un caz banal

nu mai dorm de trei nopti si nu mai sunt asa de coerenta
cert este ca in urma cu 6 luni am aflat ca nu am casnicia perfecta pe care o credeam. Stiam ca trecem printr/o perioada grea, dar stiam ca exista fundamentul care sa ne sustina. Sau asa credeam eu. Bun. Atunci sotul meu a zis ca e deprimat, ca se simte terminat etc., ca nu are ce vrea de la viata, ca si/ar dori sa fie mai egoist. Am inteles, am lasat tristetile mel (mari si obiective) la o parte si am incercat sa il ajut. Nu mai zic ce vinovatii uriase mi/am creat, ce remuscari, cate lacrimi si cata durere. Dupa vreo luna lucrurile au inceput sa fie mai bune, sa gasim geva din caldura pierduta a comunicarii, sa simt ca avem un viitor. Am fost impreuna in concediu, a fost bine. Am avut sperante ca vom repara ce am stricat.
Revin si spun ca in discutia initiala am hotarat cu sotul meu sa incercam sa fie bine. I/am spus ca daca amandoi vrem asta, se poate. El era ceva mai sceptic. A negat vehement ca ar avea o relatie. Cat priveste viitorul, a zis ca e confuz.
Exact acelasi discurs l/a servit si acum, cu adaugirea ca eu cred ca are pe cineva si nu e adevarat. Problema e ca are. Si eu stiu sigur asta, desi el neaga. Stiu cine e, stiu exact ce vrea ea de la el, si el de la ea. El e destul de naiv sa isi inchipuie ca ea e diafana si morala care are mustrari de constiinta. Ea ii serveste discursul ca e infricosata de ce face cu familia lui, dar el e iubierea vietii ei. E secretara lui. Ha, asta zic si eu tupeu. Nu stiu daca s/a lasat cu asternut, si asta e cel mai putin important.
El a vazut/o intr/o perioada cand era intr/adevar confuz si deprimat. Asa ca o simte ca un colac de salvare, ca o oaza de lumina etc. A recunoscut ca ii place de ea, dar ca nu o iubeste. Si nici ea.
Continua sa faca amor cu mine, des. Partea asa a vietii e mai buna ca inainte.
Avem un copil, pe care pretinde ca il iubeste. Avem planuri de viitor impreuna, discutam da casa si mobila.Dar ea exista si eu nu mai rezist. Toata lumea imi spune sa fiu inteleapta si sa am rabdare ca e doar o perioada care va trece. Insa eu m/am imbolnavit, inima mea e bolnava la propriu. Adica stau cu tensiune mare, nu pot dormi, plang tot timpul etc. Deci nu sunt o persoana cu care ti/ar face placere sa traiesti. Nu inteleg
/ de ce/a mintit, de ce ma minte si de ce se mistifica intr/atat
/ ea nu are importanta din punctul meu de vedere, e o curva care ii sare de gat si el e destul de prost sa creada altceva
/ ma minte ca avem probleme in casnicie de vreo 3 ani (suntem casatoriti de 8, impreuna de 10) si imi dau seama foarte bine ca schimbarea lui a intervenit exact atunci cand curva i/a sarit de gat
Nu stiu ce sa fac, nu stiu cu cine sa vorbesc. Am sacrificat totul (familia mea, care e departe, cariera mea care e departe de ce/ar fi putut fi) pentru casnicia asta. Am frustrari mari din punctul asta de vedere, intrucat am zis ca e mai bine sa am timp pentru copil si pentru el decat sa imi apara numele prin ziare. Ma simt tradata, mintita, injostita si alte cateva epitete.
NU STIU CE SA FAC.
As vrea ajutor si nu am cui sa il cer
multumesc, Demetra

trischa spune:

Eu nu stiu cat de ,,sanatos,, este dar as jumuli-o bine pe individa si apoi as trece la domnia sa.ca bla-bla ca ea nu are vina ,chiar nu ma intereseaza.3 intr-o relatie sunt multi.eu dupa ce le-as aplica cate o corectie m-as simti un pic mai bine,macar fizic.de restul nu stiu ce sa te sfatuiesc,tu sti cel mai bine daca se merita sau nu.eu zic sa faci cumva sa-ti fie tie si copilului bine si sa aveti liniste.poate chiar e doar o perioada urata prin care trece,,tovarasul tau,,si isi va revenii.imi pare rau ca suferi si daca pot sa te ajut cu ceva o fac cu drag.

