asa sunt barbatii?

buna.
ma bucur ca am cu cine sa vorbesc. S-ar putea sa ma lungesc cu povestea mea si sa va plictisesc. Dar nu am cu cine sa vorbesc.

am 25 de anisori. Sunt din constanta. am intalnit un barbat din buzau. El are 37 de ani. Sunt de parere ca inainte de casatorie trebuie sa stai impreuna caci lucrurile se prezinta altfel cand stai impreuna, asa ca am lasat eu locul demunca din cta si m-am mutat aici pt ca el are o firma aici in buzau .
Problemele mele cu el sunt multe. Nici nu stiu cum sa incep. Asa cum zice mama " 2 soti trebuie sa traga la acelasi jug". Eu simt ca nu facem acest lucru. Pe el il intereseaza doar firma si drept urmare nu se implica in problemele din casa. Tot ce tine de casa, familie sunt automat pe locul 2. De exemplu: acu` 3 luni am ramas insarcinata pt ca ne dorim un copil. Nu am putut tine sarcina si am pierdut-o. Iniainte de asta, fusesem la dr care mi-a spus ca embrionul are activitate cardiaca dar ca prezint risc de avort. A 2-a zi i-am spus ca in continuare am scurgeri maronii si ca in plus ma doare burta. A plecat la birou. Dupa amiaza am pierdut sarcina si cand l-am sunat el era la Ramnicu Sarat. M-am dus singura la urgenta si am suportat comportamentul oribil al dr si asistentelor. A 2-a zi ne-am dus la bucuresti pt un consult. Dr a zis ca ma interneaza. Desi sora sa i-a spus ca ii da bani pt acele 2-3 zile, el a preferat sa plece la buzau pe motiv "trebuie sa iau bani" dar eu sunt convinsa ca a plecat ca sa ajunga la firma. Seara m-a sunat si mi-a spus " ce faci? uite! Eu sunt cu baietii la un pahar de vin".
Asta e doar un exemplu. dar faze de genul asta mi-a mai facut doar ca asta m-a durut cel mai tare.

Nu-l intereseaza deloc ce se intampla in casa. Nu avem masa in bucatarie, jaluzele, cuier pe hol....total neinteresant pt el. Atata timp cat poate manca in sufragerie iar hainele le tine pe scaun, nu-l intereseaza. Se strica ceva in casa....amana pana la nesfarsit rezolvarea ei.

Nu vorbeste...nu comunica. Nu-mi spune ce se intampla la birou si mai rau, nu-mi spune lucruri importante ce tin de casa. Am aflat printr-o somatie ca trebuie sa platim 7000 lei la intretinere datorie pe ultimii 2 ani (in care el nu a stat in apartament dar nici nu a facut cerere la asociatie). El s-a dus sa plateasca intretinerea, a aflat de datorie, a venit acasa, nu mi-a spus nimic, iar eu am aflat 3 luni mai tarziu printr-o somatie. Asta e doar un exemplu...faze de genul asta mi-a mai facut.

Cand ii spun ce ma deranjeaza imi da dreptate, isi cere scuze dar nu face nimic. Sunt eu absurda? Aberanta? Exagerata? Am eu prea multe pretentii? Prea neexperimentata? 2 femei mi-au spus "Asa sunt barbatii" doar ca eu nu accept varianta asta.
Asa patiti si voi?
Nu stiu daca am fost complet coerenta pt ca sunt asa suparata, dar daca ati inteles situatia voi ce sfat mi-ati da? Ati mai sta cu el? Ati avea rabdare cu el? Ati mai da de la voi?

teodraghici spune:

Faza cu jaluzelele, masa samd....cam asa cred ca sunt majoritatea, asta nu e o noutate.
Faza cu avortul si ca nu a dorit sa-ti fie aproape....asta ar fi un semn de intrebare.
Parerea mea

anne`mary spune:

Mi-am mai amintit

el a mai fost casatorit 12 ani. Mi-a zis ca la fel se comporta, aceleasi reprosuri ii facea nevasta si dupa 12 ani s-au despartit.

Nu contest ca ma iubeste...intr-un mod mai ciudat, dar ma iubeste. Ma rasfata, ma asculta.....daca ii spun sa faca curatenie cu mine, face (doar daca ii spun eu face. Din propria initiativa nu se leaga nimic de mainile lui); Daca-i spun sa nu manance mult (are un metabolism lent) nu mananca; daca-i spun la 12 noaptea ca vreau brioasa de portocala se duce si-mi cauta briosa. I-am spus sa se lase de fumat pt ca fuma 2 pachete pe zi si cu greu s-a lasat.

insa e suficient? Este intelegator. Ati spune voi "foarte bine". Numai ca el este exagerat de intelegator....da in indiferenta.

