Intre mama si sot

tibiuta spune:

Ieri a fost ziua mea,ce credeti ca mi-a spus sotul meu in loc de la multi ani?"Nu am ce discuta cu tine ,atata timp cat eu nu contez si ii pui mai presus pe toti ceilalti" N-am zis nimic,mi-a pus un pahar de sampanie si m-am sarbatorit singura.

mariamunteanu spune:

Tibiuta, imi face impresia ca poblema voastra e mai adanca decat atat si ca treaba cu mama ta e doar un pretext.

Incearca sa-l faci sa inteleaga ca el este f important pt tine, dar ca tii la mama ta si nu vreai sa fii pusa in sitiatia de a alege pt. ca ai nevoie de o familie armonioasa. Oricum mama ta e departe si va vedeti rar.

Maria

Alinutza1979 spune:

tibiuta - barbati sunt pe toate drumurile...cu miile; insa pe lumea asta ai doar o mama!

Parerea mea este sa-ti impui mai mult punctul de vedere si sa-i zici "ori stai cu mine si ma accepti asa cum sunt, si pe mine si pe rudele mele, ori VALEA"!
Consider ca e un mare mitocan sotul tau!

magdalena76 spune:

tibiuta si eu am trecut printr-o situatie aproape similara. diferenta este ca in cazul meu sotul a provocat-o pe mama pana cand mama i-a spus ce crede despre el fara menajamente, si l-a si jignit.
desi mama i-a spus adevarul eu sunt de parere ca putea sa o faca fara sa-l injure. mama este o fire mai nervoasa iar sotul (care este o fire muult mai nervoasa decat mama) se pricepe de minune sa te provoace. spun asta pt ca aplica aceleasi metode si cu mine, si desi eu sunt o fire care se enerveaza in general greu si se cearta si mai greu, totusi a reusit sa ma faca sa ne certam.

si in cazul meu :"Ma supara cel mai mult ca el NICIODATA nu-i vinovat ,intotd. altii sunt cei vinovati el chipurile se apara"
sotul meu se considera INTOTDEAUNA nevinovat.
ca sa scurtez un pic, pe noi ne-au ajutat parintii mei cu nunta, cu casa, cu copilul...in timp ce ai lui si-au pus palma-n fund si nu ne-au ajutat cu nimic, in schimb pretentii... cat casa.

asa ca eu am rabdat cat am rabdat si i-am spus sotului ca nu-l mai vreau langa mine si vreau divort. si de unde ne certam mereu ca chiorii s-a speriat omu' si s-a rugat de mine sa-i mai dau o sansa....si i-am dat-o si acum este liniste (nu totala) dar pe ansamblu este ok. sper sa dureze pentru ca mi-am promis ca nu mai am nervi si nici dorinta sa o iau de la capat cu asta.

si eu am avut dilema (si inca o mai am) cum este mai bine pt copil? sa aiba tata langa el desi are si trauma ca ne vede certandu-ne sau sa fie mama calma si tata mai departe... inca nu am gasit un raspuns

Alinutza1979 spune:

Magda, fetelor, stiti ce bine si sanatos e sa traiesti in liniste, langa o persoana care te intelege si cu care te "ingadui" (vorba bunicii mele)!

Eu am stat timp de 3 ani langa un om gelos si "imposibil".
De ce te epilezi, de ce te pensezi, de ce te rujezi, de ce porti fusta scurta, de ce te incalti cu pantofi cu toc; nici cafea nu ma mai lasa sa beau (la ce-ti trebuie sa bei cafea?!)
El era PERFECTIUNEA intruchipata! (in viziunea lui).
El niciodata nu gresea, el tot timpul avea dreptate si plus de asta avea un dar al contrazicerii de te baga in mormant!
Ne-am despartit de n ori, i-am dat o multime de sanse - sa incerce sa se schimbe, sa inteleaga ca-s om, nu animalut!
Degeaba!Mergeau lucrurile bine 2-3 saptamani, dupa care iar incepea cu geloziile si pretentiile absurde!

La un moment dat m-am gandit ca nu se poate asa!
Ca am doar o viata si trebuie s-o traiesc cat mai linistita si fericita!Aveam o colega de facultate care imi zice "pai daca face asa acum, cand sunteti prieteni, dupa ce va casatoriti o sa te inchida in colivie" !
Si picatura care a umplut paharul a fost cand mi-a zis, pe un ton arogant, si de superioritate (fiindca el se credea cu mult superior mie, si nu numai) - "la ce-ti trebuie facultate, ce crezi ca o sa faci cu ea!"

I-am zis GATA! Si credeti-ma ca nu m-a durut deloc, din contra, am fost foarte fericita apoi!
Relatia mea cu el am luat-o drept experienta de viata!Am invatat sa-mi pretuiesc libertatea, fericirea si bucuriile!
pe toate si va doresc multa fericire!

analugojana spune:

Problema complicata e intre el si sora ta..
Sunt doua pietre tari.
Evita sa-i faci sa se intalneasca..cel putin o perioada
E greu intre ciocan si nicovala....dar la tine e cheia...
Nu vorbi cu niciunul, despre celalalt....ca si cum nu ar exista...
mai ales ca nu sunteti aproape...
Vorbeste cu sora si cu mama dar nu despre el.
Nu vorbi in prezenta lui pe cat posibil...
Fii atenta la mesaje ...de acest gen
Daca el nu are familie...poate sa simta o frustare,o gelozie...
El te are doar pe tine si copilul si va vrea doar al lui.
Tu pentru el esti mai mult decat sotie..esti si mama
Nu radeti fetelor.. barbatii raman vesnic copii
E pacat sa sufere copilul tau pentru niste vorbe spuse in vant
Tibiuta fii tare ..lupta-i grea dar vei invinge...
Sa aveti o Duminica excelenta

tibiuta spune:

Da fetelor,ma doare ca s-a ajuns aici.Intotdeauna mi-am dorit sa fie armonie in famile,sunt rudele mele,la urma urmei am crescut cu sora mea am mancat din aceeasi farfurie vorba aia ,eavem acelasi sange.Oricat ii dezaprob si ei compartamentul nu pot sa spun ca el"pt. mine nu mai exista".Mama imi da telefon ,cand nu este el acasa,ne dam bipu-ri ,nu pt. ca mi-ar interzice sa vorbesc cu ea(am fost categoriga in privinta asta) dar n-as putea sa vorbesc lejer cu ea.Ce ma doare cel mai mult e ca am descoperit la el o rautate ,acea rautate care nu poate sa uite, sa ierte.Nu e capabil de asa ceva,si asta ma deranjeaza cel mai mult.Ok, mama l-a facut nesimtit ,l-a jignit o data (si pe buna dreptate) vezi doamne cum a indraznit ea sa-l jigneasca "fara niciunu motiv".Bun dar tu nu mi-ai jignit niciodata mama?Nu puteti fi chit?Nu sunt vinovat ,ma tampeste cu chestia asta.

giulia81 spune:

intre mama mea si sot as alege-o pe mama..categoric!

giulia si alex-raoul (22.09.2002)
"Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."

magdalena76 spune:

continuare....
intre mama si sot am ales-o pe mama.

acum sunt in divort, desi nu divortez numai pentru ca nu se intelege sotul cu mama...
am gasit raspunsul pe care il cautam cand am scris ultima data.
copilul meu merita sa traiasca o viata linistiti si nu una in care mama si tata se cearta mereu si mama isi face procese de constiinta ca nu are timp sa se joace cu copilul pt ca sta sa se certe cu tatal si certurile aste nu rezolva NICIODATA NIMIC.

de prisos sa mai spun ca dupa ce sotul a trecut prin perioada de negare si facea misto de mine ca nu am eu tupeu sa-i fac asta lui, acum este in perioada de razbunare chiar daca rautatile lui se intorc asupra copilului..... el doar nu greseste niciodata, eu ii fac asta copilului....

si tot cu aceasta ocazie si-a dat arama pe fata. nu-mi vine sa cred ca m-am maritat cu un astfel de om, cum n-am vazut cat de mic este....
pana acum se batea cucaramida in piept ca el a facut totul pt mine si copil.... acum vrea sa fie despagubit pentru anii in care am stat impreuna si vrea bani.... ca i-am spus sa ia toate lucrurile pe care le-am facut impreuna, si nu vrea
si tot are tupeul sa-mi spuna ca ma iubeste

si acum mi-e ciuda pe mine ca i-am gasit scuze si l-am tot iertat si am stat sa-i explic omului unde greseste.... dar de fapt am gresit eu... trebuia sa-i dau un sut in fund de la primele fite si certuri

rrox3 spune:

Tibiuta Eu cred ca nu intelegi ce se intampla cu sotul tau. Dupa parerea mea e plin de furie si frustrare. Gandeste-te putin: spui ca nu mai are familie, deci unica lui familie sunteti tu si copilul. Si tu nu incetezi sa-i trasnmiti ca e un strain, ca nu e important pentru tine (ca mama si sora iti sunt mai aproape), ca nu conteaza. Omul asta are nevoie sa stie ca-i important pentru tine, ca e familia ta. Cand se va simti sigur pe pozitia lui, nu cred ca-ti va mai ataca mama sau sora. Da-i incredere, fii corecta cu el, da-i si lui dreptate cand are. Cum sa-i dea sora ta cu o cutie in ochi?!?? Tu cum ai fi reactionat daca erai in locul lui? Ti-ai pus intrebarea asta?
Omul se simte in competitie cu familia ta si tu l-ai pus in postura asta. Ii tot scoti ochii cu sangele familiei...
Nu e rautate ce vezi tu la el. Pur si simplu i s-a umplut paharul cu furie si frustrare. Nu se poate manifesta altfel. Incearca sa-l intelegi. Fa-l sa inteleaga ca-i important pentru tine. Fiindca lipsa ta de apreciere pentru el cred eu ca e adevarata problema defapt.
Incearca sa nu te mai focusezi pe ce spune el, e doar o manifestare, incearca sa vezi ce-l motiveaza, care-s cauzele reale. Nu te mai certa pentru varful icebergului. Problema reala de obicei nu e pusa in discutie, fiindca doare prea tare.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)