Copiluti de mai-iunie 2005 (94)
Raspunsuri - Pagina 6
Danelutza spune:
Si Isabella se comporta la fel, mamoasa de nu ma lasa sa respir, face ce vrea si cind vrea, drept pentru care prima zi din an, dupa ce imi intinsese nervii la maxim sau mai bine spus ii pusese pe bigudiuri, i-am scapat una la fund. Si nu pot sa o cert, nu pot sa-i spun nimic, ca pisa ochii din nimic 
, pune boticul mai ceva ca atunci cind avea jumate de an 
Elvetia in miniatura
nelia spune:
Ioana, nu cred ca e cazul Anei! Tu, ca mama, sigur iti vei da seama daca e ceva mai mult decit o criza normala. Cred cu tarie in acest lucru, dovada am ca uite, atitia crizosi au ajuns mari si adulti normali (cel putin in aparenta
).
Experienta m-a facut sa scot multe metode din cresterea copiilor mei. Cu unele am fost de acord si le-am folosit un timp cu un oarecare succes, dar care s-a dovedit din pacate a fi temporar, cu altele nu am fost de acord dar le-am folosit din disperare de cauza... De xemplu, am dat la fundic (Agata), am folosit pedepse si recompense (Agata si Tudora), am folosit 1,2,3, time-out... am vorbit calm si cu blindete, am tipat... nimic nu merge. Parerea mea este ca singura metoda care da roade, in timp, cu multa rabdare si cu mult efort din partea parintilor, este constientizarea si responsabilizarea copilui, inca de mic. E mai greu, e ineficient pe timp scurt, dar in timp, respectarea copilului ca individ, cunoasterea lui profunda, incurajarea lui de a se exprima si de a se autodefini cu si prin tot ce este el in primul rind in fata lui si apoi in fata noastra, ca parinti... este singura metoda reala de educatie si care da roade, tirzii dar de calitate. Poate ca par vorbe mari, dar eu cred in ceea ce spun si desi sint la inceput de drum, pentru ca mi-am dat seama tirziu de aceste lucruri, sper ca nu e prea tirziu. Palmutele la fund - umilesc si copilul, dar mai ales parintele, pe moment se obtine incetarea crizei, se ajunge la un rezultat imediat in sensul ca se face linsite in casa, copilul nu mai face ceea ce tocmai facea... dar atit, in timp nu mai ramine nimic din aceasta palma, poate doar frustrarea si umilinta la copil, senzatia de neputinta la adult. Pedepsele si recompensele, de oricare ar fi ele - au ca rezultat dresarea copilului, dar nu educarea lui. Da, va face ceea ce i se cere pentru ca stie ca primeste ceva si se creeaza un precedent pe baza caruia, in viata, va face cu gindul ca primeste ceva... Numai ca noi stim foarte bine ca, in general, in viata, ca adult, poti sa faci multe si foarte bine si sa nu primesti nimic. Daca inveti asta de mic, ai sanse ca adult sa intelegi cum stau lucrurile si sa actionezi si reactionezi in cunostinta de cauza, daca nu, frustrarile in timp vor fi atit de mari incit cu greu le va face fata.
In schimb, daca piticul din fata ta este tratat ca un mic om, cu personalitate proprie, in formare, pentru care esti si tu, ca parinte raspunzator, dar si el, ca plod... adica trebuie luat faptas la formarea lui, nu doar ca un spectator pasiv... atunci exista sanse ca acel mic om sa ajunga un adult care isi stie valoarea, puterea, slabiciunea, stie cine este in aceasta lume si ce vrea de la viata. Si chiar daca va avea si esecuri, vor fi ale lui si asta il va face sa si le asume cu mai multa tarie si dorinta de a schimba in permanenta ceva in viata lui ca sa-i fie bine lui, nu celor din jur, dar in mijlocul lor.
Nu sint sigura ca ati inteles ceva, ca am baut o bere...
CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU
Aurasa spune:
La Multi Ani cu multa sanatate, fericire si impliniri!
La Multi Ani si fetelor care au implinit niste anishori! Si copilutilor si parintilor cu nume de sfant!