beshter spune:

Demetra,

of. Imi pare tare rau pentru tine. Am avut si eu o relatie bolnava cu cineva la un moment dat si, chiar daca situatiile nu sunt tocmai comparabile, stiu ce inseamna epuizarea psihica, plansul continuu, senzatia de cosmar nesfarsit si...multe altele. Pe mine m-a smuls din relatia respectiva boala tatalui meu.
Nu stiu ce sa-ti spun sa faci cu sotul tau. Stiu ca trebuie sa te odihnesti. Unde e familia ta? N-ar fi bine sa va separati cateva luni, sa te duci la familia ta, la vreo prietena, si sa acorzi o pauza psihicului surescitat? Daca el o sa vrea sa plece de tot, duca-se. Nu stiu de ce, dar, spre deosebire de multe cazuri de aici, al tau nu pare chiar fara speranta. Poate doar si pentru ca sotul tau inca vorbeste cu tine. Comunica (desi eu urasc cuvantul asta).
Oricum, sfaturi vei primi aici - din plin. Iti doresc multa liniste.

Yasmine spune:

Regret sa te contrazic, dar eu cred ca rezolvarea nu e sa se lege de cealalta. Intrebarea e, de ce atunci cind sotul a fost deprimat nu a stat de vorba cu sotia, ci cu altcineva.
Sunt convinsa ca intr-o relatie care merge bine, o a treia persoana nu poate intra!
Nu vreau sa spun ca demetra e de vina ca sotul ei nu a vorbit cu ea, ci ca atunci cind o relatie nu merge, amandoi sunt de vina, si singurul motiv este lipsa de comunicare, care dca a functioneaza intr-un cuplu, nu are cum sa intre in ecuatie o a treia persoana.

>>Daruieste lumii un zambet shi toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin

Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena

beshter spune:

1. Care sunt tristetile tale? Tu ai vorbit cu el despre ele? Tu l-ai facut sa se simta vinovat asa cum te-a facut el sa te simti?

2. Mare greseala. Nu te poti intoarce la cariera aia? Si sa-ti apara numele in toate ziarele daca asa iti creste aprecierea de sine.

violeta69 spune:

Demetra,nu e un caz banal...
imi pare rau sa vad inca un subiect pe aceeasi tema

parerea mea...
sin primul rand nu te mai invinovati atat!
de fiecare data am observat ca femeile inselata cauta sa-si gaseasca vina....am fost asa,am fost pe dincolo,n-am facut,n-am zis...
ei,barbatii sunt niste copilasi nevinovati care nu stiu ce fac!
apoi vina nr. 2 e a amantelor!
au si ele vina lor,dar daca nu e una e alta...oricare...asa ca nu conteaza!
in fond casnicia presupune relatia inre un el si o ea...nu s-a facut un juramant si cu amanta...
de ce nu recunoaste?!
uite ca mai sunt cazuri cand sunt extrem de sinceri!
cum e mai bine?sa recunoasca ca au o amanta si sa iti spuna ca el pleaca azi ca e ziua copilului "ei"? sau ca pleaca uite asa pur si simplu?
sau sa nu spuna nimic?!
doar sa banuiesti si sa nu ai nici o certitudine?!

eu as fi preferat sa stiu adevarul....sigur nu sa-mi ceara voie sa plece si du'nealui putin pana la moarmoanzela

apoi cred ca putina demnitate nu strica ...in orice fel de ralatie...
daca li se perimte sa umileasca(sun diverse forme) jocul asta de-a casnicia e mult mai simplu pt. ei!
de aici trageti voi ce concluzie vreti!

acum,cu mintea de acum...dupa anii de suferinta(inutili) nu as mai da voie nimanui sa-si bata joc de sufletul meu,de viata mea,de tot ...

daca ne-am adunat intr-o famile inseamna ca amandoi avem obligatia sa facem sa mearga relatia!
daca trag numai eu e inutil...nu exista o relatie "intretinuta" numai de unul...nu e nici un fel de echilibru...
daca nu exista comunicare,daca unul nu poate comunica din dverse motive inseamna ca nu se vrea asta si atunci totul e sortit esecului!