Vreau sa discut si eu diverse lucruri ce tin de noi, vreau sa dezbat acele lucruri dar nu am cu cine. Nu-l intereseaza daca vreau sa cumpar perdele verzi, albastre sau roz bombon. Nu-l intereseaza daca pe copil il cheama sorin, ionut, gigel sau jose armando. Ii spun "uite am vorbit cu x despre metoda lui de educatie a copiilor. Cum ti se pare? esti de acord? asa ai face si tu?"...vorbesc singura.

Daca vad lucrurile grezit, spuneti-mi. Sunt dispusa sa ascult sfaturi si critici.

anne`mary spune:

teo si mie mi-a ridicat un semn de intrebare....atat de mare incat atunci cand am ajuns acasa mi-am facut bagajul cu intentia de a pleca. S-a schimbat la fata, m-a rugat sa nu plec, mi-a zis ca se schimba, ca am dreptate.... Profita de faptul ca-l iubesc dar si pt ca eu sunt stabila si serioasa de felul meu....nu-mi place sa schimb barbatii ca sosetele. Mi-ar placea ca la varsta asta sa am o relatie stabila, sa pun bazele unei familii, sa fac copii.

spic de grau spune:

Doamne fereste sa fie asa majoritatea!

Nu! nu e normal ce se intampla si trebuie sa aveti o discutie serioasa. O discutie in care sa ii spui ca e normal ca un sot sa fie langa sotia lui cnd aceasta are o problema si nu cu baietii. Ca nici lui nu i-ar fi convenit sa fi in discoteca cu fetele daca el avea vreun accident si era in spital. Si ca mama, sora, sau oricine altcineva nu ii pot suplini rolul lui!

Nu am inteles daca tu muncesti sau nu. E f important sa ai la o adica banul tau. Indiferent cum ar fi - trebuie sa poti sta oricand pe picioarele tale sa nu depinzi de nimeni.

Intr-o casnicie (chiar daca nu e concretizata pe acte), cel putin cheltuielile comune - mancare, intretinere, facturi - se pun din ambele bugete. Cel putin.

Daca pe el nu-l intereseaza amenajatul casei, sa mearga cu tine sa cumparati - te ocupi tu. Ii spui ca e nevoie de un buget ptr amenajari - si puneti bani deoparte ptr asta, iar tu apoi te ocupi de decoratii. Cum se gasesc bani ptr un pahar de vin, se pot gasi lunar si ptr bugetul de amenajari.

Si nu uita - tact, calm. Nu discuti cu el cnd il vezi ca e nervos daca vrei o discutie constructiva.

Si poate o intrebare pe care ar trebui sa ti-o pui tu - si nu sa raspunzi aici: de ce nu e casatorit la 37 de ani? A mai fst casatorit? daca da - care au fst cauzele divortului? Poate nu e relevant.. poate ca da si iti pot da anumite raspunsuri privind comportamentul lui actual.

teodraghici spune:

Anne mary, faza cu jaluzelele nu are nici o importanta; Cumpara-le, pune-le la geam si vor fi cele mai frumoase atata timp cat tie-ti plac. Despre cumparat ceva prin casa, cumpara, alegeti impreuna daca se poate, daca nu, pur si simplu va bucurati de ce ai als tu!
Astea toate se intampla in conditii normale.

DAR, cand esti 'la greu', nu ti-e bine, atunci omul de langa tine trebuie sa te ajute caci de aceea sunteti impreuna...mai conteaza altceva? NU. Iar faptul ca tu sufereai si el a plecat acasa, mie-mi lasa de dorit. Adica cu prietenii poate sa stea la vin dar aproape de tine dupa un avort nu! Cum vine si asta?
Care explicatii ar putea intoarce o femeie inapoi eu nu le gaesc! Sunt mai ingusta la minte....cine stie? Dar sunt tare curioasa ce scuze a avut....
Nu-mi place sa nu am raspuns la intrebarea : De ce?

spic de grau spune:

Acum vad ca ai mai scris.

Sincer...nu stiu ce sa iti spun. O discutie se impune.. Esti inca tanara. Daca el e "cal batran" ce nu se mai poate da pe brazda, mai bine deschizi ochii si iei decizia acum, decat mai tarziu.
Tu il cunosti cel mai bine.
Daca te iubeste si tine la relatia voastra va dori sa se schimbe. Asta e clar.

anne`mary spune:

am un loc de munca am. Insa cheltuielile majore in casa le suporta el pt ca aportul lui financiar e consistent.
chiar nu avem probleme din puctul asta de vedere: nu incearca sa ma tina acasa, subjugata. Mi-a facut propunerea de a face ceva eu pe cont propriu dar consider ca nu am suficienta experienta ca sa fac eu ceva.

I-am explicat ca m-a deranjat faza cu avortul, i-am dat acelasi exemplu cu discoteca....mi-a dat dreptate. Problema lui, observ eu, este ca nu gandeste inainte. Face cum il taie capul si dupa ce ii pun eu problema in lumina mea imi da dreptate isi cere scuze dar a 2-a zi nu mai tine minte si daca are ocazia repeta faza.

Discutiile de cele mai multe ori se desfasoara pe un ton calm. Daca se enerveaza ii spun sa se calmeze ca nu rezolvam nimic daca zbieram unul la altul si se calmeaza.

I-am spus ca printre altele vreau sa gaseasca un echilibru intre firma si familie pt ca in momentul de fata firma primeaza.

Nu suntem casatoriti cu acte. Acu cateva luni stabilisem sa scoatem actele. Dar nu isi face timp sa mearga la primarie. Amana nunta asa cum amana tot ce tine de ce vreau eu sa fie o relatie, o familie.

Pardes spune:

Anne barbatii sunt de toate felurile depinde cum ai educi, unii nu mai au scapare

Littlelight spune:

Draga anne'mary,

E greu sa-ti spui parerea in cazul relatiilor personale, atat timp cat nu esti implicat direct sau n-ai ascultat ambele parti, insa voi risca un punct de vedere personal, plecand de la cele scrise de tine.
Asa cum spunea si Teo, multi barbati nu prea baga in seama "decorul" in care traiesc, mai ales daca isi petrec putin timp acasa.
Ce da insa de gandit este episodul cu avortul peste care a trebuit sa treci singura. Inteleg ca, poate, ii fac rau spitalele (am intalnit cazuri ale unor persoane carora mirosul de spital le facea rau fizic), insa, din punctul meu de vedere nu are nici o scuza ca nu a fost alaturi de tine in momentele acelea oribile, dar a putut sa se duca "cu baietii la un pahar de vin".
Vin apoi si lipsa de comunicare si faptul ca-ti ascunde lucruri (datoriile de care nu ti-a spus). Scuzele pe care zici ca ti le cere, cred eu ca sunt de complezenta, atat timp cat continua sa faca si data viitoare la fel.
Eu cred ca ar trebui sa ai o discutie foarte serioasa cu el, in care sa-i spui sa fie sincer chiar daca te-ar face sa suferi, o discutie care sa clarifice modul in care el vede relatia voastra, din care sa vezi daca doreste o relatie solida de viitor sau nu. E crud spus, dar mai bine nu te imbeti cu apa rece. Parerea mea.
Si pentru ca ai intrebat cum e la altii, pot sa-ti spun ca la noi nu e deloc asa. Sotul meu imi povesteste tot ce face peste zi, imi cere parerea in tot ce face (si eu procedez la fel ca d-aia suntem un cuplu), imi pune banii in brate si ma lasa pe mine sa decid ce trebuie sa facem cu ei, etc. Sa stii ca si el uraste spitalele si doctorii, dar a mers cu mine intotdeauna, in primavara a stat la usa blocului operator pana am iesit din operatie si s-a asigurat ca totul e bine, m-a pazit pana mi-am revenit si a venit la mine si de doua ori pe zi cat am fost internata.
Pe scurt la noi nu functioneaza chestia cu "asa sunt barbatii" absolut deloc. Si nu cred ca suntem o exceptie...
Iti doresc sa-ti mearga bine si framantarile tale sa se sfarseasca cat mai putin dureros posibil .

Edit: pana am trimis eu raspunsul ai mai dat ceva amanunte. Contradictorii, din punctul meu de vedere. Acum inteleg mai bine de ce esti derutata. Si eu as fi la fel in situatia ta, mai ales ca mie nu-mi place jocul asta de-a baiatul bun - baiatul rau.
Sustin in continuare varianta discutiei extrem de serioase si cu maxima sinceritate. Este singurul lucru care poate clarifica lucrurile intre voi.



Atunci cand oamenii sunt liberi sa faca ce vor, de obicei se imita unii pe altii...

anne`mary spune:

deci nu sunt nebuna? Exact asa vad si eu lucrurile.

teo a zis ca a iesit cu baietii pt ca nu vroia sa stea singur in casa.

Eu as vrea ca orice cumpar in casa sa fie luat cu incuviintarea amandurora (poate sunt eu prea copil).

Mie niciodata nu mi-au placut pustii de varsta mea. Ma gandesc eu ca cei mai invarsta sunt mai copti, mai seriosi, stabili. Dar e mai greu sa fac a niste compromisuri de dragul relatiei.

Am avut atatea discutii serioase pe tema "ce vrei de la noi" ca m-am acrit. Ii place cand ii zugravesc tabloul meu de familie, ii place cum vad eu lucrurile, ii place ca sunt pentru casa, ca vreau copii, ca dau semne ca am sa educ copii bine dar pt asta i-am explicat ca rebuie sa faca si el ceva. Spune ca face....dar totul ramane la stadiul asta.

Cea mai buna solutie pt mine e sa ma despart de el. Asa imi spune ratiunea. Am sanse sa imi gasesc pe altcineva si sa-mi refac viata alaturi de altcineva. Dar mi-e asa drag si mi-e asa greu sa fac pasul asta.
Am zis ca poate totusi sunt eu aberanta