cum ne educam copii

sorana spune:

Amoga - ce zici tu acolo, adica sa faca ea doar ce vrea, o bine idealist voirbind dar este imposibil. Oamenii au indatoriri. Si mie mi-ar place sa ma joc toata ziua - dar trebuie sa si muncesc (la job), trebuie sa fac curat, trebuie sa spal vase (desi urasc chestia asta). Ideal - da, da-le incolo de vase - ce daca pute in casa, ce daca n-avem o farfurie curata - dar realist vorbind nu merge asa.
Fi-mea dupa capul ei s-ar juca la pc pana la 12 noaptea, are perioade in care n-ar face baie doua saptamani, nu s-ar spala pe dinti (iar trecem printr-o perioada de-aia cu "da' de ce sa ma spal pe dinti? M-am spalat ieri nu-i suficient?" ) si multe altele. Tu imi spui ca daca copilul refuza sa se spele sa o las in pace? Nu pot. Pur si simplu ma omoara chestia asta. Evident sunt si alte chestii pe care mi se pare normal sa le faca - de exemplu sa-si puna jucariile in cutii. Le lasa insirate prin toata casa, nu le-a strans niciodata de buna voie, doar de gura mea. Sigur ca pot sa le strang eu, dar pur si simplu nu mi se pare normal ca eu sa fac absolut tot si domnisoara (pentru ca este deja o mica domnisoara) sa faca doar ce doreste ea, sa insire linistita ca "strange mama".
In plus sunt convisa ca gusturile si modul de viata se educa. Sunt convinsa ca un copil de 15 ani care n-a vazut niciodata un muzeu, care n-a fost niciodata la un teatru nu va sti sa se comporte intr-o astefl de situatie. Mi se pare aberant sa nu-ti duci copilul la teatru, film, muzeu, etc pentru ca nu vrea. In mod normal raspunsul initial al Monicai la orice propunere este "nu". Mergem la Luvru azi? Nu. Dar unde mergem? Nicaieri. Cam astea erau conversatiile noastre de dimineata in Paris. Acum e foarte incantata de ce a vizitat in Paris, povesteste cu insufletire cat de mult i-a placut si la Luvru si la Tour Eiffel si la Notre Dame.
Si acasa un mers la film e la noi "Monica mergem la film azi? Nu. Dar este Madagascar 2, stii cu leu si zebra, ti-a placut Madagascar 1 ...". "of, bine, mergem". Sau "Mergem, dar nu azi, maine". Pana la urma (azi sau maine) mergem si ne distram, ii place filmul, e incantata, vrea figurinele, etc. Dar daca te iei dupa ce vrea ea - vrea doar sa zaca in casa, nimic altceva. Si sa nu ziceti ca de ce o intreb si nu ii comunic "Mergem la film!". Pentru ca daca nu decide ea sa mergem ci stabilesc eu se lasa cu scandal si fie nu mergem nicaieri, fie ne certam si plecam nervoase si suparate. Asta e una dintre primele lectii de la fi-mea. Niciodata nu zici "Mergem sa patinam". Pentru ca nu va merge. Si daca o tarasti pana acolo va sta in fund intr-un colt suparata. Intotdeauna o intrebi, ii povestesti cum va fi apoi ia ea decizia sa mergem
Greu nene, greu
Si mai si intreaba senina "Mami, e greu sa cresti copii?"

Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein

bonta_bonta spune:

buna ziua tuturor,

sunt noua pe aici si ca posesoare a 2 baietei de 3 si 1.5 ani ma confrunt cu diverse ... situatii. nu vreau sa deschid un topic nou, acesta fiind vorba de educatie, cred ca putem continua aici.

asa ca, scurt si la obiect:

1. cum il dfetermin pe cel mare sa nu il loveasca pe cel mic? (metode incercate: explicatie despre efectele loviturii, cum doare, cum lumea tinde sa evite copiii care lovesc fiindca nimanui nu-i face placere sa fie lovit, time out, luata jucaria favorita, redirectionat spre mangaiere mai degraba decat lovire si in final cand n-am mai scos-o la capat i-am aplicat chiar si cate una la popou ca sa vada ce inseamna sa fii lovit. nu imi sariti in cap, insa nu mai am resurse si mi-a trecut la un moment dat prin cap ca daca el nu stie cum e sa fii lovit nu o sa inteleaga in vecii vecilor ce rau ii face fratiorului lui. For the record: nu are efect. Chair si cu luat in brate, mangaiat, avuta discutia cu mami va iubeste pe amandoi... in fine toate metodele recomandate in diverse cazuri pe acets forum si altele. rezultatul: 0. Daca vrea sa il loveasca il loveste, daca vrea ceva ce are cel mic in mana ii smulge din mana.

