simt ca oiau razna
Raspunsuri - Pagina 4
crisbar spune:
eu am inteles urmatorul lucru din acest topic: autoarea subiectului este constienta de ajutorul dat de soacra prin faptul ca ii lasa sa stea acolo, tace si inghite multe si tocmai de-asta si-a spus oful aici pe forum.
chiar a subliniat de mai multe ori chestia asta. nu vrea sa rabufneasca acasa, nu vrea scandal, nu vrea sa i se faca dreptate (indiferent de opinia voastra ca ar avea sau n-ar avea).
mie mi s-a parut mai mult decat decenta in aprecieri vis-a-vis de socrosenie
.
si mai e ceva: de ce mama naibii trebuie sa fie atat de greu cu ele, cu soacrele?
De ce trebuie sa ne proslavim in fata lor pentru imensul favor pe care ni-l fac: ne primesc in casa lor atunci cand avem nevoie.
Da, un parinte adevarat isi ajuta copilul mai ales atunci cand are nevoie. Eu asa vad lucrurile si sper sa le vad asa si cand voi fi eu soacra.
Eu asa vad ca face mama mea cu nurorile ei (daca ziceam cu mine imi sareati in cap ca e mama si nu soacra). ...(perfect adevarat, dar daca-i mama mea inseamna ca e soacra sotului, deci tot e soacra cuiva)
Si atunci, soacra din discutie sau orice alta soacra nu este si ea mama unuia dintre parteneri? nu ar trebui si ea sa aibe sentimente de mama? de ce trebuie sa fie soacra si sa se poarte ca atare?
Cu mama mea sta unul din frati care este casatorit si are si un bebelus. Primele luni au fost de cosmar pentru toti din casa: toti se trezeau din 3 in 3 ore dupa programul de masa al bebelusului.
ce-ar fi trebuit mama sa faca? sa se intoarca pe partea cealalta cand auzea ca urla cel mic la 2 noaptea? nu, intr-o secunda era la ei in camera si in timp ce nora se mulgea, ea ii dadea cu biberonul celui mic si mai statea si cu el pana adormea, lucru care uneori se intampla si dupa 2 ore.
Cand eu am nascut a fost langa mine si m-a ajutat. Acum fratele meu e in aceeasi situatie iar ea e prezenta: bebelusul nu e doar al nurorii (ma mai gandesc daca o ajut
) bebelusul este al fiului ei si al femeii pe care fiul ei a ales-o. Iar ea este bunica bebelusului in adevaratul sens al cuvantului!!!
ipearina spune:
A mea soacra incearca sa cucereasca copilul aducandu-i jucarii de cate ori il vede. Si ii repeta intruna "asta e de la bunica", "p-asta bunica ti-a cumparat-o".
Tudorr spune:
Asa cum am mai postat si la alt subiect eu am stat 1 an in casa cu socrii.....a fost ingrozitor....am slabit 10 kg si m-am captusit si cu sindromul colonului iritabil pe sistem nervos....nu cred ca as mai putea repeta experienta ....tot asa am tacut si eu de dragul armoniei...pina intr-o zi cind am rabufnit si io si ea ...si a fost foarte urit ...si m-am intors acasa la mine cu sot si copil (copilul a fost motivul ptr care a trebuit sa stau 1 an la ei acasa)
Adriana mami si 
Tudor
corinaczm spune:
Am crezut ca numai eu am sentimentul ca o iau razna,dar vad ca mai sunt si altii, adevarul e ca imi este frica ca nu cumva chiar sa o iau. Se pare ca in general cele mai mari probleme in casnicii tot de la socrii incep. Nu stau cu soacra dar e suficient sa se intalneasca barbatu meu cu ea o data la cateva luni si dupa aia cateva saptamani bune ne trebuie sa ne revenim... Chiar, cred ca ar fi bine sa existe cateva solutii miraculoase si sa nu ne mai afecteze mojiciile lor, dar...
Val_ spune:
Orice alegere are pretul ei. Nu stiu de ce v-ati vandut casa, recunosc ca nu am citit toate paginile topicului dar, daca ati ales sa locuiti in casa soacrei, trebuie sa va asumati neplacerile aferente.
Stiu ca ar fi ideal sa traim in armonie, sa fim buni, toleranti si iubitori dar stim cu totii ca lucrurile sunt complet diferite in realitate.
Cred ca singura solutie este sa va mutati singuri. Mie mi se pare chiar nefiresc sa locuiesti cu parintii daca esti un adult independent finaciar, indiferent ca ai propria familie sau esti singur.
Probabil ca soacra ta are si ea defectele ei dar este de inteles ca o streseaza faptul de a locui cu 2 adulti si 3 copii mici intr-o etapa din viata ei in care probabil isi doreste liniste.
flaviutza spune:
Da, e ok ca parintii sa-si ajute copiii, daca vor, dar nu sunt obligati s-o faca atunci cand bebe sare de 30 de ani, daca nu pot sau nu mai vor, e dreptul lor sa refuze. ar putea oricand sa va trimita la plimbare ,realizezi ?
Eu spun ca voi doi,sot sotie ati ajuns de bunavoie in situatia de a vinde o casa , de a nu putea financiar plati chirie, de a mai face un copil in situatia in care voi nu puteti financiar sa va platiti o chirie deci de a va adanci si mai mult in belea, aici e strict meritul vostru si voi doi ati stricat, voi doi reparati, cautati solutii sa locuiti singuri,chiar daca soacra ar fi bunatatea intruchipata, trebuie sa fiti pe picioarele voastre.
Eu zic sa ai rabdare , sa-ti mobilizezi barbatul din dotare, incercat joburi noi, incercat ceva, pt ca atat timp cat sunteti sanatosi si apti de munca, puteti si decat sa iti plangi de mila si sa pierzi vremea (eventual dai si-n depresie) gandind la soacra, cat e de acra, mai bine mobilizare generala pt a cauta solutii viabile si reale..