***Capsunele-n scutecele de mai-iunie 2007 (84)***
Raspunsuri - Pagina 20
madaiulia spune:
Carla felicitari. Am vazut semnatura si stateam si ma intrebam daca ai anuntat sau nu. Acum m-am lamurit :).
Poohy e mortala Manu cum isi mananca piciorusele. Andrei nu a fost pasionat niciodata de activitatea asta.
Mamica de David Andrei 10 iunie 2007
kay spune:
fetelor, impactul media e incredibil... la 12 noaptea mi-a sunat tel ca la gara... oamenii sunt incredibili !
Doamne Ajuta !
edit : mi-e foarte dor de voi... n-apuc sa citesc nici macar un rand...
oana 
de
SOSONICA (6.06.2007) 
asa creste Sonia : www.onetruemedia.com/shared?p=63e6ea475473c2ddd2fc4c&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=image" target="_blank">intr-un an
Sonia
ACTE diferite interventii, diagnostice etc.
www.helpsonia.com
povestea Soniei
"When in trouble or in doubt, run in circles, scream and shout."
DidiAlex spune:
Bravo Oana!!!
Ninutza spune:
CARLA, felicitari pentru bb 2
.
KAY, ne bucuram ca totul merge bine. Tinem pumnii in continuare. Totul va fi bine.
ELTEKA, ai un PM
ELTEKA spune:
Betty
Te asigur ca nu e vrajitorie 
. Continui sa cred ca indivizii raspund la anumiti stimuli in moduri diferite, sigur, dar exista o marja de predictibilitate, asta a fost studiat, reactiile clasificate si in functie de ele s-au elaborat niste teorii. Am mai scris eu la un moment dar ca e vorba de "programare", dar pentru ca nu am explicat suficient, am generat niste reactii negative. Nu vreau sa fac asta, de asta prefer sa nu arunc chestii fara acoperire, insa ca sa le "acopar" imi trebuie timp, uite - acum e 1 noaptea si pana termin eu de scris se mai duce o ora..
Ma bucur ca a reusit treaba cu (ne)luatul in brate, a functionat si la noi. Sigur ca il iau in brate, ii arat si ii spun ca il iubesc de nenumarate ori, doar ca agatatul ala disperat de picior nu era ok. Totodata, faptul ca ai corectat asta nu a indus "lipitul" de tine. E pur si simplu o etapa importanta din dezvoltare, sunt convinsa ca deja ai citit asta. Atasamentul fata de principala persoana care se ocupa de ea are dimensiuni profunde, ca sa nu zic prapastioase, orice separatie de tine starneste furtuna in sufletul ei micut, si asta pana cand nu-si dezvolta abilitatile cognitive si deci intelege efectiv ca "mama trebuie sa plece la servici, dar se intoarce dupa ce tu manci, dormi si si etc." De asta psihilogii recomanda ca separarea de mama sa nu se faca inainte de 3 ani (vezi ce scrisese si Ella). Asa ca parte din comportamentul ei "clingy" trebuie ca a fost influentat de absenta ta (la noi a fost la fel cand am lipsit eu pentru prima oara pentru o noapte). Am mai citit ca anxietatea de separatie atinge nivelul maxim in jurul varstei de 15 luni.
