biiig problem!!!
Raspunsuri - Pagina 11
beshter spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui CHOWPERSA Apropo si Eminescu a murit de tuberculoza.  |
N-a murit de TBC, dar chiar daca...ce legatura?
Eminescu n-a fost (inca) folosit ca mijloc de propaganda ieftina pro-life sau pro-avort.
Ma irita ingrozitor cand adevarul istoric e mani****t in asa hal si trimis sa bantuie pe net; pacat ca n-o am ca interlocutoare chiar pe cea care a concoctat minunatia aia de mai sus...
E urat sa te folosesti de memoria unui om si s-o transformi in retorica ieftina si-n propaganda. As fi reactionat la fel daca respectivul mesaj (pe care l-am primit si eu, de altfel) ar fi facut propaganda pro-avort.
Nu inteleg de ce nu se inchide subiectul asta.
adi_dalma spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui blackpanterro
Subscriu! Eu as face avort, nu as face un copil daca nu as fi casatorita, fara locuinta si fara posibilitati. Sfatul cu plasamentul e oribil, fara suparare...plasamentul in RO e mai rau ca si condamnarea la moarte...cu totii am vazut filmele alea in care copiii sunt lasati in voia sortii, fara mancare, iubire, legati de paturi :(( Nu e de ajuns sa faci un copil, trebuie sa il si poti creste. Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005) A ticket to hell has never been funnier "You know your god is man-made when he hates all the same people you do." |
Si eu subscriu. Nu poti face un copil doar de drul constiintei.
Daca tatal vrea sa faceti o familie ..da...pastreaza-l (si daca si tu vrei sa ai o familie cu individul acesta...)
Daca sarcina este mica nici nu este considerata crima...legea permite, nu?
Si sa ti dai copilul la centru de plasament...sa traiesti cu gandul la el tot timpul...sa ai copil peste 10 ani , sa fi bogata , cu o familie frumosa si sa te gandesti la cel parasit...brrrrr
Daca fata mea ar fi in situatia ta si ar dori sa l pastreze si eu as putea sa l infiez (asta ar presupune sa fiu apta si fizic si sa am job) as face acest lucru si as lasa o pe fata mea sa si traiasca tineretea. Dar singura pe lume sa cresti un copil...la 20 de ani...e f greu...
Daca ai fi avut 30 te as fi sfatuit sa l pastrezi...
monabella spune:
mai fetitza imi vine sa pling citind prin ceea ce treci. Eu n-o sa-ti spun ce sa faci sau sa nu faci pt. ca decizia pe care o iei acum e poate cea mai grea pe care o vei avea de luat in viata.
O sa-ti spun numai ce inseamna sa fii parinte pt. ca sa-ti dau o i dee la ce sa te astepti. In nici un caz nu e o cale presarata cu trandafiri. Nu te lua dupa postarile mai stiu eu cui care iti sugereaza madona si pruncul si fericiri nesfirsite. meseria de parinte e cea mai grea din lume. AI si satisfactii dar si foarte, imens de multe greutati. A avea un copil iti va schimba complet si irevocabil viata. Din momentul in care devii parinte, tu nu mai contezi. Pe primul plan va fi copilul si cel putin 18 ani de acum inainte te vei lasa pe tine ca sa il ajuti pe el.
In primii ani va fi greu. Chiar daca legea te lasa sa sati acasa sa ai grija de copil ai unde sta? Ai din ce trai? Vor fi nopti nedormite, colici, plinsete, scutece, boli, febra, vaccinuri, preparat minare, plimbari in parc... In toate astea nu stiu daca mai exista vreme pt scoala ta. Singura nu le vei putea face fata. Parintii tai te pot ajuta? Alte rude? Prietene in care sa pui baza? Eventual te poti muta cu alta mamica singura? Si daca doamne fereste copilul se va naste cu vreo boala esti sigura ca poti sa te dedici trup si suflet 100% 24/7 acelui micutz? Sa-l cresti si sa-l iubesti fara ca tu sa mai contezi?
Alt aspect este viata ta sociala. Esti tinara si la un moment dat vei vrea sa intinesti alt baiat sa te mariti. Vei intilni multi barbati dar va trebui sa alegi unul care sa te iubeasca si pe tine si pe bebe.
