cum sa invat sa am rabdare?

Poate nu sunt singura cu problema asta...

Imi doresc un copil... asta s-a mai vazut. Copilul nu vine. Si asta s-a mai vazut. Toata lumea imi spune sa am rabdare. Sa astept ca va veni. Sa nu ma mai gandesc... Cum sa nu ma mai gandesc? Toate planurile mele de viata includ un copil, de cand ma stiu eu.
Imi zic altii sa ma bucur de timpul petrecut cu sotul meu. Nu mai pot sa fac asta. Nu intelegeti gresit, imi ador sotul. E un tip extraordinar, sunt norocoasa ca l-am gasit, ca e langa mine... Dar nu mai am capacitatea sa ma bucur ca suntem singuri si ne putem face de cap pana in zori. Simt ca sunt intr-un impas. Nu ma mai pot gandi la altceva. Da, as vrea si eu sa nu mai fiu asa, dar habar n-am cum poti sa dai "cancel" la ganduri. Imi traiesc viata intre ovulatie si ciclu, de ceva vreme am incetat sa mai fac dragoste, mai nou "fac copii", sunt vesnic trista, sunt demobilizata... Devin o persoana care nu-mi place, cu fiecare luna crae trece. Si lunile trec. Sunt sanatoasa (zic medicii), trebuie doar sa astept. Va rog, nu-mi spuneti sa am rabdare!

szivarvany spune:

Maria,
de cat timp incercati sa faceti bb "cu rabdare" ?
Ati facut ceva analize, investigatii, cum spui tu, intre ovulatie si ciclu, faci monitorizari ?
Adik ... pe mine in perioada "nebuna" asta ma tinea in viata, sa stiu ca macar fac ceva, orice, sa mi ating scopul mult visat, pt asta traiam ... continuarea nu o zic ca te supar




Daria & GIULIA(2004 08 16)

marianebuna spune:

Am avut o sarcina pierduta si 6+ 5 luni de incercari... medicul mi-a zis ca dupa 12 luni consecutive de esecuri recomanda monitorizarile... Sincer, n-am insistat pentru ca am avut senzatia ca nu mi-ar face mai bine, sunt si asa destul de obsedata, cheltui o avere pe tratamente naturiste si teste de sarcina si ovulatie, nu ma gandesc decat la asta, daca mai ajung si la o ecografie la 2 zile s-ar putea sa ma trezesc singura...
In rest, analizele mi-au iesit ok, totul pare normal, "trebuie doar sa avem rabdare"

kariguld spune:

alta solutie pentru tine nu este decat...rabdarea!
de cata vreme incerci sa ramai insarcinata? daca medicul spune ca e totul OK...atunci nu ai ce face, decat sa astepti...

eu am ramas, insarcinata prima data dupa 4 ani si ceva, si speram sa raman cu mult mai repede. am pierdut sarcina, la cateva saptamani....
nu am cuvinte sa-ti explic cum m-am simtit.....apoi dupa alte luni, am ramas iarasi insarcinata, la cateva luni am pierdut sarcina....am fost devastata...credeam ca ma pedepseste DD....
in fine, dupa alte analize si ceva tratamente, am ramas inarcinata si am dus sarcina la capat, trecusera 6 ani si cateva luni! atunci medicul, mi-a spus ca e posibil ca sa nu mai pot ramane niciodata gravida. am avut cezariana, aveam o trompa infundata....ovarul drept lipit de uter, uterul retrovers,...trompa aceea infundata mi-a legat-o medicul atunci, deci am ramas cu una....si cand baiatul avea 5 luni si ceva, eram din nou insarcinata, nesperat!!!
doar rabdarea si credinta sunt armele cu care trebuie sa te inarmezi...


Kari

Si iata secretul meu, unul foarte simplu:numai cu inima poti vedea ce este drept, pentruca esentialul este ascuns privirii!

mariamunteanu spune:

Chiar stressul acesta ar putea sa te impiedice sa ramai insarcinata, caci spui ca nu exista cauze medicale.

Maria

mariamunteanu spune:

Fa-ti alte planuri pe termen scurt si cauta sa-ti atingi alte obiective. Sigur bebele va veni cand te vei astepta mai putin.

Maria

mychydutza spune:

din pacate de cele mai multe ori sarcina mult dorita nu vine atunci cand vrem noi. nici eu nici sotul nu am avut probleme(dovedit de analize) si totusi am incercat aproape un an pana am ramas gravi. eram cam in starea pe care o descrii tu. cu toate ca nu-mi prea placeau copiii, probabil imi sunase ceasul biologic, pt ca aveam impresia ca nimic nu mai conteaza, ca totul se invarte injurul ideii de a avea un copil. nu ma mai multumea nimic....a fost nasol. ideea e ca am ramas dupa ce abandonasem ideea si ma consolasem cu faptul ca asta e!!!!!!! si in luna aia am facut sex o singura data......deci, nu se intampla cand vrea omu,ci cand da Domnu!!!!!!!!!!!! cu riscu de a te "enerva"
iti doresc multa rabdare si intelepciune.

decat sa bei si sa conduci, mai bine sa fumezi si sa zbori!

karligutza spune:

Maria, cati ani ai? ce job ai? de ce ai intrat in asa mare graba sa faci un copil? sau esti doar foarte ingrijorata? sunt si eu de parere ca daca analizele spun ca esti ok, atunci asa e, probabil ca esti ok doar ca pana acum nu s-a intamplat... te stresezi singurica, iar stresul asta nu-ti face bine nici la facut copilul, nici in general...

