Incapatanarea dusa la extrem
Raspunsuri - Pagina 10
simali spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui denizel
hai mai, nu a declarat nimeni asa ceva (chiar daca, poate, o fi gandit  ).Simali, facand abstractie de cazul de fata!, repet, fara nici o legatura cu cazul de fatza!!, foarte serios te intreb: pana unde esti dispusa sa mergi cu intelegerea? Luand la puricat/ analizat/inteles trecutul adultului ajungi sa tolerezi orice? [size=1]Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel. |
O intrebare de 1000 de puncte. Nu stiu... inca. Dar stiu ca sunt, de la un punct incolo, pe gheata subtire...
alice
simali spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui denizel
hai mai, nu a declarat nimeni asa ceva (chiar daca, poate, o fi gandit ).Pana la urma, care e diferenta intre un adult si un copil? Doar de acumulari stiintifice? Doar de numar de carti citite si de filme vazute? Doar de inaltime si aspect fizic? Doar de ore de muzica ascultate? Doar de intelegere a vietii sexuale, datorata practicii? Experienta nu inseamna nimic? Capacitatea sporita de a intelege si a analiza ceva (chiar ceva ce ti s-a intamplat) nu mai inseamna nimic? Capacitatea de face conexiuni intre diverse chestii citite/vazute/auzite nu mai inseamna nimic? Un creier complet dezvoltat nu inseamna nimic? Insasi adultzenia asta e o apa de ploaie? Cred ca teoria asta a ta a adultului = cumulul traumelor din copilarie + nimic altceva, se poate aplica doar la cei cu boli psihice grave si la cei cu creierul in stare de (partiala) ne-functionare datorata unor boli grave. Daca vine unu' la tine si iti da un pumn in cap, te uiti la el cu mila si ii spui "bietul de tine, te-a batut tati cand erai mic, asa-i? Sau, poate, nu-i replici nimic, gandidu-te ca, violent fiind, daca il mai enervezi si tu, merge ajunge acasa si isi snopeste sotia? Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.[/size=1] |
Eu plec mereu de la ideea ca daca Dumnezeu (sau Mama Natura, etc.) ne voia perfecti pe toti ne facea perfecti pe toti. Viata inteleptului e o continua devenire. Viata multor oameni e o incremenire in proiect. O intrare intr-un cerc din care nu mai au resurse sa iasa.
Stiu ca este foarte usor sa fii inteleapta si sa ai un anumit echilibru atunci cand viata nu te musca zilnic de pe undeva. De aceea ar trebui intelese mamele care chiar au probleme deosebite. Nu puse la zid. Asta-i chiar cel mai usor. Am convingerea ca nu vom schimba mentalitatile parintilor daca-i vom zdrobi ca pe niste viermi. Cand vrei sa-l inveti pe om un lucru trebuie sa-i lasi intreaga o farama de demnitate, altfel, ori nu va avea cu ce sa se ridice de unde l-ai aruncat, ori va invinge ura.
Unul dintre sloganurile mele favorite:
"Oamenii tind sa se comporte asa cum ii tratezi."
alice
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel Multumesc, Roxana! In plus, un adult care a fost batut in copilarie, stie ce e aia durere, stie ce e aia umilinta si frustrare. Deci, empatia ar trebui sa fie f.f. puternica si eficienta, nu? Unde se intampla accidentul? Care este elementul care face sa coboare cortina uitarii si a nepasarii atunci cand victimele sunt copiii tai? Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel. |
Abuzul asupra copiilor actioneaza mult mai perfid decat crezi. Exista copii abuzati care condamna, se revolta, isi urasc abuzatorii, decid sa nu repete ceea ce au facut ei. Se pare insa ca acestia sunt copiii NU INDEAJUNS DE ABUZATI. Sunt cei care au avut undeva, in jurul lor, un adult bun si tolerant (poate unul din parinti, poate un bunic, un vecin, etc.), "martorul" este numit de unii specilaisti, care i-a facut sa se simta totusi in siguranta undeva.
Dar majoritatea copiilor, pentru ca abuzul vine de la parintii lor, in care au incredere si pe care VOR sa-i iubeasca, ajung sa creada ca sunt rai, nemernici, gunoaie, ca merita acest tratament care le este aplicat, ca parintii lor se comporta absolut normal. Ei vor creste si ca adulti cu ideea ca erau in copilarie niste mici ticalosi si ca daca parintii lor nu-i bateau nu s-ar fi ales nimic de ei. Acesti adulti isi vor bate la randul lor copiii PENTRU CA EI CRED CA NUMAI ASA II VOR FACE OAMENI.