In cele din urma nu te lua nici dupa cele bisericoase de pe forum care iti spun ca avortul e o crima etc. BS. Uita-te in familia ta: probabil ca mama, vreo matusa sau bunica au facut avorturi pe vremea lui ceasca. daca ele au fost ok si au avut si alti copii probabil ca si tu vei fi la fel, deci nu e cazul sa te lamentezi ca nu vei mai avea.
Varianta cu lasatul copilului la leagan nu e viabila pt. ca dupa ce-l nasti nu-ti va veni sa-l dai pe bebe si in al doilea rind cred ca sint conditii f. proaste. Mai degaraba il dai de suflet unei familii care nu poate avea copii daca vrei sa-l nasti si nu-l poti tine.
Cam astea sint -judecind la rece- optiunile. Insa daca vrei sa faci avort fa-o cit e fatul mic. max 6 saptamini sau 8.
absoluta spune:
Si totusi ce o face autoarea acestui subiect ?!
Ramonika spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui absoluta Si totusi ce o face autoarea acestui subiect ?! |
avand in vedere ca a postat primul ei subiect si singurul, cred ca nici nu-si mai aduce aminte pe ce forum a postat...
Ramonika
si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz
www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki
Lysssa18 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rocksee ok oameni buni, sunt proasta secolului XXI!!!si va spun de ce, am sa incerc cat mai pe scurt: am doar 20 de ani, sunt studenta la drept, parinti divortati, care nu prea isi mai amintesc de mine, locuiesc singura de 3 ani, muncesc pe rupte, am 2 joburi, barman respectiv secretara, nu prea am avut relatii in viata mea, pt ca toata lumea se ferea de mine spunand ca sunt "a dracu", in luna decembrie am cunoscut pe cineva, destul de ok, am facut ce era de facut, am aflat ca are iubita de 7 ani, dar ea este plecata peste granita, am incetat legatura, imediat dupa am aflat ca sunt...INSARCINATA!NU PREA AM CUM SA IL TIN!!! nu vreau sa fac avort, ma arde sufletul cand ma gandesc, dar nici situatia mea nu ma ajuta deloc: nu am sprijin, trebuie sa muncesc ca sa ma intretin, nu am casa mea, pana acum doar un leasing am reushit sa imi fac, eu singura ma descurc...dar un copil cu siguranta m=ar depasi!  ce sa fac????????????? |
roksee... asculta si povestea mea... poate iti va da curaj pe viitor...
pana acum 2 ani, si eu am fost o fata normala... am avut o familie, frati... practic, am avut tot ce mi-am dorit... mai bine nu credeam ca poate exista intr-o casa... Dupa ce a murit mama mea, tata s-a recasatorit la scurt interval de timp, ba chiar a indraznit sa o aduca acasa pe "mama vitrega". Nu am putut sa accept acest gand, asa ca am plecat de acasa, pt o perioada. Apoi m-am intors si am constatat ca ai mei se mutase intr=o casa noua (banuiesc ca banii au provenit de la nevasta-sa). 1 an si 8luni am locuit singura. Atunci, de forta majora, cu toate ca eram un copil care inca nu intelegea prea bine in ce situatie era si cum de s-a ajuns acolo, mi-am luat inima in dinti, am incercat sa ma reculeg si m-am bagat la munca... De ceva vreme, ai mei s-au intors acasa... Situatie tensionata in fam. noastra, asa ca de data asta am decis sa plec eu, definitiv (cel putin, asta a fost intentia mea). Discutasem cu prietenul meu, si am stabilit de comun acord sa ma mut la el, in provincie. Toate bune si frumoase... a venit si ziua plecarii mele, zi pe care o asteptau cu nerabdare tata si nevasta. Am plecat... am ajuns acolo, pret de ceva timp totul a fost bine si frumos... Prietenul meu si-a schimbat pe urma locul de munca, si asa... s-a stricat "carutza"... S-a schimbat, a devenit alta persoana, de nerecunoscut. Din toata tevatura asta, a rezultat un bebe (mentionez ca sunt gravida in 4 saptamani si 3 zile). Am decis sa ma intorc in Buc, dar nu pt ca asa mi s-a pus mie "pata", ci pt ca trebuie sa dezbatem succesiunea si partajul dupa mama mea, iar el nu a inteles lucrul asta. Practic, m-a pus sa aleg intre proces si el. Cu chin si multe explicatii, l-am facut sa inteleaga ca ma intorc. Plecata sunt, fara cale de intoarcere.
