Tata in Ro

espiritu spune:

Mihai se vede clar ca nu ai trecut prin asa ceva.nu iti doresc asta fiindca e de vise rele.
eu ma regasesc aproape in totalitate in aceste relatari.zic aproape fiindca fiecare caz are particularitatile lui.


ce virtuosi si integri ne dam din spatele monitorului.
in viata e ca la bal mascat :cand toata lumea isi scoate masca s-a dus veselia.

Marina spune:

simpatic eu sincer nu te sfatuiesc sa-ti detaliezi pe forum povestea. Nu stii cine citeste pana la urma.

Cat despre discutia in cauza mie una (am mai spus-o si la subiectul cu TATA) mi se pare absolut aberant din postura de mama a 2 copii sa interzici tatalui sa vada copilul si sa se implice in viata copilului cat doreste. Eu imi cresc copii singura 8 luni pe an, cand sotul meu este acasa tot eu ii pilotez si am grija de ei dar copii il iubesc neconditionat si isi doresc sa fie cu el, au activitatile lor la care sincer ma si exclud. Nu imi inchipui motiv pe lumea asta pentru care le-as interzice copiilor mei dreptul de a avea un tata.

In plus citesc aici o multime de postari in care tatii sunt sfatuiti sa renunte de dragul copiilor...cum naiba sa renunti la copilul tau doar pentru ca mama nu mai judeca limpede si isi vede interesul ei nu pe cel al copilului? sincer mi se pare cinic sa cerem asa ceva unui parinte. Daca as fi in situatia sa-mi vad copilul doar in wk as lupta pana la capat. Nu in genul celor facute de dl de la TATA care sincer mi-a lasat un mare gust amar, dar banuiesc ca sentintele pot fi atacate vreme indelungata , exista si drepturile omului etc etc, lucruri care nu implica copilul pana la urma.

espiritu spune:

Marina,respectele mele

ce virtuosi si integri ne dam din spatele monitorului.
in viata e ca la bal mascat :cand toata lumea isi scoate masca s-a dus veselia.

simpatic spune:

Mihai, prin ce trec eu este cel mai neimportant lucru si paleste total daca e sa raportam la, prin ce trece copilul meu. ASTA CONTEAZA CEL MAI MULT. Eu sunt matur , rezist, am suferit enorm enorm pentru copilul asta, si din pacate si el a suferit la fel pentru mine...asta e adevarata problema...Cat despre cauza si efect, crede-ma pe cuvant, ma aflu de aproape un an in divort, nu s-a judecat nici macar in prima instanta, si in toata aceatsa perioada am incercat in nenumarate randuri sa discut cu fosta sotie , dar a fost imposibil, am mai explicat asta.Cat despre ce iau in considerare instantele, nu ai idee ce efort, lupta, stres, si consum psihic este pentru un tata ca sa demonstreze cel mai mic si poate nesemnificativ amanunt in fata unei instante, care il priveste de obicei pe tata ca pe un "infractor" , si cat de usor ii e unei mame sa stea si sa nu demonstreze nimic, si doar sa acuze si sa arate cu degetul...fiind crezuta aproape fara drept de apel.......ah...n-ai idee....

Un om poate avea totul neavand nimic, sau, poate sa nu aiba nimic avand totul!

Picky_toto spune:

Am scris de azi dimineata dar pana la momentul acesta nu mi-a fost postat mesajul asa ca scriu din nou.

Parerea mea este ca un copil fie el mic, poate fii atasat de tata mai mult de cat de mama.. tatal poate se ocupa mai mult de el, ii da atentie mai multa, aunci cand vine acasa de la munca, tatal poate se joaca cu copilul, comunica mai mult cu el, poate tatal e mai bland, mama poate e o fire mai severa....sunt "n" motive pentru care un copil sa fie atasat mai mult de unul dintre parinti sau poate de bunici pentru ca sunt si cazuri in care parintii muncesc mult si de cresterea copilului se ocupa bunicii.. Stiti si voi ca sentimentele copilului sunt sincere si nu pot fii influentate asta pana la o anumita varsta cand incepe si copilul sa aibe anumite interese personale (ex: cine ii cumpara mai multe jucarii, cine il distreaza mai mult etc), copilul se lasa cumparat.

Cum v-a reactiona o mama in acest caz?!- Se v-a simti amenintata si v-a face tot posibilul sa rupa relatia tata-copil si asta pentru ca nu se mai gandeste la interesul copilului, la sentimentele lui, ci doar la ea, la "amenintarile" care s-au abatut asupra ei, iar in ultimul caz va incerca sa isi cumpere copilul cu multe chestii materiale si nu va mai face diferenta dintre un lucru bun facut de copil sau un lucru "rau"... sau poate fi si invers, mama o sa il gaseasca tot timpul tap ispasitor pe copil...el v-a fi vinovat de tot ce i se intampla ei..
Dar contrar celor scrise mai sus, sunt mame care vor tine cont de sentimentele copilului si atunci v-a incerca sa cad la o intelegere cu tatal copilului, pentru ca mai important decat orice este copilul lor facut din iubire.


Cum as reactiona eu? Greu de spus, dar tinand cont de sotul meu si cunoscandu-l foarte bine... am considera (si aici vb si in numele lui) ca cel mai important este copilul si el trebuie sa treaca cel mai usor peste despartirea dintre mami si tati si sentimentele lui fata de parinti sa nu se schimbe... iar in primul si in primul rand copilului trebuie sa ii explicam ca nu el este vinovat pentru despartirea dintre noi doi.
Tinand cont ca parintii nu vor mai locui impreuna, copilul ar trebui sa ramana cu unul dintre ei, cu mama sau cu tata (pentru ca micutul trebuie sa stie unde ii este locul)iar celalalt parinte sa aibe sansa si permisiunea sa poata participa la cresterea si educarea copilului, sa isi poata petrece un anumit timp cu micutul(ex in weekend, in vacante) si atunci copilul v-a stii ca nu a fost uitat si ca este iubit si de mami si de tati.


Ce face sistemul in acest caz? ...Parerea mea e ca sistemul aplica legea si doar atat...mama e favorizata...in prea putine cazuri este favorizat tatal.. si nu se iau in considerare anumite probe si ce este mai bine pentru copil. Iar copilul nu poate spune cu cine doreste sa locuiasca pentru ca este mic... se ia in considerare parerea copilului parca la 12 sau 14 ani,..asta daca "sistemul" doreste sa afle si ce e in sufletul copilului...dar in prea putine cazuri...cred...

Aceasta este parerea mea.

Va urez o zi frumoasa!

Picky_toto spune:

Sunt multi tati in lume care isi cresc copii singuri si se descurca, merg si la cumparaturi, merg si la job-uri, fac lectile cu copii, ii duc in parc, ii imbraca, le da de mancare... de ce sa credem ca numai o mama poate face asta si un tata nu? Pentru ca ea i-a dat viata? Ea l-a tinut 9 luni in pantece? Atunci de ce sa nu le luam apararea si mamelor care fac copii si apoi ii arunca sau ii abandoneaza prin spitale. Daca mama are 9 vieti ca si o pisica de ce nu incearca sa isi tina pruncul langa ea? Si de ce nu renunta la lupta pe care o are cu fostul pentru binele copilului?
Daca mama ajunge in spital pentru o anumita perioada, cine credeti ca ar trebui sa aiba grija de copil? Tatal pe care mama il uraste, o ruda a mamei sau un strain(exista si mame care nu au rudele aproape de ele)? ....

http://bd.lilypie.com/JP1np2.png

simpatic spune:

Da ai inteles bine, sunt foarte atasat de copil, si el e foarte atast de mine, m-am ocupat si ma ocup incontinuare, desi practic n-eam despartit in fapt de aproape un an , divortul inca nepronuntadu-se nici macar in prima instanta, am fost zi de zi langa minor, fara greseala, si am reusit cu greu sa obtin o "mica" custodie comuna , pana la interventia legii, si asta dupa lupte incredibil de grele cu mama copilului ,care nici in ruptul capului nu accepta asa ceva.
Nu am zis ca mama nu s-a ocupat de copil, si nu voi zice asta, in timpul relatiei , ne-am ocupat amundoi, in sensul ca , de exemplu , nu exista baie pe care sa nu i-o facem impreuna, nu exista ingrijire corporala de genul taiatul unghiutelor, sau curatatul uriechiuselor, la care sa nu participam impreuna, nu a existat vreo vizita la medicul de famlilie la care sa nu fim impreuna, sau vreun vaccin facut minorului de la care sa lipsesc.Insa mama din motive pur naturale, precum si profesionale, a ratat cateva elemente extrem de importante, cum ar fi alaptatul copilului (nu l-a put alapta natural) , adormitul copilului (nu l-a putut tine in brate deoarece sufera de o boal de spate ereditara) , astfel incat l-am adormit eu plimbadu-l si cantandu-i , in fiecare seara, la fel fara gresela si lista ar putea continua.....De cate ori i se facea somn, din instinct(format inca de mic) , venea direct in bratele mele, stiind ca acolo e culcusul lui.....si iti dai seama ce a fost in sufletul meu in prima seara in care am fost constient ca , culcusul copilului nu mai e acolo....ca ce a fost in sufletul lui.....nu mai spun....

Cat despre divort, de ce am ajuns aici, asa cum am mai spus, pot deschide un topic separat, nu are rost sa amestecam lucrurile, dar orice ar fi fost, orice, COPILU TREBUIA SA RAMANA COPIL al ambilor parinti....din pacate.....

Un om poate avea totul neavand nimic, sau, poate sa nu aiba nimic avand totul!

espiritu spune:

se pare ca azi am multe flori de impartit

Picky_toto si pt tine
ma bucur ca exista asemenea persoane nu spun "mama" sau "tata" ci doar parinte.suntem parinti cu toti indiferent ca ne numim mamici sau tatici.ne-am dorit copiii si ii iubim.muscam din noi ca ei sa fie bine.
faptul ca voi in calitate de mamici sunteti favorizate nu ar trebui sa va situeze diametral opus de noi taticii.
si noi iubim si noi stim sa ingrijim un copil.numai ca suntem judecati la gramada.
am un inger si nu voi inceta niciodata sa fiu ingerul pazitor al ingerului meu.chiar daca nu este cu mine zilnic asa cum fusesem obisnuiti.


ce virtuosi si integri ne dam din spatele monitorului.
in viata e ca la bal mascat :cand toata lumea isi scoate masca s-a dus veselia.

Happy_in_TO spune:

Niciodata nu cunosti pe cineva bine de tot decit dupa un divort! Crede-ma ca omul de linga tine devine cu totul altcineva atunci cind trece prin divort! Iti doresc sa nu ajungi niciodata acolo!

Happy_in_TO spune:

Haideti mai ce ati facut din topicul asta???... Prea multe flori si pupaceli pe aici!

Espiritu, chiar daca nu sint fanul tau cel mai infocat.... iti dau o floare, ca meriti!

Simpatic, iti doresc sa iti poti petrece cit mai mult timp cu puiul tau!...

http://www.youtube.com/watch?v=7nGHgZANMLs