Noi am petrecut sarbatorile la tara. Copiii au fost super incantati. Am venit aseara , am desfacut bagaje, potolit copii, baitze, si cand s-au linistit am mai citit si eu cate ceva pentru serviciu ca de maine... gata... sunt om al muncii.
De sarbatori, baietii au fost cu Plugusorul si Sorcova, au urat asa cum i-am invatat, l-au primit cu mare bucurie pe Mosh asa cum vedeti aici.
TDI - am citit mesajul. De acord, vorbim pe mail mai degraba, ca acasa nu cred ca va mai fi timp sa intru pe calculator.
Nelia - bune sfaturi, ca de obicei.
Si la noi sunt fitze de toate tipurile. Faza cu zbierat -urlat au observat ca nu merge. Le-am spus ca daca urla o sa ii doara tot pe ei in gat si va trebui sa le dau un milion de siropuri (asta nu le place deloc).Mai avem de lucrat la aruncat cu jucariile la mare arta,deoacamdata nu am resit sa gasesc o solutie.
Acum s-au trezit amandoi, asa ca.... o zi buna tuturor!
monu spune:
un filmulet cu antonia
http://good-times.webshots.com/video/3065445650099738864orVfzF?vhost=good-times
lucas spune:
Olga, grea decizie trebuie sa ia sotul tau, de fapt amindoi aveti pe umeri grele poveri, pe de o parte parintele (tatal) pe de alta parte copilul/ copii (tu). intreb si eu: poate ai pe cineva care poate sa vina sa te ajute perioada aceea. poate cineva din tara, sa stea cit lipseste sotul tau. oricum e greu in orice varianta, gindurile cele bune sa va lumineze.
monu scumpa tare antonia!!!
nelia granita intre a-l certa/mustra,pedepsi si a nu ii distruge personalitatea unde este? care este comportamentul favorabil si de dorit? nu de alta dar si eu ma confrunt cu dilemele educatiei.
Danelutza si Matei tot din prima zi a cam luat-o, adica a fost pedepsit. zilele astea cit a stat cu noi adica aproape 2 saptamini si-a cam luat-o in cap, se culca tirziu, face ce vrea.
Gabitzam ce mai face Andrei?
Adina am vazut pozele Emei de Craciun, sunt superbe!! mi-a placut casa in care a venit Mosu!
onixone spune:
Monu: Cat de scumpa este Antonia!!!Stie mai mult decat fii-miu.Alex nici catelus cu parul cret nu o stie bine(decat cand vrea).Si atunci cand o zice , mai baga de la el(de la o alta poezie cu vulpea)
Oana lu'Alex
www.flickr.com/photos/copiluti_mai_iunie/sets/72157600515762396/" target="_blank">poze pe FLICKR
www.oana-jipa.magix.net/" target="_blank">Poze Alex
Danelutza spune:
... hmmm, ce liniste, bag sama ca anul asta, daca continuam in acelasi ritm la scris, disparem din peisaj (sper sa nu 
)
Monu scumpa Antonia 
Nelia eu ma stradui sa fac cam tot ce spui tu acolo, dar citeodata cind sint prea obosita dau pe alaturi .
Aurasa am vazut pozele si pianul primit de la mos. Cum stati cu urechile, ca noi deja bagam vata in ele
Elvetia in miniatura
Aurasa spune:
Danelutza - multumim de intrebare, cu urechile stam bine. Vad ca nu mai sunt probleme.
Acum sunt in marile fitze. E mama la noi ca va sta cu Alexandru de maine, iar ei profita la maxim. Deja am urlat la toti din casa de imi tiuie mie urechile. Ori sunt eu prea nervoasa si cer prea mult, ori ei au depasit masura(toti). Abia astept sa plec maine la serviciu. Deja avem ciocniri de idei... nu stiu ce va mai fi. Oricum baietii m-au exclus complet. Numai "mamaia" si "tati" aud, iar la tara mai era si "tataia". Poate sunt eu prea aspra, paote nu stiu sa ii apropii, nu stiu.
ChrisDun spune:
Cu intarziere (ca de obicei) vreau sa ii urez si eu lui Dan de Elinor, 
si multa sanatate !
