Durerea unei pierderi de sarcina (78)

unducthable spune:

Ingersdul meu , nu pot decat sa ma repet , deci se ia dupa ovulatie , de obicei se recomanda din ziua 15 pana in ziua 25 , eu iau 2 seara , 2 dimineata , dar sunt fete care iau si 6 pe zi , fete care iau numai 2 seara .

trebuie sa faci analize hormonale , progesteronul , ziua 14, ziua 21 , doctora ta sau dr endocrinolog sa spuna daca stai bine cu progesteronul si sa iti spuna ca tre sa iei utrogestan .

ti-am spus din experienta mea

te pup cu drag ,diana

A FI MARE NU-I MIRARE, A FI OM E LUCRU MARE .

http://diana74.webs.com/cuvintedefolos.htm

ingeras70 spune:

eu am progesteronul bine in rest,dar acu alta,daca in sarcina scade sub valorile alea si nu stiu?si doctorul zice ok,aveai progesteronul bun,nu dau nimic de sustinere,sau nu dau nimic fara singerare,care e calea cam sigura,sa nu zic 100% ptr.av.spontan?asta era dilema.

ingeras26a spune:

Poti sa iei utrogestan imediat dupa ce ai ovulat (numai daca stii sigur ca ai ovulat, altfel inhiba ovulatia). Continui dupa caz: fie 10 zile, dupa care faci pauza si astepti sa-ti vina (daca ai test negativ), fie continuu pana la 3 luni de sarcina (sapt 12) cand nu mai este nevoie de utrogestan. Normal: 2/zi, unul dimi, unul seara, sau 2 seara intravaginal, iar de cand ai II 1 dimi si 2 seara sau 2+2 intravaginal. Se da fara reteta. Daca ai surplus de progesteron, se elinmina singur. intravaginal este absorbit 100% de organism daca are nevoie, oral se absoarbe 50%, restul retine ficatul. Nu exista nici un pericol daca iei.
Bafta multa si sper ca te-am putut ajuta.

Pupicei, Ingeras de Maya Maria (16.12.2006)

ingeras70 spune:

multumesc mult,ingeras,surioara mea!Desi ieri n-am fost cuminte nici pe forum ,nici prin alte parti,culmea e ca,de cind mi-am pus nick-name,ingeras si la e-mail la fel,oamenii imi spun ingeras,fara sa stie de nick-name.Tu ai patit asta? Am patit-o frecvent si gineco mi-a spus la fel,ca ea vede numai femei,dar la mine vede o fata de ingeras(arat ca la 23,24,desi sunt babuta la varsta). Acum,poate or face si ingerasii copilasi,totusi.
alta:ma gindesc sa fac polidin,s-a tot discutat,pentru frigul de afara si anexe.(mai mult).Una,doua persoane,spunea ca dupa e posibil av.spontan la sarcina.Voi ati citit mai mult pe forumuri,sinteti mai vechi ati auzit de traznaia asta(corectez,daca vine sarcina imediat dupa cura de polidin).
si ultima traznaioara,dar sa fie cu folos,cititi,daca vreti ,la valeriu popa ce zice de avort spontan si ce sa citim 21 zile,de 3 ori pe zi.daca cineva nu se descurca,postez ce scrie acolo.Eu stiu ca a fost un om DEOSEBIT si as avea incredere.Voi?????
stati ca mai am una:ca sa se mai duca din ghinioane,ma gindesc sa fac o coliva,acum cit se mai poate in post,pentru neamurile de la 9 generatii incoace,ca bolile genetice si probleme in sarcina mai stii de unde se trag din pacatele cui??Am vorbit si cu colegele de serviciu,n-au ris,noi lucram cu copiii bolnavi si vedem si auzim de toate,am zis mai stii??e macar o fapta buna.de chestia asta cum ziceti??poate daca facem asta ne merge mai bine.

donna79 spune:

Dragele mele, am asa nevoie sa scriu tot ce am pe suflet...
N-am scris sau vorbit despre asta mai deloc, nu am avut cuvinte si chiar citind povestile unora dintre voi m-am gandit ca durerea mea e prea mica fata de a voastra dar si asa uneori e mai mult decat pot duce.
Astazi va naste verisoara sotului meu, tot acum as fi nascut si eu daca era sa fie bine. Dimineata m-a anuntat ca naste si am avut asa o reactie aiurea ca m-am speriat de mine, m-am bucurat pentru ea, am plans apoi de abia mi-am revenit, m-am rugat, acum sunt panicata ca inca nu a nascut si nu are deloc dilatatie, asteapta sa se hotarasca dr daca face cezariana etc. O gramada de sentimente amestecate si nu le mai fac fata. Si azi dimineata sotul meu m-a vazut plangand si nici macar acum nu a incercat sa discute cu mine, sa ma consoleze, nimic. A doua sarcina pierduta si el se poarta ca si cum nu ar fi fost. Asta ma doare mai tare decat orice, el nu este si nu a fost alaturi de mine, nu stiu ce simte, eu nu am vorbit desre asta, nu m-am lamentat, am ascuns de rudele lui tot, ei nu stiu nimic, asa ca lui ii e usor sa pretinda ca nu s-a intamplat nimic. Stiu ca am gresit ca nu am lasat sa se vada ce simt dar imi era groaza sa nu il sufoc sa nu il obosesc cu chestii pe care nuu le poate intelege.
Acum nici nu mai pot incerca pt un alt bebe, nu de teama, dar mi-am dat seama ca cei doi pierduti au fost conceputi in timpul postului si nu mai pot, nu vreau sa ma gandesc la asta.
Stiti sfaturile alea cu viata care trebuie continuata ca trebuie sa luptam etc.... uneori mi se pare ca viata mea s-a oprit in punctul asta exact ca intr-un joc, nu pot trece la nivelul urmator, orice mi s-ar spune nu ma pot detasa. In mod normal nu deznadajduiesc asa, sunt mai tare si ma intareste Dumnezeu, experientele astea m-au facut sa vad mai clar si poate sa devin un om mai bun.
Nu mai pot scrie, ma simt obosita tare, asa cum zicea Diana.

Donna

s_alinutza spune:

Donna79, iubita scumpa, nu te descuraja asa tare Noi suntem langa tine, cu sfaturi si cu sufletul si cu toata inima. Asa sunt unii barbati, ei incearca sa para tari poate pentru a trece si noi mai usor peste asta. Si sotul meu e altfel decat mine, eu i-am plans vreo saptamana cand ajungea de la servici acasa, ca asa am simtit nevoia sa ma descarc. Si acum desi a trecut aproape o luna de cand am pierdut sarcina tot simt nevoia sa vb despre asta, si sa plang in mine de durere. Iar sotiorul saracu e altfel, el nu prea vrea sa vb cu nimeni, daca il intreaba cineva de mine zice ca is bine, ca ne pregatim si noi de sarbatori...etc. Ei sunt altfel, asta nu inseamna insa ca nu simt la fel de tare durerea pierderii copiilor la fel ca si noi. Si eu sunt de parere ca e mult mai dureros sa pastrezi durerea in suflet si sa iei pe dinafara o postura de om care nu a patit nimic, sa pretinzi ca esti bine, daca in suflet ai doar lacrimi. O sa mai treaca timpul si o sa vezi ca o sa fie mai usor de privit in urma. Iar el la un moment dat tot o sa simta nevoia sa vb despre asta. Nu te necaji, nu te consuma, si mai ales nu iti pierde speranta si increderea in DD ca numa el ne poate ajuta.
Te Ai mare grija de tine si de sufletelul tau! Si sa stii ca ai multe sufletele langa tine aici pe forum!

s_alinutza spune:

Tot pentru Donna79:tin pumnii la verisoara sotului Sa dea DD sa fie bine si sa ne povestesti si noua ce minune a venit azi pe lume

donna79 spune:

Alinutza, multumesc de vorba buna, aveam nevoie de asa ceva. Si mie imi place sa cred ca sotul meu intelege suferinta mea dar nu se exprima. Oricum, greseala e a mea, nu trebuia sa ascund nimic de nimeni, asta e realitatea si nu o pot schimba, pot doar sa accept si sa lupt mai departe.
Acum, partea minunata a realitatii: verisoara sotului meu a nascut aseara, prin cezariana (dupa 12 ore de chin au decis sa-i faca cezariana) si acum avem un nou membru in familie, o printesica dulce si micuta, de 2800g, pe care sper sa o vad maine.
Slava Domnului si mama si fetita sunt sanatoase! Am avut niste emotii...
Pupici,

Donna

ellenii spune:

Sa-ti traiasca nepotica si sa gasesti calea spre rezolvarea problemelor. Nu dauneaza niciodata sa vorbesti despre ceea ce simti. Tacerea nu va face decat sa amplifice suferinta. Stiu ce spun, ca am patit si eu pe pielea mea si nu prea mi-a fost bine.

ellenii spune:

Felicitari si pentru decizia de a amana conceperea bebelasului in post. Si eu am fost cat pe ce sa "pornesc", avand "unda verde" de la medic. M-am tot gandit si mi-am dat seama ca ar fi o decizie gresita, avand in vedere prin ce am trecut.
Multa putere si nu-ti pierde speranta!