La 18 ani, am ramas singura si cu un copil pe care el nu si-l doreste si nu cred ca si l-a dorit vreodata. Las viata sa mearga inainte, si timpul le va aseza pe toate cum e mai bine pt toata lumea. CHiar daca mi se rupe inima pt ca el e asa indiferent, fara sa se gandeasca la copil pt ca el nu are nici o vina, nu pot sa spun ca il urasc... chiar daca si-a refacut viata. Acum e cu alta. Ma rog numai sa nu mai faca alteia ce mi-a facut mie.
Fi tare si nu t lasa influentata. Fa ce-ti spune inima, fara sa regreti. In fond, e copilasul tau, un inger trimis de Dumnezeu. Ai incredere in tine si in fortele proprii si cu siguranta, atunci cand te vei simti lipsita de orice putere, se va gasi cineva care sa apara in drumul tau cu un mic ajutor, care va insemna enorm!
"Nu merita sa cazi in ultima clipa, sa transformi o despartire intr-o suferinta... Nu merita sa anulezi o iubire pentru ca o poti pastra in suflet ca o amintire mereu vie..."
giulia71 spune:
Cred ca a fost vorba de un troll sau cum naiba s-o zice cu denumirilii astea noi!
uneori gandesc prea mult....
raluk_psk spune:
Se poate intampla oricui si nu ai de ce sa te invinovatesti cu ceva...dar cu avortul,eu cel putin, nu sunt de acord si nici nu voi fi..merita sa te sacrifici pentru ce e al tau si cred ca daca ai ajuns pana aici vei reusi si pe mai departe..mult succes...si sa-l iubesti pe ala micu indiferent ce s-ar intampla..el nu e vinovat cu nimic...
http://tanaramamica.wordpress.com/
flaviutza spune:
Chiar daca situatia e pur ipotetica si Rocksee a cam disparut...o intrebare :
- Care dintre voi a facut copil la 20 de ani in Romania? Apoi,ma scuzati , consider ca alea si numai alea stiu ce inseamna si pot sfatui, pot da solutia concreta, uite domnisoara ce am facut eu in situatia ta.
Idei in genul...vaaai,eu am fost ca tine cu diferenta ca aveam sot si sprijin, sau cu diferenta ca traiesc in tara X (unde by the way, poti manca macar cu ajutorul ala social,cel mai rau caz) sunt total pe langa situatia in fapt.
Uite eu, facut copil la doujdoi ani, co sot alaturi, casa a mea, doua familii de bunici la care in extremis pot apela , iti spun ca in locul tau, nici macar nu m-as gandi sa-l fac de una singura. asta pt ca stiu exact ce inseamna sa cresti in RO copil la douj de ani, cu mica diferenta ca eu am tot spijinul de partea mea. Nu, nu si iarasi nu l-as face daca as fi in situatia ta.
BeLucci spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui adi_dalma
Si eu subscriu. Nu poti face un copil doar de dragul constiintei.Daca tatal vrea sa faceti o familie ..da...pastreaza-l (si daca si tu vrei sa ai o familie cu individul acesta...) Daca sarcina este mica nici nu este considerata crima...legea permite, nu? Si sa ti dai copilul la centru de plasament...sa traiesti cu gandul la el tot timpul...sa ai copil peste 10 ani , sa fi bogata , cu o familie frumosa si sa te gandesti la cel parasit...brrrrr Daca fata mea ar fi in situatia ta si ar dori sa l pastreze si eu as putea sa l infiez (asta ar presupune sa fiu apta si fizic si sa am job) as face acest lucru si as lasa o pe fata mea sa si traiasca tineretea. Dar singura pe lume sa cresti un copil...la 20 de ani...e f greu... Daca ai fi avut 30 te as fi sfatuit sa l pastrezi... ag |
Nu am nimica cu rocksee. Dar daca vorbim de constiinta, unde a fost constiinta ei cand a facut sex neprotejat?
Ea si-a dat seama de situatia ei materiala abea dupa ce a vazut testul pozitiv?
Nu e scump un prezervativ. Si nu mai traim intr-o lume in care nu ai dreptul la informare.
NU avem dreptul sa luam viata nimanui. Este crima. Dar bineanteles ca ea decide ce face. Sper macar de data asta sa cantareasca mai bine, inainte sa ia o decizie. Cunosc femei care au cosmaruri(si acum dupa multi ani!!) dupa ce au facut avort.