Merci Tdi, Lili, Onixone – nu am vrut sa fiu pe lista, insa fetele isi amintesc in fiecare an - , Gusta, OlgaT, NewMami, Aurasa - va multumesc pentru urari 
Ioanailinca, a mea a facut doua crize de dat cu fundu’ de pamant exact inainte de Craciun, dar le-am pus pe seama gradinitei – am observat ca dupa o saptamana de mers la gradi i se schimba in rau comportamentul 
.
Cu constipatia – Carina a avut mari probleme acum un an si jumatate. I-am dat niste picaturi (Dulcopic) si incetul cu incetul i-a trecut teama de a se pune pe olita. Asta e cazul fericit. Oricum, din dieta ei nu lipsesc fructele si mierea 
, eu i-as mai da si iaurt, dar cred ca 2 ani de zile cand a mancat zi de zi i-au ajuns , si acum nici nu vrea sa auda.
Va doresc o saptamana usoara, ca de maine multe dintre noi o sa luam iar pisica de coada 
nelia spune:
Lucas, Danelutza, pai si eu sint in situatia inca care caut solutii, nu le stiu, dar stiu sigur ca metodele inalaturate nu aduceau nimic bun si ca solutia e in alta parte. Mi-am schimbat total tactica, mai ales cu fetele, ca Lisandru e inca mic, pina la doi-trei ani nu prea ai ce sa-i faci, decit sa-l ajuti sa scape teafar. Dar cu fetele, in ultima perioada (de vreo doi ani incoace tot schimb, gresesc, iar schimb) am lasat totul deoparte. Sintem in casa doi oameni mari si trei mai mititei. Totul se face de comun acord, dupa ce se discuta, dupa ce pare bine inteles, dupa ce s-a explicat pe intelesul fiecaruia (nici mami si nici tati nu inteleg din prima ce vor copiii, asa ca sarcina Agatei si a Tudorei este de a le explica din cind in cind ceea ce ei nu inteleg). Din pacatem, nu pot spune ca sintem prieteni, desi la inceput am incercat sa mi le apropii ca o prietena mai mare, dar nu a mers, ti se urca in cap si mi-am dat seama ca si asta le poate stirbi formarea. Vrem nu vrem, ne place nu ne place, sintem parinti si copii: nu pot fi doar prietena copiilor mei, pentru ca sint si mama lor! Pot fi si una si alta in acelasi timp, dar nu numai prima, pentru ca a fi mama inseamna mai mult decit a fi o prietena buna. Asta a fost primul lucru pe care l-am comunicat fetelor: eu pot sa fiu si prietena, daca trec de faza cu mama, si daca ele ma ajuta sa-mi fie mai usor ca mama, atunci ne ramine timp sa fim si prietene... si cite nu mai fac prietenii impreuna, ele stiu asta si le place, asa ca au intrat repede in joc.
In septembrie, dupa revenirea ratacitorilor, a fost o perioada cind imi venea sa fug de acasa. Si nici acum nu mi-a trecut... Nu ne mai intelegeam neam, am inceput cu pedepse si recompense, am trecut la un sistem de puncte care a mers un timp, dar e cam complicat si necesita timp... am trecut apoi la urlete, pe mai multe tonuri, de se uita Lisandru la noi, cred ca ii venea si lui sa fuga... Mai ales in perioada examenelor de mijloc de sesiune am zis ca plesnesc de nervi. Si la un moment dat, dupa o criza colectiva, intr-o seara i-am adunat pe toti si le-am spus ca asa nu mai merge! Nu mai pedepsim, nu mai recompensam, nu mai atingem la fundic, deloc, nu mai facem nimic, decit crestem asa cum sintem si incercam sa corectam impreuna ce se poate si cum se poate! Nu mai tipam, nu mai certam, dar ne putem supara si avem dreptul sa ne manifestam supararea, dar avem si obligatia de a gasi solutii sa ne impacam si sa trecem mai departe. Toti, nu numai adultii, si copiii trebuie sa gaseasca solutiile lor. M-au suparat pentru ca au incalcat ceea ce stabilisem de comun acord si toata lumea a fost de acord ca e bine sa facem asa, ma supar, dar nu o suparare de la mama la copil, ci una de la om la om, ca si