Demetra,mai conteaza cine i-a sartit de gat?
nu cred ca i-a sasrit de gat fara ca el sa vrea....iar faptul ca vezi Doamne sotul tau se simtea deprimat si terminat nu i-a dat dreptul sa o lasa pe don'soara sa-i sara de gat....pana una alta avea o sotie si un copil care trebuieau sa-i sara de gat...
ia uite,tu de ce nu ai lasta pe unul sa-ti sara de gat?!
ca din ce spui si tu aici ai niste frustrari...

ia o pauza si vezi-ti de viata ta...cariera,copil,prieteni,hobiuri...

eu inclin sa cred ca dl. nu-si va reveni cu "ispita" in acelasi birou!
daca nu vrea el sa termine nu o va termina in veci si mereu va gasi scuze ca sa va incurce pe amandoua....pana cand ? nu stiu...posibil pana cnad nu o sa mai suporti tu!
cand o sa fie limita asta doar tu stii!
eu am mai spus si la alte subiecte,nu se merita suferinta asta pt nimeni....


Vio,mamica lui Mihnea viitor "descoperitor" de infinit
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*

Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

demetra spune:

Multumesc tuturor.
Nu imi e usor, mai ales din cauza copilului care il adora. Nu cred ca am dreptul sa o privez de prezenta tatalui sau. Apoi, poate eu inca mai sper sa redevenim familia fericita de altadata. Sigur ca nu are scuze, dar si respectiva e vinovata, dublu vinovata ca a profitat de situatia asta a lui, desi stia ca este casatorit. de altfel, ma cunoaste si pe mine.
Ma gandesc uneori, privind detasat, ca o casnicie, o relatie adevarata pentru toata viata, trece peste asa ceva, si nu sunt putine situatiile in care intr/un cuplu apara o a treia persoana. Trebuie poate doar sa ai intelepciunea sa treci peste.
Cat despre mine, pentru cariera e deja tarziu, cu copilul trebuie sa stea cineva, sa se ocupe cineva serios de educatia, fericirea si stabilitatea ei. Nu am lasat sa/mi "sara de gat cineva" desi poate mi/ar fi gadilat orgoliul treaba asta, fiindca eu stiu care sunt lucrurile cu adevarat importante. Nu stiu ce va fi, dar imi pun nadejdea in Dumenzeu, care poate nu ne da mai mult decat putem duce
Va multumesc tuturor, gandurile bune inseamna enorm pentru mine

Clover spune:

Corect era sa intrebi cum sa faci, ca ce sa faci iti e clar.

Deja ai stabilit ca ea e curva care i s-a agatat de gat, ca altfel ai fi avut o casnicie exemplara. Majoritatea barbatilor nu au numai bucata de creier de maimuta de-abia data jos din copac, oricat ne-ar placea noua sa credem asta. Aia cu asternutul e inca o dovada de cat de mult crezi in fanteziile tale. Atat timp cat poti crede ca ea a sarit pe el cu oaza de liniste si ca relatia nu s-a consumat intim poti sta cu el pentru binele copilului.
s
Deci sau faci scandal monstru sa isi schimbe secretara cu una batrana si/sau grasa sau te desensibilizezi si traiesti intr-un triunghi amoros. Cat ea o sa fie la botul calului relatia lor platonica va continua.

ram0nica spune:

Din punctul meu de vedere pui cam extremist problema spunand ca nu ai dreptul sa o privezi de prezenta sotului tau... Cu alte cuvinte, inteleg ca incepi deja sa te resemnezi; daca intr-un final nu va fi sa fie o "reparare" (oarecum) perfecta a relatiei va trebui sa o accepti pe amanta... doar ca sa nu-ti privezi copilul de prezenta tatalui.
Eu nu i-as gasi o asa mare vina tipei respective, chit ca stia ca e casatorit, sau ca te cunostea... eu cred ca 99.99 % e vina lui. Sunt femei care cu asta se "ocupa": sa-si demonstreze ca sunt in stare sa fure barbatul alteia (pt 1 noapte/2/9...). Si daca barbatul intalneste o femeie de genul asta, nu inseamna ca el e exonerat de vina. Poate ca as fi incercat (cu muuult greu) sa inteleg o singura noapte petrecuta aiurea: a fost baut/l-a luat instictul pe dinainte/a fost orbit.... Si sa-l vad ca se perpeleste innebunit de regrete. Dar si-asa greu imi vine sa-i mai acord o sansa.
Dar cand deja omul se "lupta" sa aleaga...
Nu sunt adepta ideii: fugi, da cu piciorul la tot. Dar sa luptati impreuna, nu doar tu. Nu te aud spunand ca se strofoca incercand sa repare ceva...

