Visand la Canada!
Raspunsuri - Pagina 8
Chrysion spune:
delphin, mi-a sarit in ochi titlul thread-ului tau: m-a amuzat, aducandu-mi aminte de mine in urma cu cativa ani bunicei. Am ajuns si sa citesc un pic din el - inteleg ca vrei sa te muti din Franta in Canada si ca esti foarte entuziasta. Va fi cu siguranta o experienta interesanta :)
Iti dau doua sfaturi:
- asigura-te (ma rog, pe cat e posibil) ca acolo unde mergi ai prieteni, cunostinte, oameni care te pot ajuta mai ales la inceput
- nu gandi in termeni absoluti (poate in final nu vei ramane in Canada)
Eu am locuit in Franta (1 an), in Irlanda si in Canada (5 ani) si am mai vizitat inca alte 9 tari din Europa si din cele 2 Americi. In final am ales sa raman in Romania. Daca ar fi sa aleg o alta tara in care sa ma stabilesc (in afara de Romania), Franta ar fi optiunea nr 2 (Ungaria ar fi nr 1), dar Canada nu ar intra pe lista. In aceasta ultim loc am petrecut 5 ani interesanti, insa nu as ramane definitiv acolo. In general vorbind, Europa mi se pare cu mult deasupra celor doua Americi din absolut toate punctele de vedere (cultural, educational, social, gastronomic ;) al frumusetilor naturale, etc).
In Canada am locuit in Greater Toronto Area (3 ani in Toronto, si 2 in doua suburbii diferite) si am vizitat mult partea franceza. Aceasta din urma mi-a placut mult mai mult din punct de vedere turistic (zona de langa Ville de Quebec mi-a adus aminte de Franta), insa mi s-a parut binisor mai ramasa in urma economic decat partea engleza (efectul mutarii investitiilor americane in Ontario dupa ce Quebec a avut tendinte separatiste :)
Canada e pe scurt o tara ca toate tarile, cu parti bune si parti rele :)
Mi-au placut: zonele vizitate (Ottawa, Montreal, Ville de Quebec si imprejurimile, Tadoussac, etc), aspectul multicultural (mal ales din pv gastronomic ;) influenta asiatica (in special chinezeasca), sistemul de biblioteci, trail-urile de bicicleta (Toronto are niste trail-uri impadurite splendide, care strabat orasul), bazinele, parcurile (mari si mici) si atractiile turistice istorice.
Nu mi-au placut: stilul de viata extrem de stresant (exact opusul celui relaxant romanesc sau francez, live-to-work instead of work-to-live), hrana nesanatoasa si lipsita de gust (sunt multe probleme cu alimentele de baza - legumele si fructele nu au gust, lactatele creeaza alergie din cauza modului de crestere a animalelor, de fapt sunt enorm de multe alergii aici, mai ales la copii), lipsa totala a simtului estetic (din pv arhitectural si de planificare urbana totul e foarte urat in jur, american; exceptie fac unele zone din partea franceza), distantele imense, care fac nepractice cele mai simple lucruri (pur si simplu nu poti merge niciunde pe jos, si nici cu mijloacele de transport in comun nu rezolvi mare lucru), discriminarea imigrantilor, iernile brutale (eu nu le-am suportat pe cele din Ontario, regiunea cea mai din sud, unde aveam -20 si -30 grade Celsius si 6 luni de frig pe an, si nu as fi pus nici moarta piciorul nu in regiunea franceza, mai la nord, dar nici macar in Ottawa :) gradul slabut de dezvoltare economica in afara metropolelor, normele si cliseele sociale, lipsa de educatie a copiilor, catastrofa din sistemul educational, distanta fata de Europa (unde eu prefer sa imi petrec vacantele), etc.
Cam acestea ar fi pe scurt cateva observatii din experienta mea.
Iti urez drum bun si succes!
necsuta, va trebui sa faci un an de facultate in Canada, ca sa obtii un Bachelor of Education (doar facultatea si experienta in invatamant din Romania nu il echivaleaza), pe baza caruia sa poti apoi obtine dreptul de practica in provincia respectiva (acordat de cate o organizatie pe fiecare provincie - de pilda in Ontario era Ontario College of Teachers).
Procesul de obtinere a dreptului de practica este lung, obositor si costisitor, si te-as sfatui ca inainte sa te inhami la el sa te asiguri ca vrei intr-adevar sa lucrezi in invatamant in Canada, deoarece nu prea are multe in comun cu meseria din Romania. (Mie, pe cat de mult mi-a placut sa lucrez in invatamant in Romania, pe atat de mult mi-a displacut in Canada. In Romania m-am simtit ca un profesor apreciat si respectat, pe cand in Canada - ca un gardian la un centru de delicventi juvenili, si asta in conditiile in care am lucrat doar la scoli considerate bune si foarte bune. Mai cunosc si alte persoane care au preferat sa renunte la invatamant in Canada din aceleasi motive.) Asa ca incearca sa faci ceva voluntariat intr-o scoala (desi e greu de obtinut) inainte sa aplici pentru un an de Bachelor of Education. Stiu ca unii parinti mai fac astfel de activitati de voluntariat: de pilda stau in sala de clasa si ajuta profesorul sa imparta materiale, etc. Poate ai succes daca te oferi sa ajuti copiii cu nevoi speciale - in Canada ei sunt integrati in clasele obisnuite, iar cei cu handicap grav au teaching assistants - persoane care le intorc foile de la carti, le scriu notitele, etc.
Fara dreptul de practica intr-o povincie canadiana nu poti lucra decat la niste scoli private care ofera cursuri pe termen limitat (nu e vorba de scolile private care ofera programa intreaga) - de pilda cursuri de cateva saptamani pentru adulti, pentru copii dupa orele de scoala obisnuite, etc. Aceste posturi sunt insa platite prost (si nu usor de obtinut nici chiar in aceste conditii), la plata cu ora si fara nici un alt beneficiu.
Alt lucru care imi vine in minte: un profesor preda minim 2 materii (de exemplu eu eram calificata sa predau info si mate dar am predat si Science), iar in gimnaziu poti fi pus sa predai orice (de pilda engleza, daca esti profesor de sport - cunosc un caz :)
Daca vrei sa citesti mai multe despre invatamantul in Canada, postasem in acea perioada pe thread-ul "Poftiti in cancelarie (II)' din "Prieteni dintotdeauna..." (http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=42315&whichpage=1). Mai intreaba si lumea din Canada, dar ... take everything with a grain of salt ;)
delphin spune:
Chrysion, merci pt. impartasirea experientzei tale despre Canada si alte locuri.
E adevarat, pare putin absurd sa vrei sa pleci din Fr in Canada...dar trebuie sa traiesti mai mult de un an ca sa intzelegi de ce. Si pt. noi, primii ani au fost ok, pot spune ca e ok si acum si ca va fii ok pt. totdeauna Fr., dar...vrem o schimbare, sa traim si o alta aventura...si Canada ni se pare o provocare.
De prieteni...nu stiu ce sa-ti spun, in fr nu am avut prieteni extrem de apropiati si dupa 10 ani si multe cunostinte nu pot spune cu mana pe inima ca pot conta pe cineva 100%, asa ca...stiu conteaza mult retzeaua de relatii, dar prieteni nu vad de ce nu as putea spune "pas" pana la proba contrarie. Sa ne ajute cineva...cred ca vom reusii sa ne descurcam si singuri.
Ma uimesti ca traiesti in Ro, bine in Timisoara e ceva mai bine, eu perso nu as mai putea...Multi se mira cand noi zicem acasa la FR.,dar noi asa simtim si asta e daca unii ne considera snobi. In afara de parinti, familie in general, pe noi nu ne leaga nimic de Ro. si in plus, de cate ori am fost, s-a mai adaugat un strat de respingere.
un ex. Aveam un capriciu...culoarea masinii, fiindca aveam niste mici puncte de vopsea sarita pe capota am decis sa o vopsim in ro. La tel. ni se spune un pretz, ajungem la atelier si pretzul sare de 3 ori mai mult pt. ca masina era imatriculata in fr
sa mai povestesc?
Oricum, entuziasmul meu a mai scazut...am citit si eu despre gradul de avansare in raport cu fr, am ceva dubii, dar vom vedea cand vom face o vizita de recunoastere.
Si eu tot pt. Quebec Ville am o preferintza si din acelasi motiv...dar daca din motive de job va trebui sa stam in Montreal o vreme, vom vedea.
Donia spune:
necsuta, esti binevenita oricand si la sezatoare!
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
Llaura spune:
Si cu Canada asta....pe cat de mult urasc cliseele, pe atat imi vine sa trantesc acum unul. Si anume ca atat de multe depind de atitudine.
"Dezastrul" din scoli e o exagerare, iar comparatia cu Romania pe mine una ma face sa rad. Pentru mine una a fost altfel, e adevarat, nu sunt in sistemul de scoli publice ci la un colegiu. Dar vad in fiecare semestru aproape o suta de noi studenti, pe unii ii vad doi si chiar trei ani. Greu de crezut ca intr-o vara s-au transformat din delincventi in mielusei. Mi-e greu sa cred ca ceea ce stiu la mine in clasa au invatat tot in vara aia, de unii singuri. Sunt straina, nu am fost la scoala in tara asta nici macar o zi, am accent; in trei ani nu am avut nici macar un singur incident neplacut in clasa sau in laborator, sau feed back nefavorabil.
Venim in societatea asta asteptand totul de la ea, dar cateodata parca trebuie sa mai dam si inapoi, sa contribuim si noi, sa facem si noi ceva fara sa asteptam nimic in schimb, sa mai voluntariem, chiar si in comunitatile romanesti. Relatiile unilaterale nu sunt productive, nici izolarea.
Discriminare....e in natura umana; sunt legi care ne protejeaza pe cat se poate. Intotdeauna foloseste sa te incalti si cu pantofii celuilalt. La sotul meu in firma primii trei in ierarhie sunt imigranti, unul dintre ei minoritate vizibila. Oare localnicii ce-or gandi? cei pe pozitii mai mici si implicit pe salarii mai mici.
Argumentul culturii e tot din cele distractive (si banale)...pana si noi aici in vest avem concerte, vin trupe in turnee, este filarmonica, este drama theater, ultimele carti in librarii, acces la biblioteci bune (si ieftine). Totul e sa ai exercitiul culturii, ca de altfel degeaba locuiesti la Paris daca nu mergi niciodata nicaieri.
Parerea mea
Donia spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Chrysion In Romania m-am simtit ca un profesor apreciat si respectat, pe cand in Canada - ca un gardian la un centru de delicventi juvenili, si asta in conditiile in care am lucrat doar la scoli considerate bune si foarte bune. |
Adevarul e ca partea asta m-a contrariat si pe mine foarte mult. Dar pentru ca nu am decat experienta voluntariatului in scoli, si nu pe cea a predatului efectiv, mi-am zis ca nu ma bag in discutie...
Ca voluntar, totusi, pot sa spun ca i-am indragit mult pe copiii pe care i-am intalnit... curiosi, politicosi, empatici, deschisi... in mare parte, presupun, oglinda familiilor din care provin.
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
necsuta spune:
Multumesc de invitatie Donia,am mai incercat eu,dar nu mi-a raspuns nimeni cand am scris acolo,e greu sa te integrezi intr-un grup asa ca voi!
Acum de Paste o sa vina iubitul meu,sa vedem daca reusim sa ne casatorim si dupa aceea,Canada scrie pe mine!
ritah spune:
Eu cred ca atunci cand vrei sa vezi efectele educatiei si daca e eficienta sau nu, te uiti la marea majoritate a po****tiei. Atat timp cat in Canada se spune te rog si multumesc la 3 vorbe odata, ca am vazut n filme americane care faceau misto de cat de frumos se poarta canadienii, cat timp lumea voluntariaza si vezi efectiv ca le pasa de ceilalti, e greu sa spui ca educatia e dezastruoasa. Interesant e sa urmaresti copiii emigrantilor, cei care sunt crescuti si educati in societatea canadiana si o sa vezi diferente gramada fata de parinti. Ceea ce spune mult despre scolile de aici.
Am umplut jdemii de caiete cu exercitii la matematica sa intru la facultate, ca parintii mei au platit meditatii din greu, e acelasi lucru si acum in Romania, trebuie sa platesti meditatii sa fii convins ca puiul tau o sa faca fata la cerinte. Asta spune ca fie profesorii din Romania nu isi fac datoria, fie ca nivelul pe care trebuie sa il atingi e prea sus. La ce mi-au folosit toate cursurile mele mirobolante de la facultate, nimic nu a fost practic(am terminat calculatoare la Poli si pot sa iti spun ca noi am avut o situatie mai buna decat altii la capitolul asta), asa ca apreciez faptul ca aici totul e practic, macar poti sa iti gasesti o slujba dupa aia.Noi ne chinuiam sa invatam pentru examene, asta ne lua aproape tot timpul, aici esti indemnat sa faci munca practica inca din facultate.
Cat despre stresul cotidian, constat ca o buna parte din romanii de aici traiesc inca cu aceleasi mentalitati din Romania, muncesc pe branci sa cumpere tot ce exista mai scump, ca si verii lor italienii. Daca vecinul are BBQ cu 3 ochiuri ei se simt obligati sa cumpere cu 5, masina cea mai tare, casa cea mai mare, concedii cat cuprinde, astea sunt niste cerinte autoimpuse, producatoare de stres. Canadienii nu sunt asa de stresati ca romanii de aici, ca abordeaza altfel problema. Se multumesc cu mult mai putin decat romanii si se bucura de lucruri marunte.
Vedem mereu ca ne discrimineaza cineva, scuze dar fata de Europa e o distanta destul de lunga la capitolul asta. Eu am auzit numai pareri bune despre romani aici. Dar cred ca orice roman are suspiciunile lui, care vin inradacinate din perioada comunista si apoi dupa revolutie, suspectam pe oricine de nu stiu ce. In loc sa comunicam cu ceilalti, avem noi asa convingerile nostre ca ceilalti sunt impotriva nostra in special. Si mai ales, daca ni se intampla ceva rau pe bune, cineva ne face o nedreptate, noi o inghitim in loc sa ne impotrivim, pentru ca nu avem chestia asta in noi, am trait ani si ani intr-o societate care ne-a dat in cap daca il scoteam afara. O buna parte din problemele nostre vin din noi,din convingerile nostre, din modul nostru de viata si mai ales din educatia noastra, romaneasca.Macar copiii nostri n-o sa aiba acelasi handicap.