mami e om, si tati la fel, si ei la fel, mai mici, dar tot oameni sint. Si daca iti dai un cuvint si nu te tii de el, e in joc omenia ta. Sint reguli care trebuie respectate, nu putem cricni. Aceste reguli sint fixate de nevoie, de parinti pentru copii, de copii pentru parinti, de parinti pentru parinti si tin de igiena, curatenie, sanatate, securitate, lectii, mincare, somn etc. Odata intelese de toata lumea, orice incalcare a lor strica echilibru si asta se vede in relatie. Asa ca, incercam cu totii sa le respectam pur si simplu fara sa ne mai plingem atit, fara sa asteptam nimic in schimb, decit un pupic si o imbratisare calda. Astea sint regulile de baza, simple, dar incalcarea lor duce inevitabil la crize, de tot felul, ale tuturor. Apoi sint reguli care se impun dar se negociaza, sint altele care se inlatura pentru ca nu-si mai au rostul in momentul in care s-a inteles ce este de facut si ca facutul aduce bine dupa el, nu rau. Si tot asa... Nu e chiar placut cind te asezi in fata copilului si il intrebi ce te enerveaza atit de mult la mami sau la tati, la ceea ce ti se spune sa faci, de devii atit de neascultator si frustrat si suparat... iar copilul iti spune niste lucruri despre tine care nu-ti plac, dar cu care esti partial de acord, simti ca are dreptate si ca asa faci... Si iti dai seama, incerci sa schimbi, nu-ti iese din prima, dar cu perseverenta iese ceva pina la urma. Dar el poate sa spuna si lucruri pe care tu, cu conditia sa fii sincer cu tine si cu copilul din fata ta, care nu sint adevarate, ci doar perceptia copilului le face sa para asa. Aici trebuie ajutat copilul sa inteleaga ca vede gresit lucrurile, dar nu in explicatii, ci cu fapte. Dar nici copilul nu se simte prea bine cind il chemi in fata ta si ii spui clar si raspicat: plodule, asa nu se mai poate, iar ai facut-o de oaie, ar fi bine sa ai o explicatie plauzibila pentru asta!
Citeva exemple, dar daca vreti mai discutam pe tema asta si putem gasi impreuna solutii. Agata nu isi facea temele, tragea de timp, se codea pina se apuca, iar cind o facea nu se concentra deloc, de-mi venea sa-mi iau cimpii. Totul era dat peste cap din cauza asta, se culcau numai tirziu, din cauza ineficientei ei la lectii, si a mea ca parinte care o supraveghea, sufereau si ceilalti doi: neglijenta, frustrare, culcat tirziu, absenta mamei care era implicata in lectiile celei mari etc. Cind am spus ca nu se mai poate asa, am pornit de la lectii. Am anuntat-o pe Agata ca lectiile se fac atunci cind trebuie, nu cind vrea ea. Cu pauze, cu timp de gindire, dar sa nu depaseasca o anumita ora, ca sa putem face si restul si sa beneficieze si ceilalti doi de prezenta mamei, ca si asa tati e la lucru pina tirziu. A spus ca da, intelege, dar nu a inteles. In prima seara cind a facut asa, am lasat-o, nu i-am mai spus nimic, am glumit cu ea, am tot anuntat-o ca are de facut lectii si ca daca nu le face e pe raspunderea ei. La ora 20.30 am zis ca e ora de culcare, nuuu, ca eu am lectii... Sa fii sanatoasa, calma si cu zimbetul pe buze i-am interzis sa mai faca lectii. A doua zi la ora 6 dimineata se ruga de mine sa facem lectiile... A doua oara cind s-a intimplat, nu m-am mai sculat sa fac lectii la 6 dimineata, am anuntat-o de seara si m-am tinut de cuvint... Si s-a dus cu lectiile nefacute la scoala,fara sa primeasca nici o pedeapsa de la mine, ci doar faptul ca a trebuit sa faca fata a doua zi la situatia creeata de ea, in fata invatatoarei. Stiti cum e acum Agata... numai un deget ii arat spre ghiozdan si ceasul si a disparut in camera. Nu o oblig, doar o anunt ca a