Pe de alta parte, ei devin tot mai constienti ca sunt o entitate aparte. Elias a inceput sa-si spuna "Eia" in oglinda, iar pe mine ma striga mama cat e ziua de lunga, urla de la zece metri distanta la locul de joaca. Iar propriile lor dorinte, nevoi, preferinte devin tot mai stringente, vizibile, imperioase. Nu exista inca un cod pe care si l-au insusit si in functie de care funstioneaza social/relationeaza, deci nu inteleg ca nu e frumos sa intrerupi conversatia mamei cu cineva. Au nevoie de aprobare, recunoastere, ca mama sa se uite la ei si vin si o cer. In moduri ok si non-ok. Elias imi trage cate un cap de vad stele verzi. Sau vine si-si impinge cartea ca sa i-o citeasca unul din noi, AICI si ACUM! N-au inca respect pentru autoritatea noastra, chiar daca stiu cu ce anume nu suntem de acord, ce nu le este permis. Sigur, multe lucruri trebuie corectate, nu-i ok sa te pocneasca, trebuie sa le aratam asta. Dar cred ca principala modalitate de a lucra cu ei la varsta asta ramane tactul si distrasul atentiei (in loc de explicatii nesfarsite de ce nu e voie, pe care ei nu le inteleg). Acu' sa ma vezi pe mine dupa ce am forumit pana dimineata si ma trezeste dupa 2-3 ore de somn, cat de bine imi amintesc ca eu sunt adultul 
Ma regasesc in majoritatea chestiilor pe care le povestesti despre Andreea, ti-am mai zis,si ma bucur sa schimb opinii cu o mamica atat de informata! 
Ella
Sa stii ca eu tot mai rumeg pe solutia psiholoagei. In mod normal, sunt 3 cai:
- sa schimbi ceva la copil (sa predomine ceva emotional pozitiv)
- sa schimbi ceva la mediul inconjurator (solutia ei)
- sa schimbi ceva la tine
Acu' am mai frunzarit prin tatucu' Spock On parenting, care merge si el pe ideea de a sta cu copilul pana la 3 ani, sau macar part-time (de fapt el e chiar pentru asta dupa a anumita varsta) si cand asta nu e dorit/posibil, sa se mearga pe un "secondary caregiver" or substitute caregiver, intrucat copii la varsta asta dezvolta atasamente profunde fata de pana la 3 ingrijitori de baza. Acu' "fact is" ca soacra este asta pentru Bob, si stau sa ma gandesc: cat de atasat e el de ea? Cand parintii pleaca in concediu/delegatie, ea devine principala lui sursa de comfort. Daca se elimina constanta asta din cotidianul lui (in etapa asta de dezvoltare), ce se intampla dpdv psihologic? N-am un raspuns. Dar am niste experiente de natura similara cu parintii (incl. the in-laws), care raman totusi persoanele care o sa-l iubeasca cel mai mult, dupa noi parintii. Inclin sa cred ca, indiferent cat de fancy e gradinita la care o sa-l duc, niciodata educatoarea n-o sa aiba sentimente atat de profunde pentru el precum bunica lui. Cred ca dincolo de altercatiile noastre si conflictele intre generatii si cele intre soacra si nurori (
si asa m-a facut Doamne-Doamne mama de baiat, ca sa-mi revizuiesc atitudinea ), ele, bunicile n-au un suflet hain deloc, ci doar niste probleme de comunicare, care tin de modul in care s-au definit ele ca indivizi intr-o perioada in care "avut de grija de copii" se facea altfel decat azi, cand de exemplu putem merge la psiholog asa cum e natural sa mergem la dentist. Din pacate problemele astea ale lor NU le putem rezolva, nici nu trebuie sa incercam, nu e rolul nostru si adesea nici nu ne sta in putinta.
Mai stiu (din experienta, in sfarsit) ca a sta cu un copil acasa e munca de-adevaratelea, care ma oboseste pana la depresie cateodata, atunci cand nu am pe nimeni sa-mid ea liber macar un pic, sa pot sa ma readun si sa ma regasesc. Am observat insa ca pe mama o oboseste si mai tare. E varsta. Dupa doua saptamani, scoteam scantei la apropiere, din cauza oboselii
Si atunci mai ramane o alternativa, sa incerc sa schimb ceva la mine, la modul in care eu relationez cu ceilalti. DidiAlex imi reamintea deunazi ca noi suntem principalul model al piticilor...uite, de exemplu cred ca n-am fost un model ok cand/cum am reactionat fata de mama care mi-a zis "tot mortaciuni dai copilului" ( a se citi borcanase :D). Nu povestesc 
Mai sunt niste chestii dragute pe care Spock le scrie despre "dragoste", in sensul in care viata e un parcurs in care noi (trebuie) sa invatam sa fim (si mai) buni, da' n-o sa scriu despre asta, ca mi-e teama ca la ora asta dau in patetisme, ori la voi, cei din domeniul legii, nu tine, stiu de acasa 
, tre' sa prezentam totul din alt unghi.
All in all, ceea ce cred eu e ca:
1. nu degeaba s-au scris banuri despre soacre (este material nene, heheeeeeeeeee )
2. nimeni absolut nu stie si simte chestiile astea in profunzimea detaliilor lor precum tu o faci, asa ca eu nu imi ingadui un comentariu personalizat despre soacra in discutie si actiunile ei.
Decizia este a noastra ca parinti, respectiv numai tu&jumatatea decideti cum va fi crescut David, iar din ce citesc de la tine si cunosc despre tine, stiu ca Bob este un copil foarte norocos: are o mamica care il iubeste extraordinar, imi amintesc cum ai descris ceea ce simti pentru el pe parcursul anului asta si jumatate 
...(m-am regasit in multe trairi, stii...)
Ninutza,ma concentrez si iti raspund pe PM, cross my heart. Intre timp iti recomand Hokkaido Highway Blues, de Will Ferguson. Dupa ce ai locuit in JP, cartea asta te va face sa te cutremuri de ras. Noi aveam sedinte de familie in care citeam tare, capitole intregi, cand il asteptam pe Elias...oh, timpuri...
Mihamora
Chiar voiam sa te strig Am vizionat si restul de poze, frumos flacau Am vazut-o si pe mamica Alynta, fericita si cu burtica
Didi
Cum mai e, te mai doare???
Azi am scris inadmisibil de mult. Plus ca s-a facut 2.30.
O zi buna celor care se trezesc de (tare de) dimineata
Mamica lui ELIAS - ( 31.05.2007)
La joaca
ELTEKA spune:
didi
Daca stiam ca nici tu nu dormi acu' mai putin de o ora , dadeam enter mai repede, scriam mai multe mesaje mai mici..
Mamica lui ELIAS - ( 31.05.2007)
La joaca
doxinu spune:
ELTECA o placere sa citesc ce scrii,intotdeauna
Oana bravo iubita,totul va fi bine,esti cea mai puternica mami pe care o cunosc
Ioana mami de Stefan Bogdan 13.06.2007
POZE 1 AN
www.onetruemedia.com/my_shared?z=210f38dfc24c406f33fc4d&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulete cu ingerasul nostru STEFAN
minunea noastra Stefan
si de 
21+
kay spune:
Aici centralista de serviciu la 1 am cedat si am da tel pe silent
CARLAAAA !!!! FELICITARI pr BURTICA mica !!!! cu drag pe amandoua !
El, mi-e asa de ciuda ca nu pot citi ce-ai scris... n-am timp 
lasa ca imi pun bookmark aci si revin
ma duc sa mananc pana nu se trezeste lumea 
oana deSOSONICA (6.06.2007) asa creste Sonia : www.onetruemedia.com/shared?p=63e6ea475473c2ddd2fc4c&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=image" target="_blank">intr-un anSonia
ACTE diferite interventii, diagnostice etc.
www.helpsonia.com
povestea Soniei
"When in trouble or in doubt, run in circles, scream and shout."
kay spune:
Manu e superba !!! s-a fcut copil, nu mai e bebe
Pup Maya !
Of ca tot n-am apucat sa citesc nimic... decat asa, pe sarite... fi-mea, de cand merge, e tare smechera acum se urca pe zebra si se da jos pe partea ailalta... e tare mergareata.
oana deSOSONICA (6.06.2007) asa creste Sonia : www.onetruemedia.com/shared?p=63e6ea475473c2ddd2fc4c&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=image" target="_blank">intr-un anSonia
ACTE diferite interventii, diagnostice etc.
www.helpsonia.com
povestea Soniei
"When in trouble or in doubt, run in circles, scream and shout."