... si sa-ti mai zic un lucru, cu viata de dinainte de a avea un copil NU TE MAI INTALNESTI, asta nu inseamna ca dupa ce ai un copil nu e frumos, dar e mai greu! sunt curioasa cati ani ai!

si daca de sintagma "ai rabdare" te-ai saturat, atunci e cazul sa nu te mai gandesti la asta, pur si simplu relaxeaza-te si doar "actioneaza" .....

printr-o experienta ca asta am trecut si eu pentru o perioada scurta de timp, o perioada in care gandurile mele erau adesea "eu nu pot face copii/oare pot face copii?/de ce nu raman gravida? (e clar ca am probleme, chiar daca medicii spun ca sunt perfect sanatoasa)"... insa dupa ce m-am asigurat oarecum ca medical nu am nici o problema, mi-am luat gandurile astea si mi-am zis "cand o fi, o fi!" si cand crezi ca s-a intamplat? dupa luna mai in care am facut cateva investigatii medicale serioase, in luna octombrie am ramas gravida!

multa bafta si tie si sa intri candva sa ne spui ca esti gravida! just relax!

karligutza
sunt mamica Adelutei

pisigri spune:

desi sanatoasa, eu am "asteptat" 1 an si jumatate pina sa ramin insarcinata. e drept, fara teste de ovulatie, doar orientindu-ma cit de cit dupa metoda calendarului (inversata) si avind o viata sexuala normala.

o prietena a avut de asteptat vreo 4 ani, se apucase sa isi faca analize peste analize, in final a fost programata la o "desfundare de trompe'", cum insa la medicul cu pricina era aglomerat si programarea a fost facuta cu o luna si ceva inainte, nu a mai ajuns la "desfundat" pentru ca a ramas insarcinata.

if you can't say something nice, then don't say it at all

teodraghici spune:

Maria,
ca sa treaca vremea mai repede si sa nu te mai gandesti trebuie sa iti canalizezi atentia spre altceva, ceva ce-ti place f mult.
Eu, ca sa nu ma mai gandesc ca nu raman insarcinata, dupa un an si ceva de incercari (pen' ca incepusem sa devin depresiva de-a drepul) am decis ca ar fi bine sa muncesc mai mult si prin urmare am facut o multime de garzi...una la doua zile(de 24 de ore)....dupa 3 luni am descoperit ca sunt insarcinata...prietenii ma intrebau cand am mai avut vreme si de asta....sincer?..nici acum nu stiu...s-a ntamplat pur si simplu...
Asa eram de obosita in perioada aia incat daca ma gandesc acum, pot sa spun ca am avut cea mai usoara sarcina...
Mult succes si nu te mai gandi, cand se va intampla se va intampla. esti tanara, sanatoasa, totul va fi bine....nu te mai stresa...

anya spune:

Maria, nu esti singura. Eu am asteptat 7 ani. Bine, nu am stat degeaba: analize ata eu cat si sotul, inseminari (vre-o 10), laparoscopie exploratorie, histerosalpingografii, histeroscopii, ecografii nenumarate, stimulari de tot felul...amandoi cica eram sanatosi si...barza nu-si facea cuib. Evident ca eram stresata, chiar daca n-o aratam. Daca ne intreba cineva, ne laudam ca noua ne place "procesul de fabricatie" ...Si am ajuns la FIV.

Pot sa-ti spun ca dupa prima inseminare nereusita eram...nebuna. Am plecat in concediu si am facut rafting, scufundari cu tub de oxigen...ca sa nu ma gandesc la bb. Asa ca atunci cand am facut FIV-ul m-am pregatit singura psihic si pentru nereusita. Mi-am facut planul pentru ce va fi "daca nu". Urma 1 luna pauza in care mergeam in concediu si apoi embriotransferul nr.2 si daca nici acesta nu reudea, incepeam formalitatile de adoptie. Cred ca planul asta pe termen lung m-a ajutat si m-a linistit. In final, indiferent cum, urma sa fiu mamica.

Fiv-ul n-a reusit. Am plans dupa puii mei - celulele alea micute pe care le vazusem la monitor - si am asteptat 1 luna urmand ca dupa urmatorul ciclu sa fac embiotransferul (concediul se amanase putin). Si am stat...si am stat...si nu se intampla nimic. Nici nu-mi trecea prin cap ca as fi insarcinata. Ma gandeam ca am racit, ca m-am dereglat de la fiv...intr-o doara am luat un test de sarcina. A aparut o a doua dunga roz firava si dupa cateva minute nu s-a mai vazut. Am oftat si am mai stat...degeaba. Supa vre-o saptamana iar am luat un test de sarcina, iar o dunga roz...firava - abia se vedea. M-am dus la spital la asistenta dr. care ma monitoriza si mi-am facut analize (dupa cum arata testul nici ea nu mi-a dat sperante). Pe la ora pranzului primesc telefon de la asistenta ( o draguta ) care-mi urla fericita in telefon: PUNE SAMPANIA LA RECE!!! Si totusi eram insarcinata. Ceva s-a deblocat in urma fiv-ului sau poate doar mintea mea...nimeni nu stie.
Acum timpul a trecut si strang jucariile imprastiate de cei 2 baieti (unul de 5 si celalalt de 3 ani)...

Timpul va trece si sper ca peste putina vreme sa ne scrii ca ai reusit. Pana atunci nu sta degeaba. Faceti amandoi analizele necesare, cauta un centru si un medic care sa se poata ocupa de tot ce inseamna infertilitate si incearca ca intre monitorizari, ecografii, pregnil si ce-o mai fi sa-ti traiesti viata si sa-ti lasi sotul sa-ti fie aproape. In doi va fi mai usor....sa deveniti 3 sau 4.