Ce inseamna Dumnezeu pentru tine?

Sunt surprinsa de unele postari aici la Sufletul credintei.
Sunt unele subiecte postate care dau impresia ca acele persoane care fac referire la Dumnezeu se exprima ca si cum prin anumite"ritualuri"de rugaciuni li se vor implini dorintele.
Sacrul este substituit prin magic!
Trebuie sa ne gandim ca prin credinta ne desavarsim in aceasta viata. Nu putem obtine desavarsirea prin rugaciuni spuse mecanic precum unele incantatii, sau prin delegatii pt. ca nu avem timp!
Fara implicarea noastra spirituala,fara efortul de a evolua spiritual,putem sa delegam sute de persoane sa ne transmita mesajul,acesta nu va ajunge la Dumnezeu!
In definitiv, de ce credem in Dumnezeu?
Ne gandim la el atunci cand trebuie sa ne rezolve problemele sau cand dorim sa ne ajute ca sa evoluam spiritual?
De ce ne aducem aminte de Dumnezeu numai atunci cand ne confruntam cu probleme?

Ayla21 spune:

"Tu nu-L vezi pe Dumnezeu. Nu-L intalnesti pe drum. Nu poti sa-I strangi mana. Insa atunci cand cauti adevarul, atunci cand te straduiesti sa promovezi pacea, de fapt tu afirmi ca „Dumnezeu exista”. El rasare in tine ca si soarele dimineata, creste in tine ca si samanta in pamant, este langa tine ca o persoana care te iubeste. El este izvorul oricarei vieti, este speranta oricarui om, este speranta oricarei inimi. El este aproape chiar daca tu nu-L vezi, Te asculta, chiar daca tu nu-L auzi, se gandeste la tine chiar daca tu iL uiti. Pentru ca a trai inseamna Sa-L respiri pe Dumnezeu."



Monica si iepurasii

"Daca iubesti pe cineva,ii ierti orice greseala;daca esti cu adevarat indragostit crezi ca a gresit din iubire..."

gabriella1 spune:

"De ce ne aducem aminte de Dumnezeu numai atunci cand ne confruntam cu probleme?"

O parte din noi asa suntem construiti.Sincer,nici eu nu ma rup cu dusul la Biserica,cu datul pomelnicilor sau altele de genul.Si da,recunosc,atunci cand sunt la necaz Ii implor mila si indurarea,si iertarea si ajutorul.Dar asta nu inseamna,neaparat,ca in zilele "bune"L-am uitat.Il port in suflet,mi-e teama de puterea Lui,ma ingrozesc la amintirea vorbei"fereste-te de bataia Lui Dumnezeu".Incerc macar sa compensez,atat cat pot,prin ceva bun,greseala facuta catre altul,gandul ascuns purtat cu ranchiuna.Suntem oameni si nimeni nu e fara de pacat.Din anumite puncte de vedere am constiinta impacata ca nu injur ca un pagan,de lucrurile sfinte pomenesc strict doar in contextul "implicarii "cuvantului Biserica sau Dumnezeu.
Fac atat cat pot si mi s-ar parea rusinos sa merg la Biserica toata ziua atat cat sufletul meu nu simte nevoia.M-as insela pe mine iar Dumnezeu ar sti!Si mi-e teama.Pot minti si pot fugi de o lume intreaga,dar de Dumnezeu si de mine insumi nu ma pot ascunde!Asa xa prefer sa fiu eu,cu bune si rele,cu pacate si stiu ca Dumnezeu ma va ajuta.'Dumnezeu nu vrea "moartea "pacatosului...."


www.hasthelargehadroncolliderdestroyedtheworldyet.com/" target="_blank">Acceleratorul de particule (LHC) a distrus deja lumea?
Gabriela

"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.

ajutati-l pe Bogdanel!
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=114245

crinuta spune:

Esti surprinsa doar de unele postari de la Sufletul credintei?
Eu sunt surprinsa de sute de postari de pe forum, si atunci, intrebarea ar fi : " Mai este Dumnezeu prezent in vietile noastre"?


Crinuta si Rayan









Fara Dumnezeu nimic nu e.
http://apparitionsourlady.blogspot.com/2008/07/jnsr-in-french-antichrist-is-already-on.html

Motana spune:

Rugaciunile normal ca sunt bune ca si seria de ritualuri, nu le stau impotriva, dar b.nica a pus punctul pe i... e vorba de implicarea noastra spirituala, ravna de a afla pe Dumnezeu, sa doresti ca maine sa nu mai fii la fel ca ieri.

gabriella, nu ca unii asa sunt construiti.. asa suntem toti, comozi si tindem spre pacat si confort, dar asteptam pe Preabunul si Milosul Dumnezeu imediat in ajutor cand avem nevoie. Diferenta e ca unii isi dau seama de acest lucru si lupta sa il schimbe, vor sa se hraneasca spiritual si sa faca voia lui Dzeu si nu numai a lor. Inteleg simtamantul tau de "ipocrizie" de a nu merge la biserica daca nu simti, dar sa iti spun ceva... de simtit nu vei simti niciodata. Cand ti-e foame simti, deci ii dai corpului imediat de mancare, dar cand sufletului ii e foame... din pacate nu vedem si de aia il lasam mereu flamand.
Ca sa ma explic cu a simti si a face, am avut si eu aceasta dilema, ma simteam ipocrita sa implinesc unele lucruri ce tin de Dzeu. Am aflat insa ca de multe ori trebuie sa ACTIONEZI, SA FACI si apoi sa simti. De exemplu, a ierta nu e un sentiment, ci e o decizie, caci daca ne-am lua dupa ce simtim... crede-ma nimeni nu ar face-o. Abia dupa ce actionezi, prin harul Duhului Sfant ajungi sa simti, nu invers.
Intai trebuie sa crezi si apoi sa simti, lucrurile se fac si apoi se "traiesc". Nu doar dupa simtaminte si trairi.

b.nica spune:

Motana, .

BeLucci spune:

Draga Motana ce spui tu acolo de suflet?????!!!!Pai pe-aici pe forum am intalnit oameni care nu cred ca au suflet.
Oare de aici expresia" n-ai pic de suflet"?????





Sa nu se simta nimeni atacat, azi nu e ziua mea. Fac si eu haz de necazul meu. Rad cand imi vine sa plang:)):)):((

patou spune:

ce inseamna Dumnezeu pentru tine?

anul trecut (si inca cativa zeci de ani inainte) as fi raspuns NIMIC, acum raspund: TOTUL.

miria_cristina spune:

Speranta pentru ziua de maine, pentru pasul pe care il fac, pentru viitorul copilei mele......

Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

cortexia spune:

Poate pentru ca sa ne amintim de El si mai tirziu, dupa ce ne-a scos din probleme si cind consideram ca il putem uita, odata ajunsi la liman.
E adevarat ca unii oameni isi amintesc de rugaciune doar cind au probleme; nu sunt de condamnat, de condamnat este ca ei sa revina la comportamentul anterior "problemei" fara remuscari. Dumnezeu ne "trage de mineca" atunci cind ne incearca sau ne testeaza credinta. Durerile si necazurile trebuie acceptate cu bucurie-asta inseamna ca Dumnezeu nu ne-a uitat. O viata tihnita ar trebui sa dea de gindit. Citeam undeva ca bolnavii se mintuiesc prin insasi suferinta lor, daca ea nu ii revolta impotriva divinitatii.
Cit despre rugaciune... "Orice rug#259;ciune este dar de la Dumnezeu. Dar noi, cei mai slabi, avem rug#259;ciunea gurii. Deocamdat#259; împlineste-o pe asta. Fântâna e adânc#259;, dar funia e scurt#259; si g#259;leata e mic#259;." (parintele Paisie Olaru,
pe http://www.sfaturiortodoxe.ro/prpaisie-sihla.htm)

Sunt oameni (poate cei mai multi) care se roaga doar "cu gura", superficial, mecanic, fara a interioriza: e un pas foarte mare inainte! Pentru ca, avansind, rugaciunea lor se poate transforma in "rugaciunea mintii" , in care intelegi, dar gindesti doar la nivel conceptual rugaciunea: inca te mai intrebi cum e posibil sa fie adevarate cuvintele rugaciunii, daca nu cumva ea e in van, iti vin ispite de tip intelectual etc. Totusi, avansind, se poate ajunge la "rugaciunea inimii", in care intreaga fiinta simte dincolo de cuvinte puterea rugaciunii, omul isi vede pacatele si plinge pentru ele etc.
Deci, b.nica, sa ne rugam intii si intii mecanic, poate, odata cu timpul (si cerind de la Domnul darul rugaciunii), va veni si rugaciunea inimii si toate efectele ei benefice asupra sufletului si fiintei noastre

Motana spune:

Am fost si eu surprinsa de unele postari urate, parinti care nu vor sa lase copii la ora de religie, sau care critica cu atata vehementa icoanele in scoli etc. Am ajuns la concluzia ca "ateii" (pun intre ghilimele ca unii se pretind atei, dar nici macar asta nu sunt) au o trasatura comuna, si nu aceea ca nu cred in Dzeu, ci faptul ca sunt extrem de AGRESIVI. Ceea ce ma deranjeaza mai mult decat faptul ca nu impartasesc aceeasi credinta cu ceilalti. Chiar crede cineva ca ora de religie ii poate duce copilul spre drumul cel rau? Nu are nici o influenta poate pentru unii, ok, dar sa il indrume spre ceva RAU, de unde?!

Referiot la intrebarile subiectului:
1. Nu stiu de ce credem in Dzeu, poate ca din obisnuita din educatie dar cred totusi ca adevarata credinta vine dupa aceasta si este momentul in care ai o traire personala a credintei.
Poate mai credeam pentru ca avem nevoie sa credem in cineva mai mare mai puternic si mai bun... de aia ne ofticam can Dzeu nu face dreptatea noastra. (si consideram dreptatea Lui o nedreptate)
Mai credem ca sa avem pe cine da vina de ceea ce nu ne iese bine, sa acuzam pe cineva. Daca atatia oameni sunt "obositi" de Dzeu Il acuza de toate etc., sa se intrebe daca considera ca lumea ar fi mai buna si mai simpla fara El.

2. Ne gandim la El atunci cand ne confruntam cu probleme pentru ca nu L-am descoperit de fapt pe Dumnezeu si cautam feririrea in mod gresit, nu unde trebuie. Cautam fericirea in lucruri, in obiecte chiar in fiintele de langa noi. Cum ne inseala, cum pierdem lucrurile pierdem fericirea si atunci apelam la Dzeu.... fugim repede ca suntem in necaz. Facem asta pentru ca nu am inteles ce a zis Sf Apostol Pavel... in saracie si in bogatie sunt fericit. De ce? Tocmai pt ca fericirea vine din interior, din faptul ca ai gasit pe Dzeu. Ceea ce te inconjoara iti aduce multumire, satisfactie orice ai vrea (si deopotriva si opusul lor), dar niciodata fericirea.

Ah, ca sa nu fiu impartiala, daca am zis ca ma deranjeza ca ateii au o agresivitate bruta la fel de mult ma supara ca multi crestini au o critica distructiva foarte urata.

Numai bine!

9+