venit ora de facut lectii si stie ce se intimpla daca nu le face. Si asa am facut, in timp, cu amindoua, cam cu orice. Stiu ce se intimpla daca nu se spala pe dintisori, le-am aratat poze cu carii la copii, le-am citit o gramada despre acest subiect... am spus la baie, sa va spal pe dinti. Le lua jumatate de ora sa terminam cu aceasta operatie... le-am pedepsit - fara dulciuri, am tipat, am facut ca toate alea, un timp veneau, dupa aceea iar se alergau prin casa si eu le asteptam in baie. Pina cind, am intrat in baie, am spus la spalat pe dinti, nu au venit, am iesit la fel de calma cum am intrat, cu tot cu periute, cine nu a venit la timp, nu mai are dreptul sa se spele si va face carii. O data, de doua ori, timp in care ma faceam ca zaresc carii in gurite... stiti cum sint acum? La spalat pe dinti, nu ajung eu in baie si ele sint deja acolo. Si tot asa, chiar si cu mincarea. Le-am lasat desenul, le-am lasat jucaria, am fost calma, dar daca am pus masa si le-am rugat sa se spele pe miini si sa vina la masa si nu au venit decit atunci cind au vrut ele... le-am luat farfuria de pe masa. Urlete, tipete, mi-e foameeee - ele, eu calma le-am spus ca am crezut ca nu le e foame daca nu vin si am strins masa, se mai pune peste vreo ora, pentru ca acum am altceva de facut. Dupa un timp iar le-am chemat... pina cind acum vin si ma ajuta sa pun masa, nu mai e nevoie sa le spun nimic: e ora de masa si ele stiu ce inseamna asta! Si tot asa, cu tot ce facem. Precizez ca sint foarte calma cind le rog sa faca ceva, nu le amenint ca primesc pedeapsa daca nu fac... doar ca, daca nu fac si am fost de acord ca e un lucru care trebuie facut in anumite conditii si ele nu le respecta, asta imi da dreptul mie, ca mama, cu tot respectul pentru ele, ca fetele mele, sa nu le mai ofer posibilitatea ca ele sa faca acest lucru, suportind consecintele. Veti spune ca nu-si dau seama de consecinte, dar daca le prezentati copilului cu lux de amanunte sau il lasati o data sau de doua ori sa-i crape obrazul de rusine... isi dau seama foarte bine. Nu merge cu lucruri care le pot pune sanatatea in pericol, cu cele care privesc securitatea lor pe strada, in magazine... dar, in general, se poate aplica in multe aspecte ale vietii din casa, de la gradinita, scoala... Si inca o precizare si inchei: in tot acest timp, si eu si tati trebuie sa aratam ca sintem adulti, adica controlam situatia, sa fim calmi, sa le asiguram mereu si mereu de dragostea noastra. Si o regula care se respecta si a carei incalcare atrage dupa sine ce am spus mai sus, trebuie fixata dupa un timp de explicatii date copilului (de ce bine sa ne spalam pe dinti, de ce e bine sa ne spalam pe miini, de ce bine sa respectam un program, nu fix, dar anumite ore intre care si care se face un anumit lucru), adica nu fixezi regula ca asa trebuie, dar tu stii de ce si copilul doar stie ca stii tu de ce, dar de inteles mai greu. Si tot ce am spus se refera doar pentru regulile de baza, si asa fixate impreuna, in rest totul se poate negocia, explica, re-explica... Dar eu am ramas surprinsa sa observ ca cele mai multe fite, crize, figuri, cel mai mult timp pierdut, energie si ce mai vreti voi era, la noi cel putin, legat de regulile simple, de baza, nu de la subtilitati care tin de virsta, temperament etc. Odata rezolvate aceste reguli si facute de la sine, fara atita taraboi... s-a facut si liniste in casa. Incercati, merita!
Mi-e frica sa ma uit cit a iesit mesajul, dar sint cu Lisandru in brate, ca nu se mai lasa adormit si tot scriu...
CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU