intre cine alegem

Buna.

Intre cine alegem: intre familie sau traim cu parintii?
Eu am familie: 2 copii frumosi si un sot iubitor, dar despre parinti nu stiu ce sa mai cred. sunt intr-o disperare confuza: De 12 ani de cand m-am casatorit am trait aproape de ei (in acelasi bloc, a stat la mine si soacra (2 ani cu primul copil) si socrul (2 ani cu copilul 2) si acum urmeaza sa se mute si parintii mei in casa noua in care noi deja locuim. imi rasuna si acum in cap ceea ce mi-a spus un coleg de-al lui tata in ziua in care eu am avut cununia civila: "Ai grija ca daca nu o sa fii tare o sa o duci greu.Parintii tai sunt tare egoisti" Si mare dreptate a avut. ai mei parinti niciodata nu au fost multumiti de ceea ce am facut: nici ca m-am casatorit, nici ca am facut copii, nici unde am dat copiii la gradinita, nici unde l-am dat pe cel mare la scoala. Noi wsuntem tot timpul criticati.
Am facut atatea sacrificii ca sa locuim intr-o casa si vad cum totul se spulbera. Sunt atat de suparata incat ma abtin sa nu plang in fata copiilor. Nu imi vine sa cred ca am o mama care sa imi intoarca spatele cand nu-i convine ceva si sa se alieze cu tata impotriva noastra, care sa-mi reproseze mereu ca ea a stat 3 ani cu mine acasa ca sa ma cresca (eu am stat 4 ani cu copii mei) ca altfel acum era si ea la pensie ca soacra mea, ca mi-a cumparat apartament, ca mi-a facut casa, ca ea s-a imbolnavit din cauza mea, ca tata s-a imbolnavit din cauza mea, ca ce stiu eu ce sunt alea greutati si etec si etc. Oare ce sa fie : egoism sau adevar? Si sufar enorm ca sotul meu are o sora cu care mai glumeste, ca are o mama cu care poate sa discute, dar care nu i-a oferit acest "LUX" care am beneficiat eu. Oare daca nici eu nu le aveam pe toate oare eram altfel vazuta? Sufar enorm cand am o cumnata care este trup si suflet cu mama ei si se intelege de minune cu ea, dar ea nu beneficiat de "LUX" ca mine. Poate de aceea este iubita si respectata de parinti. Eu pladesc fiecare metru patrat de apartament si casa in fata parintilor.
Ai mei parinti au dorit asa: sa ma marit cu baiatul unei colege de-a lui mam,a de servici (pentru ca eu cat am fost in facultate nu am avut voie sa ies cu nimeni (exista riscul sa vin cu plod acasa si era mai mare rusinea)),iar tata dorea sa faca din mine un mare "om".
Dar visele lor nu s-au implinit pentru ca eu cad am terminat facultatea mi-am luat zborul in bratele unuia pe care ei nu l-au dorit si planul X a picat.
De doua zile parintii mei numai vorbesc cu mine, dar mama a venit de dimineata si a facut un concert de plans in fata copiilor care nici nu au vrut sa stea cu ea. Concluzia lor este ca eu sunt: vinovata principala. Asta imi vine sa fac numai ca am copii si trebuie sa am grija de ei.

Cu va (numai ca acum sunt la servici si incerc sa ma abtin)

Picky_toto spune:

Buna, mgabi ar trebui sa ii intrebi pe parintii tai daca ei au ascultat de parintii lor si s-au casatorit pentru ca parintii lor au aranjat intalnirea lor, au facut copii asa cum au spus ai lor parinti, am facut exact ce le-a spus parintii lor ...ar trebui sa ii intrebi sa vezi ce raspuns iti dau. Eu cred ca cel mai important lucru acum pentru tine e familia ta, sotul si copii... nu mai esti minora sa iti dicteze ei ce sa faci cu viata ta si cum sa faci, consider ca esti destul de mare sa poti lua si singura deciziile sau daca nu impreuna cu sotul tau. Ai tai sunt egoisti si nu suporta gandul ca nu te mai pot controla, daca inainte stiau tot ce faci si te tinea sub autoritatea lor, acum observa ca tu nu mai te supui ordinele lor si asta ii deranjeaza foarte mult. Faptul ca se vor muta cu tine va fi o problema foarte mare, vor incerca sa te controleze atat pe tine cat si pe familia ta, si cel mai mult vor reusi cu cei 2 copii ai tai. Eu consider ca trebuie sa discuti cu sotul tau sa vezi ce parere are si el de faptul ca parintii tai se vor muta cu voi, si ar trebui sa discuti deschis cu ai tai. Si ei au avut parinti si atunci cand s-au casatorit au plecat de langa ei.... si tu esti casatorita... ai o familie... e drept si ei sunt parintii tai.. dar ar fi fost mult mai frumos sa nu te mai considere oaia neagra a familiei si sa te lase sa iei decizile pe care tu si sotul tau le vreti, chiar daca sunt gresite sau nu... eu iti zic bafta multa cu parintii tai si sincer discuta cu ei.

cristiama spune:

Naspa, Gabi ca sa zic asa!
Tu nu stii ca nu exista, nimic gratis in viata?

Ca sa inteleg: parintii tai au construit casa in care locuiti acum? Tot ei au cumparat si apartametul in care stateati inainte?

Pai atunci ei cer plata pt astea, si nu inteleg de ce bocesti acum!
Esti femeie in toata firea, cu 2 copii, dar se pare ca ai ramas in continuare "copilul" alor tai. Copii cand au o problema se apuca sa planga, adultii cauta solutii.

Normal ca ei asteapta acum recunostinta vesnica, nu poti sa o oferi, atunci nu accepta nici ajutor material, nici ajutor la copii, descurca-te singura. DOVEDESTE ca esti adulta!

Sau....hmmm.... ai putea lasa copii sa-i creasca socrii si tu sa te muti cu "mami si tati"!!!!!
Dumnezeule, mi se face rau de ce intrebari isi pun unele fete!

kariguld spune:

mgabi, ai fost copilul lor, pana te-ai casatorit, dar acuma ai propria familie, copii, nu le mai apartii ca inainte, deci prin urmare ai propria ta viata si esti responsabila de deciziile tale.

in primul rand, trebuie sa te separi, fizi de parintii tai. sa fiu inteleasa bine, adika locuinte separate! daca dupa atatia ani de convietuit impreuna, tu te simti frustrata si apasata in relatiile cu ei, atunci e cazul sa faci stanga imprejur.

pentru tine, pentru familia ta, pentru copii tai.
nici nu-ti imaginezi ce nociva e starea din casa pentru copii tai!

nu-i inteleg pe parintii care vor sa aiba controlul total asupra ta si dupa ce te cheama Xulescu! care spun copiilor lor, adulti, ca nimik din ceea ce fac nu este bun! asta inseamna dispret, lipsa de respect fata de tine, de deciziile tale, lipsa de respect fata de familia ta.

daca casa in care locuiti iti permite sa te separi de ei, adica ei cu partea lor, tu cu a ta, stabileste clar niste reguli si respectati-le de comun acord.

Kari

Ferice de parintii care pot invata, caci cunostinta aduce intelegere, iar intelegerea aduce dragoste!
Old Union Reminder

corinadana spune:

Pai de ce va mutati impreuna? nici nu stati impreuna si este rau imagineaza ti ce va fi dupa...

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

amoga spune:

... si presupun ca nu asta e si concluzia ta.

Orsicit, din succinta prezentare pe care ai facut-o, mie-mi pare ca parintii tai nu s-au maturizat inca, daca recurg la copilarii de genul santajelor sentimentale pentru a-si pune in aplicare nu sh' ce planuri si-au facut in ceea ce te priveste.

Singurul lucru pe care (cred eu ca) il poti face e sa te oferi sa discuti cu ei, sa le spui cum vezi tu lucrurile, cum ti s-ar parea tie o relatie normala intre tine si ei, etc.

Probabil c-ar ajuta si daca ai refuza sa accepti eventualul sprijin financiar sosit din partea lor. Asta le-ar putea da de-nteles ca esti perfect capabila sa te descurci si fara sprijinul lor, si ca in nici un caz nu esti dispusa sa accepti un troc de genul bani in schimbul suportarii unor manifestari de imaturitate.

Riscul e ca ei sa nu "creasca" niciodata; adica, sa nu ajunga vreodata la faza in care sa te vada ca pe un om matur si demn de respect. E insa un risc ce nu depinde de tine, cit de capacitatea lor de a intelege realitatea si a se adapta la ea.

In alta ordine de idei, nu prea inteleg titlul subiectului ("intre cine alegem"), pentru ca nu vad intre cine si cine ar fi de ales.


A.M.

teodraghici spune:

Consider ca ai ales odata....si asta a fost cand ai decis sa-ti intemeiezi o famile.

Delphinas spune:

draga mgabi si eu am trecut prin asa ceva.
din cate am citit eu din ce ai scris tu...cred ca esti singura la parinti. si eu la fel. totul pt mine, numai ca ai mei nu au o situatie de "LUX" asa cum o au ai tai.
provin dintr-o familie modesta, nu am cerut daca am stiu ca nu au.
mama a incercat de fiecare data sa-mi controleze viata. nu e bun baiatu ala, nu are studii cate ai tu. nu e din familie buna, uite mama lui fumeaza sau petrece prea mult timp pe la prieteni. motive pste motive. cum sa imi arda mie sa mai continuii ceva cand ea era mereu cu cura pe mine. si din cauza asta am zis asa "SA DEA DUMNEZEU SA EXISTE PE LUMEA ASTA UN BAIAT, CAREIA EI SA-I PLACA, SA FIE PE PLACUL EI SA-L CUNOSC SI EU SI SA II ZIC IN FATA CA NU IL VREAU"
numai ca Dumnezeu mi-a dat numai jumate....prima jumatate. ca a 2 nu e asa...il iubesc de mor si acum e sotul meu. mama cu el se cunosteau de 3 ani inainte de a-l cunoaste eu pe el.
bun...dar totusi mai era ceva. sotul meu vine dintr-o familie de la tara, cu inca 5 frati si nu cu studii cate aveam si eu. dar cand l-am vazut nu am mai stat sa ma gandesc la ce am zis. am terminat relatia cu fostul iubit si am continuat-o cu el.
mama nu zicea nimic. il placea chiar foarte mult, il place si acum.
la sfarsitul lui octombrie 2006 mi-am cunoscut sotu, iar pe 9 martie 2007 m-a cerut de nevasta. logic ca am zis "da".
mama...uimita de raspunsul meu. si intr-o zi ii spun. cum de il accepti? nu e din aceeasi familie macar ca a noastra. nu are studii, vreau sa iti spun ca sotul meu este acum ultimul an la liceu. il ajut sa isi termine studiile si nu pt a fi la acelasi nivel cu mine, ci sa aibe liceul, sa poata sa se angajaze acolo unde isi doreste enorm de mult. mentionez ca in prezent lucreaza, dar vrea altceva unde ii trebuie liceul. si nu a zis nimic mama. a tacut. si i-am spus tot ce am avut pe suflet.
am facut nunta, totul bine si frumos. cu banii de la nunta am zis sa dam avansu pt casa, sa ne luam o casa. nu am reusit. are sotu o problema la o banca si tb sa mai asteptam un an. mama parca radia. ea ne indemna sa ne luam masina. si am luat masina.
intr-o zi, in urma unui incident mai neplacut cu tata am decis sa ne mutam. stam cu chirie in acelasi oras cu ai mei. ne este greu...am rate peste rate. ma rog la Bunul Dumnezeu sa ne dea sanatate sa putem munci sa ne platim creditele. mama a suportat tare greu ideea. a fost in stare sa ma santajeze sentimental. ca o sa vin acasa la ai mei si o sa dau cu capu in picioarele ei. facea orice sa ma intoc inapoi. am fost si am vorbit cu un preot, m-am spovedit si am urmat sfaturile lui. cred ca si preotul a vb cu mama, ca dupa aia a incetat cu fazele astea aiurea. dar nu renunta la dorinta de a ma intoarce impreuna cu ei.
a incercat orice varianta. ne-a propus chiar sa vanda apartamentul ei sa facem un credit si sa luam un apartament cu 4 camere. am zis ok, dar nu am realizat pe moment ca sa ne mutam si noi imediat. la scurt timp le-am zis "puteti sa faceti o vila cu 100 de camere cu 50 de intrari, tot aia e" vreau viata mea si gata.
am avut curajul sa ma rup de ei. sa fiu eu si sotul meu si atat. oricat ne-ar fi de greu uneori..dar stiu ca sunt doar eu cu el. si asta ma face fericita.
parerea mea si sfatul meu...ai curajul sa te rupi de ei. fa alegerea asta cruciala: intre sot si ai tai. oricat ai incercat pe amandoi la fel nu vei putea sa-i impaci la fel.
tu ce vrei in fond? iti cer socoteala pt ce au facut pt tine? asta nu am inteles eu vreodata. de ce parintii dupa ce isi ajuta copii le scot ochii si le cer cont pt ajutorul dat. ori o faci ca iti iubesti copilu, ori nu o mai faci. simplu.
daca vrei o viata cu sotul si copii tai....rupe-te de ai tai. mereu vor incerca sa te controleze si nu cred ca vrei vrea sa ajungi ziua in care copii tai fiind mari sa rada de tine ca mama ta iti controleaza viata. iti cer casa si apartamentu....luati-le...dute la socri, cu chirie, cumparati apartamentul tau...asta in aventualitatea in care nu esti mica printesa care traieste in "puf si lux si nu poate renunta la el"


