
Catre tine alergand popoarele si din invataturile tale cunoscand adevarata cale catre cer, aseaza in lumina Sfintei Treimi pe cei ce cu frica si dragoste curata canta: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Curatenia si infranarea iubind, asa cum ai vazut in vedenie ca cele doua fecioare cinstite s-au numit pe ele, si de la acelea ai invatat viata cea fara de prihana, pentru care noi te cinstim asa:
Bucura-te, pastor al fecioriei;
Bucura-te, iubitor al infranarii;
Bucura-te, cinstitor al pustniciei;
Bucura-te, indemnator al milosteniei;
Bucura-te, cel ce cu sabia infranarii tai patimile;
Bucura-te, ca pe oile tale la pasunea cea a faptelor bune le-ai povatuit;
Bucura-te, ca din intunericul iadului le-ai mantuit;
Bucura-te, ca din izvorul ostenelilor tale turma ta o ai adapat;
Bucura-te, ca pilda te-ai facut prin lumina faptelor bune;
Bucura-te, ca smerenia lui Hristos ai urmat;
Bucura-te, ca sarcina cea usoara a lui Hristos tu intai ai purtat;
Bucura-te, ca apoi altora o ai aratat;
Bucura-te, ca prin sudorile si ostenelile tale Biserica lui Hristos ai curatat;
Bucura-te, Cuvantatorule de Dumnezeu, Grigorie!
Condacul a 3-lea
Bland fiind la obicei din pruncie, batran s-a aratat, departandu-se de la privelistile si petrecerile desertaciunilor lumesti, si bunacuviinta de la maica sa invatandu-se, in Biserica lui Dumnezeu ziua si noaptea slavoslovea cantand: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Plin fiind de darul Sfantului Duh ai gonit eresul cel viclean al lui Machedonie, hulitorul Sfantului Duh, si rusinat l-ai departat de la Biserica, iar pe cei dreptcredinciosi intarindu-i, pe cei rataciti intorcandu-i, i-ai sfintit cu pecetea Duhului Sfant, iar ei fiind luminati cantau:
Bucura-te, pastorul cel bun;
Bucura-te, gonitorul eresurilor;
Bucura-te, ca ai rusinat pe Machedonie;
Bucura-te, ca ai sfaramat trambita eresurilor lui;
Bucura-te, cale neratacita celor drept-credinciosi;
Bucura-te, luminat propovaduitor al sfintei credinte;
Bucura-te, cu Marele Vasile impreuna lucrator;
Bucura-te, pom inflorit in casa Domnului;
Bucura-te, al eresurilor surpator;
Bucura-te, al Darurilor lui Hristos impartitor;
Bucura-te, al credinciosilor aparator;
Bucura-te, al tuturor cald folositor;
Bucura-te, Cuvantatorule de Dumnezeu, Grigorie!
Condacul al 4-lea
Iubitorul de oameni Iisus, care a imbracat cu putere de sus pe Apostolii Sai in Ierusalim, ti-a dat tie putere tare asupra duhurilor si eresurilor ca sa le gonesti si Biserica Sa cea sfanta si ca o mireasa impodobita sa o aduci Lui, cantand: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Vifor mare si strain eres avand Apolinarie, care rau intelegea intruparea Domnului, pe toti tragandu-i la pieire, l-ai gonit departe de turma ta, si dogma intruparii Cuvantului lui Dumnezeu intarind-o propovaduia-I pe Cel nascut din Fecioara, iar pe tine cinstindu-te zicem:
Bucura-te, luminatorul nostru;
Bucura-te, raza mantuirii noastre;
Bucura-te, pazitor al dreptei credinte;
Bucura-te, sfesnic cu lumina de aur;
Bucura-te, podoaba Arhiereilor;
Bucura-te, a Bisericii bucurie si pace;
Bucura-te, piatra nesfaramata;
Bucura-te, turn neclintit al Bisericii;
Bucura-te, cetate tare impotriva vrajmasilor;
Bucura-te, arma asupra patimilor;
Bucura-te minte cinstita;
Bucura-te, vas curat al darurilor Domnului;
Bucura-te, Cuvantatorule de Dumnezeu, Grigorie!
Condacul al 5-lea
Vazand vicleanul vrajmas odihna Bisericii a izvorat asupra ta ispite, necazuri si izgoniri, iar tu cu darul lui Hristos ai vadit mestesugirile celui mester in rautate, si ca un biruitor cantai: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Intelegand poporul de ducerea ta de la dansii, au ridicat glasuri de plangeri zicand: O! Parinte! Ducandu-te de la noi, duci cu tine si Sfanta-Treime si va iesi din Cetate binecuvantarea. Si socotindu-se ei sarmani, ziceau asa:
Bucura-te, hranitorul saracilor;
Bucura-te, slujitorul bolnavilor;
Bucura-te, odihna strainilor;
Bucura-te, mangaierea batranilor;
Bucura-te, ajutorul necajitilor;
Bucura-te, izbavitorul napastuitilor;
Bucura-te, viteazule biruitor;
Bucura-te, curatitorul eresurilor;
Bucura-te, al plevelor eresuri curatitor;
Bucura-te, arzator cu duhul in slujba lui Dumnezeu;
Bucura-te, scara care ne sui pe toti la ceruri;
Bucura-te, cel ce cu parinteasca dragoste ai deschis mila la toti cei ce au venit la tine;
Bucura-te, Cuvantatorule de Dumnezeu, Grigorie!
Condacul al 6-lea
Minunat intre Ierarhi te-ai aratat, ca gura ta ca o prastie a gonit toate eresurile si toate mestesugirile viclene le-ai smuls din inimile credinciosilor, pentru aceasta Biserica impreuna cu dansii canta: Aliluia!
Icosul al 6 lea
Ritorii cei prea intelepti n-au putut sta impotriva cuvintelor tale celor arzatoare, cand ai aratat in Biserica taina intruparii Fiului lui Dumnezeu, iar noi bucurandu-ne cantam:
Bucura-te, cap sfintit;
Bucura-te, minte zburatoare in sferele ceresti;
Bucura-te, ochi neadormit;
Bucura-te, ostas nebiruit;
Bucura-te, vorbitorule cu ingerii;
Bucura-te, petrecatorule cu Apostolii;
Bucura-te, dantuitorule cu Mucenicii;
Bucura-te, lucrator cu Marturisitorii;
Bucura-te, al pocaitilor mantuitor;
Bucura-te, al gresitilor indreptator;
Bucura-te, hranitor duhovnicesc;
Bucura-te, ostenitor netrupesc;
Bucura-te, Cuvantatorule de Dumnezeu, Grigorie!
Condacul al 7-lea
Dumnezeiasca vestire a cuvintelor tale a inconjurat pamantul ca un fulger invatand pe toti, Treimii intru unime si unimii intru Treime sa ne inchinam cantand: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Dorind intelepciunea cea de sus, Cel Atotputernic ti-a dat cununa darurilor si frumusetea cuvintelor ti-a adaugat. Deci, noi luand din cuvintele tale aducem tie aceasta cantare:
Bucura-te, soare luminos;
Bucura-te, vazator al tainelor lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca impreuna cu Mucenicii ai marturisit;
Bucura-te, ca impreuna cu Cuviosii pe Hristos ai marit;
Bucura-te, ca cele sapte soboare cu cuvintele tale s-au intarit;
Bucura-te, sabie de foc care tai eresurile;
Bucura-te, bisturiu care curati ranile nevindecate;
Bucura-te, chezasul pacatosilor spre mantuire;
Bucura-te, ca din raza Sfantului Duh ai luat lumina;
Bucura-te, ca in cetatea Arhiereilor luminezi ca un luceafar;
Bucura-te, prietenul cel bun al Marelui Vasile;
Bucura-te, ca amandoi adanci invataturi ati lasat in lume;
Bucura-te, Cuvantatorule de Dumnezeu Grigorie!
Condacul al 8-lea
Toata cantarea ce se aduce pomenirii tale nu poate aduce multumirea cuvenita pentru cele multe si frumoase osteneli cu care ai impodobit Biserica, iar turmei tale mantuire ai lasat, pentru care iti cantam: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Bogat fiind de intelepciune si frumos graitor, ai varsat pe pamant samanta cea buna a Sfintelor Scripturi, pentru aceasta noi cinstim pomenirea ta zicand:
Bucura-te, prea intelepte; Bucura-te, preafericite;
Bucura-te, Arhiereule cinstite;
Bucura-te, podoaba Bisericii;
Bucura-te, gura cereasca;
Bucura-te, minte apostoleasca;
Bucura-te, odrasla sfanta;
Bucura-te, sluga credincioasa a lui Hristos;
Bucura-te, vazator al tainelor dumnezeiesti;
Bucura-te, teologule prea dulce;
Bucura-te, mijlocitor catre Dumnezeu;
Bucura-te, parintele Bisericii;
Bucura-te, Cuvantatorule de Dumnezeu, Grigorie!
Condacul al 9-lea
Cu totul fiind unit cu raza Duhului, tu sfintite parinte afara de lume ai vietuit, si acum intru slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh luminat fiind, veselindu-ne cantare iti aducem: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Sfarsindu-ti calatoria vietii in multe osteneli si necazuri, te-ai mutat catre Domnul. Deci, ca un prieten al Sfintei Treimi, fa rugaciune penrtu noi care iti cantam:
Bucura-te, ca mare dogmatic ai fost pentru Sfanta Treime;
Bucura-te, cel ce ai invatat ca Duhul de la Tatal purcede;
Bucura-te, ca impreuna cu Tatal si cu Fiul, o Treime singura stapanitoare ai aratat;
Bucura-te, lucrator al tainei Mantuitorului;
Bucura-te, cantator al slujbei Bisericii;
Bucura-te, catre popor frumos graitor;
Bucura-te, primitorul Sfantului Duh;
Bucura-te ca ai invatat intocmirea fiintei si a firii;
Bucura-te ca teolog al Treimii te-i aratat;
Bucura-te, cel ce prin cuvintele tale, izvor si dulceata Bisericii ai ramas;
Bucura-te, cel ce cu osardie sufletul tau ti-ai pus pentru noi
Bucura-te, ca pe cel rau l-ai surpat;
Bucura-te, Cuvantatorule de Dumnezeu, Grigorie!
Condacul al 10-lea
"Cuvantul lui Dumnezeu cel slavit de ingerestile cantari pentru noi a saraci bine a voit", a spus marele Ierarh popoarelor, "si Fiul cel nascut din Fecioara, ne-a invatat a canta: Aliluia!"
Icosul al 10-lea
Sagetile ereticilor cele aprinse in chipul vapaii stinge-le cu sfintele tale rugaciuni, ca mantuiti fiind sa te cinstim cu laude ca acestea:
Bucura-te, odor sfant al Bisericii;
Bucura-te, tainuitorule de cele ceresti;
Bucura-te, ca pomenirea ta este plina de veselie;
Bucura-te, ca ai fost plin de dumnezeiesc dar;
Bucura-te, ca indumnezeit te-ai facut;
Bucura-te, ca infricosate taine Dumnezeu ti-a descoperit;
Bucura-te, caci Cuvantul Tatalui, Taina intruparii Sale ti-a descoperit;
Bucura-te,ca teologia prin ingerul Sau te-a invatat;
Bucura-te, ca podoaba Bisericii te-ai aratat;
Bucura-te, ca acum slava lui Dumnezeu ai dobandit;
Bucura-te, ca pamantul cel intelenit purtator de flori l-ai aratat;
Bucura-te, ca dar sfintit din buzele tale ai varsat;
Bucura-te, Cuvantatorule de Dumnezeu, Grigorie!
Condacul al 11-lea
Luminata avandu-ti mintea cu nemasurata pustie, curata de toata grija pamanteasca o ai pazit, si strabatand adancurile Duhului intru veselie te bucuri acum cantand: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Cu dumnezeiasca si mai presus de fire putere ai invatat Ierarhe Grigorie pe toti luminandu-ne si invatandu-ne a canta asa:
Bucura-te, Grigorie podoaba Arhiereilor;
Bucura-te, a Scripturii celei vechi limpede talcuitor;
Bucura-te, al Testamentului Nou frumos graitor;
Bucura-te, al Treimii aparator;
Bucura-te, al Dogmelor descoperitor;
Bucura-te, al dumnezeiestilor taine invatator;
Bucura-te, al bolnavilor tamaduitor;
Bucura-te, al scarbitilormangaietor;
Bucura-te, al napastuitilor izbavitor;
Bucura-te, al celor din ispite ajutor;
Bucura-te, al celor din inchisori cercetator;
Bucura-te, al celor gresiti lesne iertator;
Condacul al 12-lea
Laudam intelepciunea ta, cinstim ostenelile tale, cantam pomenirea ta, intru care Biserica cu cantari impodobindu-se, impreuna cu poporul cel luminat prin invataturile tale cu multumire canta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Cu bucurie canta cetele ceresti intampinandu-te, primindu-te, si inchinandu-te, Sfintei Treimi: "intra intru bucuria Domnului tau ai auzit". Auzi-ne si pe noi care te rugam sa faci rugaciune pentru toata lumea, ca sa se pazeasca Biserica de nevoi si de eresuri, ca pazite fiind cu darul lui Dumnezeu sa-ti cantam tie:
Bucura-te, singur pazitor al legilor tale;
Bucura-te, zid de aparare al Bisericii;
Bucura-te, liman lin celor invaluiti in necunostinta;
Bucura-te, ca tuturor ai deschis usa mantuirii;
Bucura-te, ca luminos ai aratat calea cea dreapta;
Bucura-te, ca ne duci de mana pe toti spre cer;
Bucura-te, al nostru folositor;
Bucura-te, grabnic ajutator;
Bucura-te, ca tuturor te-ai acut ascultator, ca pe toate sa le dobandesti;
Bucura-te, al oilor tale bun pastor;
Bucura-te, al sufletelor noastre mantuitor,
Bucura-te, al trupurilor noastre ajutator;
Bucura-te, Cuvantatorule de Dumnezeu, Grigorie!
Condacul al 13-lea
O, preaintelepte Ierarhe Grigorie, primeste, aceasta putina rugaciune de multumire a noastra si o du la tronul dumnezeirii si cere de acolo pace lumii si unire Bisericii, ca paziti fiind in pace, cu multumire impreuna cu tine lui Dumnezeu sa-i cantam: Aliluia! (de trei ori)
Apoi: Icosul 1 si Condacul 1
"Doamne intoarce-i la bunatate si la rugaciune pe toti vrajmasii mei." (Parintele Gherontie Puiu - Manstirea Caraiman)
Theiuta spune:
Dasalina, sunt foarte fericita pentru tine si sunt convinsa ca s-a prins bine bebitul.
Sa ai 9 luni minunate, de care sa iti amintesti cu placere!
Pogonici, si eu am luat 3 luni Duphaston...la inceputul anului 2008 si...ma dureau ovarele de muream: intapaturi, dureri, le simteam grele...bleah! Atunci, la mine a fost degeaba.
La tine poate nu e!
Theiuta
Mami si Nicolas
Sanatosi sa fim!
Anaomaria spune:
Buna dimineata, fetelor
Dasalina, felicitari pentru sarcina!!!
Am si eu o veste: am facut 3 teste de sarcina si toate mi-au iesit pozitive
Inca nu am ajuns la dr, sa-mi confirme, dar cred ca pot sa ma bucur deja. 
Intreba cineva care-i treaba cu simptomele. Pot sa spun ca eu am fost convinsa ca-i CM, aveam dureri in burtica, exact ca la CM. Numai ca vazand ca tot intarzie, mi-am facut un test. Si cand colo, era cu ochi 
Mihaela, eu nu stiu ce inseamna ET, dar cred ca cel mai bine e sa intrebi duhovnicul, el e in masura sa te sfatuiasca daca e pacat sau nu sa o faci in post, nu noi. Oricum, inainte de a face procedura iti recomand sa te spovedesti si sa iei Sf. Impartasanie, sa fie DD alaturi de tine.
Multi pupici tuturo si multa sanatate.
Poze craciun copilasi http://good-times.webshots.com/album/569556900ESNxlA
ainigriv spune:
Slava Domnului pentru asa minuni!!!
Felicitaaaaari,mamicutelor,Dasalina si Anaomaria,sa fiti fericite si de acum 9 luni de zile sa va bucurati de"sambureii"vostri,ca e cea mai frumoasa perioada a vietii!!!
Sunteti primele minuni pe anul acesta si sunt convinsa ca mai urmeaza si altele cu ajutorul Maicutei Domnului!!!Imi place ca tot apar cate 2 burticute o data,ceea ce inseamna ca marim rapid lista 
.Dumnezeu sa va aiba in paza si bebei sanatosi si papaciosi sa va dea.
Livsy,scumpa noastra,ce bine ca ai trecut pe la noi,esti bine sanatoasa si cu aceeasi lumina in sufletel.Speram sa ne bucuri cat mai des cu prezenta ta!!!
Pupici tuturor fetelor,ca noi suntem tot contra cronometru si nu pot scrie foarte mult,dar ma bucur alaturi de voi de fiecare data si nu pot sa nu va trimit
dasalina spune:
Anaomaria felicitari!
Ce bine! Sunt sigura ca o sa ma urmati toate in cel mai scurt timp pt ca eu am "obiceiul" de a trage dupamine pe toata lumea oriunde ma duc. Sarcina usoara Anamaria si sa dea Domnul sa fie sanatosi si sa ne creasca sambureii! Eu sunt ingrozita de frica......stiu ca saptamanile care urmeaza sunt decisive si de aceea am emotii . Am totusi incredere ca Dumnezeu imi va lasa pruncul asta si-l va binecuvanta intr-o zi. Sunt fericita!
Doamne ajuta!
www.weddingcountdown.com/ticker/6akzzswdlyn.png" target="_blank">Atat a trecut...!
www.petitieonline.ro" target="_blank">Petitie FIV
Orice tineri care se casatoresc, el si ea, ar trebui sa intre in casatorie cu credinta ca, din toata omenirea, numai urmasii lor sunt destinati sa duca mai deoarte viata pe pamant. - Lucian Blaga