In principiu (nu zic ca e o regula generala dar din ce am experimentat eu s-a verificat intotdeauna) iti poti da seama daca un adult isi bate copiii numai intrebandu-l ce crede despre faptul ca parintii lui l-au batut in copilarie. Cei care spun "meritam, ca eram un agitat" sau "parintii mei, niste sfinti, m-au mai batut ei, dar m-au facut om" isi bat la randul lor copiii. Cei care-si condamna clar si pe fata abuzatorii sunt putinii care au avut curajul sa rupa cercul vicios.
alice
anca_a spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 P.S. Abuz nu inseamna nicidecum doar bataie. Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Abuzul emotional
Cu toate ca abuzul emotional este principala cauza de ingrijorare inregistrata de Asociatiile oficiale de protectie a copilului, nu este intotdeauna recunoscut si nu i acorda importanta cuvenita, desi in cele mai multe cazuri reprezinta forma de maltratare predominanta in cadrul familiei. Mai mult, abuzul emotional este prezent si alaturi de alte forme de maltratare. Cercetarile din ultimele doua decenii au evidentiat ca manifestarile imediate sunt mai putin dramatice comparativ cu cele care apar in timp. In cadrul abuzului emotional putem include:
1. Ostilitatea si critica extrema. Parintii s-ar putea sa vada numai calitatile negative ale copiilor si sa le adreseze comentarii aspre si critice, iar ei nu sunt pregatiti si obisnuiti cu acest lucru. Studiile efectuate confirma ca, copiii expusi unui climat emotional aspru sunt la randul lor cruzi cu ceilalti.
2. Respingerea afectivitatii. Aceasta poate duce la frustrari emotionale disperate si la racirea relatiilor, uneori ducand la neincredere sau la nevoia disperata de intimitate.
3. Lipsa de atentie. Copilul este ignorat in special cand este tacut, sau se comporta corespunzator; cand cauta pe cineva sa se joace sau cere aprobarea pentru a obtine ceva, este certat. Aceasta il va conduce spre un comportament social mai putin acceptabil, sau mai degraba, spre unul antisocial si agresiv.
4. Inconsecventa. Comportamentul care este acceptat la un moment dat este urmat de o critica si o pedeapsa grea; un parinte care este bland si multumit dimineata, este rece si respingator dupa-amiaza. Acest lucru va crea confuzie si neputinta de a intelege modul corect de comportament, sau de a avea incredere in parinte.
5. Amenintarea cu abandonul. Pentru ceea ce ar putea fi considerat lipsa de comportament (scapari in comportament), copilul este amenintat cu expulzarea de la domiciliu, putand avea valiza pregatita si fiind condus la institutiile de ocrotire. Frica constanta de a fi abandonat impiedica dezvoltarea unei baze sigure in evolutia unei relatii si adesea duce la apropieri (atasamente) anxioase.
6. Stresul si nevoile necorespunzatoare. Un copil isi poate vedea mama deprimata si batuta de nenumarate ori de partenerul sau. Copilul poate crede ca persoana lui este motivul divortului parintilor sai. De asemenea, el poate fi folosit de acestia sa se alieze cu unul sau altul dintre ei, sa duca mesaje, sa faca pace sau sa dea confort si protectie.
Anca si Alex (a an)
anca_a spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Noe cum poti lovi un om pe care il iubesti? cum ii poti produce suferinta in mod constient? "There is a crack, a crack in everything../That's how the light gets in." |
Il loveste tocmai pentru ca il iubeste. Lovindu-l, crede ca ii face un bine. Nu vede in violenta un act aducator de suferinta ci unul coercitiv si necesar.
Anca si Alex (1 an)
denizel spune:
Simali, totusi, eu nu inteleg demersul tau si consider ca exagerezi oleaca.
Cine din cei care au scris aici au "strivit-o ca pe un vierme" pe Dana? 
Eu sustin in continuare ca, cineva care declara ca "stiu ca bataia nu e o metoda buna, dar e cea mai la indemana", este cat se poate de constient ca procedeaza gresit.
Mai, aici nu e vorba de luat jucaria preferata si pus pe dulap pana a doua zi.
E vorba de provocat suferinta fizica cuiva care nu poate sa se apere..
E vorba de provocat suferinta fizica din cauza ca e cea mai la indemana metoda!!! 
.
Tu cum vezi asta?
