asa sunt barbatii?

Clover spune:

Te legi la cap fara sa te doara. Foarte serios iti recomand sa iti faci bagajul si sa pleci. N-ar strica si sa vorbesti cu fosta sotie ca sa te convinga de-a binelea.

anne`mary spune:

litlelight nu cred ca ar rezolva ceva o discutie serioasa cu el. Am avut discutii pe tema asta dupa fiecare faza in care m-a mahnit foarte tare. Imi zice ca nu mai face, ca ii pare rau (incep sa am alergie la "imi pare rau" de cate ori l-am auzit).
Simt ca eu dau 110% in relatia asta, ca trag de el ca sa facem o familie. Dar nu e un om cu care sa fac casa, nu? Am un moment de deruta cand ma gandesc ca poate daca as avea rabdare o sa se schimbe ceva. Dar la 37 de ani nu cred ca sunt sanse. El asa e obisnuit.

I-am spus ca eu am facut o analiza a relatiei noastre la rece, obiectiv, excluzand sentimentele si ca am ajuns la concluzia ca nu pot sa mai tolerez fazele lui, ca mi-as calca pe demnitate daca as mai ramane cu el pt ca mi-as calca in picioare pricipiile, convingerile, idealurile. L-am rugat sa faca si el o analiza de genul asta dar a refuzat.

cel mai rau mi se pare ca eram pusi pe facut copii, caci aveam impresia ca o sa fie un tata implicat. Poate ca avortul a fost un semn de la Dumnezeu ca nu e timpul pt un copil.

Littlelight spune:

As zice, in cel mai rau caz, ca avortul a fost un semn ca nu e timpul pentru un copil cu el. Din punctul meu de vedere, tu esti mai mult decat pregatita pentru asta, dar te sfatuiesc sa mai amani putin momentul, pana cand lucrurile vor intra pe un fagas normal.
Nu m-as hazarda sa zic: "du-te la fosta nevasta", pentru ca nu stiu ce gen de relatie au avut sau din vina cui s-a terminat (desi tind sa cred ca mare parte din vina i-a apartinut lui, din ce povestesti tu), ori sa-ti spun "fa-ti bagajele si fugi". Astea sunt decizii pe care numai tu le poti lua, dupa o analiza la rece a tot ceeea ce s-a intamplat intre voi (din cate vad deja ai facut-o).
Stiu ca e foarte greu sa iei o decizie radicala cand esti direct implicat, pentru ca esecul doare. Si uneori lasa urme adanci...
Roaga-te sa-ti dea Dumnezeu intelepciunea de a lua cea mai buna decizie pentru tine. Esti tanara si, cu putin efort, poti infrunta orice. Nu crezi?



Atunci cand oamenii sunt liberi sa faca ce vor, de obicei se imita unii pe altii...

anne`mary spune:

of, mare dreptate mai ai. Si cred ca ai pus punctul pe I : nu-mi place sa recunosc esecul. M-am zbatut, am dat foarte multe de la mine, mi-am facut planuri si toate astea pt ce? Dar se putea mai rau. Puteam sa-mi dau seama de lucrurile astea mai tarziu, puteam sa fac copii cu el si asta nu e bine pt ca sunt convinsa ca si copilul l-ar pune dupa firma, ca nu ar participa la educatia lui etc.
multumesc mult pt ca mi-ati confirmat ca nu sunt singura pe lume care vrea o familie in stil traditional.

Clover spune:

Ba mie mi se pare foarte simplu ca trebuie sa isi faca bagajele si sa plece. Toate ca toate, ca nu sta nimeni in cuierul din hol, dar el e iresponsabil financiar. Nu iti permiti sa faci un copil cu cineva cand te gandesti ca nu stii cate datorii are sau face fara sa ai idee de ele si sa ajungi sa nu ai cu ce sa iei mancare la copil. La 37 de ani, nu mai e nimic de schimbat la modul cum isi gestioneaza el viata. Viata in care ea nu exista de fapti pentru ca nici nu stie ce se intampla in casa lor.