Hai fii serioasa, cum sa fie prea tarziu pentru cariera?!!! De unde atata pesimism?!!
De acord, trebuie sa te ocupi de fetita. Dar pana la a te sacrifica intr-atat... mi se pare prea mult, prea extremist.

pisigri spune:

am vrut sa postez si ieri si am renuntat

fetita ta este un copil cu nevoi speciale? daca nu, de ce consideri ca e necesar sa te sacrifici pina in pinzele albe pentru ea? parintii nostri au facut servici cit eram noi mici, si se pare ca am supravietuit, ba unii am crescut frumos, niste adulti echilibrati, descurcareti... cind eram eu mica, mama a putut sa stea cu mine 2 luni acasa, apoi s-a intors la servici; erau crese unde m-am imbolnavit urgent, apoi am stat acasa cu cite o femeie care avea grija de mine, mai bine sau mai rau...daca "mai rau" atunci o schimbau. Fara sa ma laud, am invatat sa citesc si sa scriu cu litere de tipar la aprox 4 ani, am fost mereu premianta, acum fac un doctorat, am suferit doar de bolile copilariei si de guturaiele si racelile..obisnuite. nu m-a marcat in nici un fel faptul ca nu am stat cu mama acasa pina la 7 ani...

apoi aduci in discutie cariera. in afara cazului in care vroiai sa te faci top-model sau sportiv de performanta, nu prea inteleg de ce nu poti recupera timpul pierdut. ok, poate nu o sa ajungi in virful virfului (cum poate crezi ca ai fi ajuns daca...), dar o sa fii (mai) independenta, libera, responsabila si cu un respect de sine ridicat.

Dai vina pe "curva" dar pari sa ierti si sotul (debusolat, micutul) si sa faci abstractie si de greselile tale in casnicie (amindoi ati gresit undeva, asta e sigur). incearca sa vezi intii birna din ochii...casniciei tale, si abia apoi paiul din ochii secretarei. si daca ai timp sa crezi ca secretara i-a oferit "liniste" dar...poate nu au ajuns in asternuturi...te rog, nici el nu are 16 ani, nici ea nu e o virgina timida de 14...

acum poate e mai clar rolul floricelei de la inceputul postarii: imi pare rau, dar trebuia sa te supar. nu dau vina DOAR pe tine, dar vreau sa iti atrag atentia ca nu doar amanta e vinovata, daca nu are asta era alta; mai degraba tu si sotul tau impartiti aceasta vina. si daca despre el nu pot spune multe, ca nu stiu decit ca "sufera" si (poate) isi reg..eaza secretara, in ceea ce te priveste, am observat din postarea ta multa frustrare si...pierderea rabdarii, si reducerea tolerantei fata de sot. cu sau fara prezenta secretarei, daca ai ajuns sa te intrebi sincer daca a meritat casnicia ta alegerile pe care le-ai facut pina acum...atunci ORICUM nu aveai o relatie de invidiat, ci una in pragul comei...

if you can't say something nice, then don't say it at all
http://pisigri.blogspot.com/

violeta69 spune:

eu as mai adauga la ce au scris fetele....ca e posibil sa plece el la un moment dat ...cu secretara sau cu o alta...
primul pas deja l-a facut!
ce ai sa faci atunci?!
gandeste-te ca tb sa fii independenta cel putin material...
nu e tarziu sa incepi sa-ti cladesti un viitor....in plus nu strica sa-ti demontrezi tie( poate si lui) ca poti fi si pe picioarele tale!

pisigri


Vio,mamica lui Mihnea viitor "descoperitor" de infinit
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*

Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!