Si, pentru ca ziceai ca trebuie sa-i tratam pe oameni asa cum vrem sa fim tratati...Stii ce ma gandesc?
DEpinde foarte, foarte mult de genul de om!!
Un om hipersensibil, de ex., trebuie abordat cu exces de sensibilitate si cu multa atentie. De acord, da?
ESte hipersensibil un om care isi bate copilul si doreste sa ii franga vointa?
ESte hipersensibil un om care, din dorinta de a avea o discutie cu un copil atat de mic, il imobilizeaza timp 20 de minute, timp in care copilul se zbate si plange? :-(((
Vorbim aici despre un om civilizat si educat, nu despre un om care a trait la marginea societatii sau este un paria...
Asadar, Danei i s-a explicat de ce greseste, i s-au oferit alternative la metodele adoptate de ea, exact asa cum trebuia: ca unui om educat si civilizat, capabil sa inteleaga ce i se spune.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mina Haideti sa dam exemple concrete despre cum reusim, fiecare dintre noi, sa evitam acel moment in care copilul (incapatanat, dotat cu personalitate si pareri proprii, obraznic, pisalog, etc...  ) ne aduce in situatia de a ne dori cu ardoare sa ii tragem un toc de bataie sa inteleaga odata cine e stapanul domne! Stiu ca fiecare parinte trece prin moemente de exasperare extrema de vro mie de ori pe zi si orice idee despre cum sa evitam a ne iesi din minti e buna. |
Si eu sunt parinte si nu ajung nici macar o data pe zi in situatia descrisa de tine, desi ma mandresc cu personalitatea fetelor mele bine conturata. Daca pornesti de la ideea ca, copilul nu e vinovat, e doar un copil care reactioneaza cum stie si cum poate la varsta lui, e produsul mediului in care a crescut, nu ai nici un graunte de pornire agresiva in tine.
Denizel Nu cred ca Dana stie cu adevarat ca bataia nu o e solutie buna si nu cred ca vede alte solutii. In opinia ei a incercat cu frumosul si nu a mers, asa ca aplica ultima solutie pe care o cunoaste: bataia. A postat aici pentru ca nu a mers nici cu bataia si cauta alte solutii. Pentru mine asta inseamna ca are indoieli si poate o putem face sa se trezeasca din repetarea istoriei personale.
In rest am scris mai la inceputul topicului exact ce cred despre abuzul ei asupra propriilor copii, abuz care nu e numai fizic, ci si emotional si pentru care nu-i gasesc nici cea mai mica scuza.
Adica cred ca e o mama rea, dar nu cred ca a ajuns o mama rea fiindca asa s-a nascut ea, o fiinta rea. Si ii spun asta fiindca cred ca se poate sprijini pe asta ca sa poata admite ca acum e o mama rea. Nu-i deloc usor sa o faca.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Cristina_C spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui dana d Stiu ca bataia nu duce la rezolvarea problemei dar pe moment e solutia cea mai la indemana care imi vine. La mine a tinut, la generatia mea bataia era rupta din rai si nu a stricat pe nimeni, nu numai ca nu am indraznit vreodata sa le strig "nebuno" dar nici nu le ieseam din cuvant si nu ca nu aveam personalitate ci pt ca exista respectul care a cam disparut. |
denizel spune:
| Citat: |
Adica cred ca e o mama rea, dar nu cred ca a ajuns o mama rea fiindca asa s-a nascut ea, o fiinta rea. Si ii spun asta fiindca cred ca se poate sprijini pe asta ca sa poata admite ca acum e o mama rea. Nu-i deloc usor sa o faca. |
Roxana, dar de unde stii tu ca Dana crede despre ea insasi ca este o mama rea, fiindca s-a nascut o fiinta rea?
Ea nu a pomenit decat despre rautatea (???) fetitei ei.
DEspre ea insasi, eu am inteles ca are impresia ca e buna (a mers cu fetita mai mare la cumparaturi pe o vreme mizerabila, de ex.).
Sau, tu crezi ca ea crede despre fetita ei ca e rea la 5 ani, tocmai deoarece crede ca ea insasi s-a nascut rea?
Ce cred eu este ca Dana are doua mari lipsuri: 1. capacitatea de a empatiza cu cineva si 2. nimic citit in legatura cu psihologia/nevoile copilului. Aici trebuie ajutata.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !
Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.
Qamar spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Cristina_C
|
mda, respectul se cere numai dintr-o directie...
"There is a crack, a crack in everything../That's how the light gets in."