poze
Just Me

mgabi spune:

Buna.

Dragele mele va multumesc mult pentru sfaturi. Poate ca titlul subiectului este putin gresit "intre cine alegem" pentru ca eu in niciun caz nu as alege pentru parintii mei orice ar fi. Pe primul loc este familia mea. Dar ma doare enorm pentru ca eu sunt o persoana linistita si care munceste pana capatul puterilor. Daca voi ma sfatuiti sa las totul si sa o iau de la zero nu stiu daca as putea (aici avem un copil la scoala, avem servicii) si pe criza asta riscul ar fi prea mare. Dar incerc sa ma mentin la distanta fata de ei care acum sunt in faza in care au simtit ca sunt atat de incoltita si suparata ca nici numai indraznesc sa dea ochii cu mine.
Problema este ca eu numai suport pentru ca daca ar fi prima data as accepta si as zice ca se poate intampla, dar nici numai stiu a cata oara este... Ei acum erau in pragul de a se muta cu noi si numai are cine sai ajute la bagaje si sunt disperati. (Ps: noi cand ne-am mutat erau tot suparati pe noi, ceva nu le-a convenit nici atunci), nu am primit nici un ajutor din partea lor si ne-am chinuit cu doi copii.
Stiu ca intr-un final tot ei vin la mine pentru ca nu au la cine, dar se pare ca la mine paharul s-a umplut tare mult si numai rezit in asemenea stres. Sunt egoisti m-am convins si nu ma mai pot controla.

Mai vorbim . Va dulce si aveti grija de familiile voastre.

CristinaT spune:

Buna, lasa-i sa vorbeasca si vezi-ti de trebuirle tale. Ce daca spun prostii, incearca sa nu-i auzi si zi doar da, da. Ai sa vezi ca dupa ceva timp nici nu ai sa mai bagi in seama asa prostii.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 8 ani .... La multi ani!

mgabi spune:

Buna.

Fetelor chiar nu mai stiu ce sa cred. Oare ce fel de mama poate fi a mea daca va puteti imagina ca nici macar un telefon nu a putut sa imi dea. Efectiv banuiesc ca tata ii interzice sa ma sune, iar ea il asculta. Eu am sunat-o in fiecare zi saptamana care a trecut pentru ca are fetita pe la ea, dar ea cu mine nu a vorbit deloc. Ce pot sa mai fac in aceasta situatie. Acum trei zile am vrut sa merg la ea, dar m-am intors din nou dupa ce fetita mea mi-a spus ca "mama" (adica bunica) "ti-a cumparat apartamentul si ti-a facut casa". Asa ca iar m-a rascolit si m-a facut sa ma intorc impotriva lor. Cred ca daca era paralizata la pat si tot un telefon ar fi putut sa dea. Oare am dreptate sau tot eu sunt de vina in aceasta situatie?