Ea dupa cum a zis are 25 de anisori. Ce sens are sa se trezeasca peste 10 ani si sa se intrebe ce a cautat ea cu acest barbat care va fi spre 50 de ani si probabil la fel de iresponsabil.

Si normal ca decizia o ia singura, ca nu se duce nimeni sa ii faca bagajele si sa o ia cu forta de langa partener. N-are 15 ani sa nu poate filtra ce i se spune.

IonescuOana spune:

Din pacate si eu zic ca n-are rost sa mai incerci sa salvezi relatia.
Cine stie cu ce hartie te trezesti ca cine stie ce datorii mai are...
cat despre pierderea sarcinii...pacat, dar in conditiile date, cine stie cum ai fi nascut...

Contrapunct spune:

Din pacate, aceste este si sfatul meu: renunta, cat inca nu esti ancorata prea puternic de el.
Nu, nu toti barbatii sunt asa, doar cativa sunt asa, si aceia sunt de evitat. Sunt barbati care au grija casei, in treburile specific barbatesti sau nu numai, care isi educa si ingrijesc copiii cot la cot cu mama, care iti sunt alaturi atunci cand iti este greu, care iti povestesc seara ce au facut peste zi, cu care razi sau plangi... Exista multi astfel de barbati, dar prietenul tau nu este unul dintre ei. Alegandu-l acum pe el, pierzi sansa de a gasi altul asa cum iti doresti. Iti incepi viata cu un compromis. Ori, este mult prea devreme pentru compromisuri, esti prea tanara si nu vad nici un motiv pentru care ai accepta compromisuri.
Ca iti este drag? Sentimentul acesta cald va fi estompat in timp (ba chiar in scurt timp) de toate nemultumirile tale deja acumulate, incat o sa te intrebi, peste o vreme, ce a fost in capul tau cand te-ai gandit sa ramai cu acest barbat. Atunci vei fi si uitat ca iti e drag si iti va fi ramas doar amarul unei relatii nereusite.

anne`mary spune:

da, sunt intru totul de acord cu voi. I-am spus aseara ca asta intentionez sa fac. Mai trebuie sa gasesc un loc de munca in cta sau sa-mi gasesc chirie aici in buzau.
Sunt foarte hotarata sa plec iar el e constient de asta.
va pup

gabriella1 spune:

Gabriela

"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.

cristiama spune:

Eu am cunoscut un barbat cam ca prietenul anne mariei.

Trecuse de 30 de ani, nu avuse relatii serioase inaintea mea, avea in dotare o "mamica iubitoare" care-l crescuse in ideea ce doar el conteaza, ca ceea ce-si doreste el e muuult, muuult mai important decat ce vor/doresc/spera celalalt.
am stat impreuna, a fost tare naspa, bineinteles ca nu conta nimic pt casa nostra, daca mergeam prin magazine el zicea: ia iute ce draperii/oglinda de baie/etc frumoase, ce s-ar potrivii la mama!!!!
Serviciul era prioritatea principala, venea acasa pe la 9, chiar 11 seara, mai trecea si ZILNIC pe la mamitica!
Nu-mi spunea nici macar ca a avut o promovare f importanta.

Si ne-am despartit. El s-a dus la psiholog, dar cred ca a vrut el sa se schimbe, ca altfel nu te poate ajuta nimeni.

Si ne-am mutat la casuta noastra, am avut o nunta ca-n-povesti, alegem pana si farfuriile impreuna, sta ZILNIC de vorba cu mine si-mi spune si lucrurile importante si cele maruntele. Vad si eu relatiile din jurul meu, a noastra a trecut prin foc, e sudata, suntem mai apropiati ca am riscat o data sa pierdem relatia si nu mai riscam.
HA, nici n-ai zice ca e aceeasi persoana.

Daca ma intrebi pe mine daca a meritat sa am rabdare cu el, sa-l re-educ, sa trec peste problemele absolut grave de la inceput, iti spun cu mana pe inima DA!