2. cel marisor nu asculta. vorbesc cu peretii. exemplu: aseara circula prin casa cu un lighean de pufuleti gol de pufuleti dar plin de firimituri pe care a inceput sa le arunce prin casa. L-am rugat sa se opreasca o data, de doua ori, sub ochii mei si uitandu-s ein ochii mei a continuat pana i-am luat ligheanul din mana (Nota: tehnica asta tine, insa ce ma fac peste 10 ani cand nu ma mai asculta si nu mai tine cu luatul pe sus? ??) next: explicat copilului: ai facut mizerie, cureti. strangi firimiturile. singurul rezultat a fost masacrarea unui puzzle/covoras de acele din izopren de cort pe care ei il au intr-un colt din camera - actiune total din genul fac ce vreau eu si nu ce spui tu. next step: stam toata noaptea pana paui puzzle la loc (intre 7 si 9 seara am citit linistita pana l-a pus aproape tot la loc, iar apoi dat fiindca era partea cea mai grea de pus fructele alea nenoricite in locul lor si se plangea de somn si foame am agreat sa il ajut, dupa ce in prealabil am l-am intrebat cum a fost sa faca el atata treaba singur "e cam gheu, mami" si am repetat discursul cu respectarea muncii altuia si cu nus tricam de dragul de a strica)

asa ca, in concluzie: ce ma fac cand se uita in ochii mei si face exact ceea ce il rog sa nu faca si ce ma fac cand nu mai pot sa-l iau pe sus? cum il opresc din a face numai ceea ce vrea el?

daca se poate sa-mi vorbiti din experientele voastre, cele care ati trecut prin asa ceva si ce tehnici au functionat, v-as ramane recunoscatoare....

patou spune:

timp de calitate -depinde pentru cine, ca daca copilul are chef sa se joace singur, de ce m-as simti eu vinovata ca nu am petrecut timp de calitate. adica calitate inseamna cand face ceva care nu-mi da mie sentimentul de vinovatie? in orice caz copilul meu de o vreme incoace n-are nici un chef sa faca vreo activitate organizata - asta inseamna ca n-am petrecut timp de calitate?

ruscus spune:

bonta, bun venit
baiatul tau cel mare, care de fapt e mic, la 3 ani e o perioada in care face exact opusul aceea ce spui tu tocmai ca sa testeze limitle, nu stiu ce sfat sa iti dau, iti trebuie multa rabdare, blandete si fermitate, la exempul dat de tine cred ca e bine daca il pui sa curete mizeria pe care a facut-o
in legatura cu bataia, si la noi se intampla la fel, sunt momente in care dau unul in altul, le-am explicat ca cel care e lovit sa vina sa imi spuna mie nu sa dea inapoi, dar nu a functionat, nici eu nu stiu ce sa fac

Vic spune:

Timp de calite e atunci cand este prezent sufleteste si fizic sa raspunzi nevoilor (nu mofturilor)copilului. Adica atunci cand copilul are nevoie de partener de joaca, cand are nevoie de un raspuns, de o explicatie, tu esti acolo dispusa sa ii dai ce are nevoie, sa-i explici, sa-i raspunzi. Ne-calitate e atunci cand in mod repetat si constant parintele trimite copilul in alta camera sa isi gaseasca de treaba, sa faca liniste( ca sa nu deranjeze parintele ocupat cu altceva, de exemplu cu vizionat ceva la TV), sau cand critica in mod constant tot ce face copilul, in loc sa-i aprecieze eforturile.

mina spune:

Bonta, ai incercat cu psihologia inversa? Uneori , la varsta asta, ei se poarta asa tocmai pentru ca s-au prins: mami (tati) vrea foarte tare sa fac asta si eu pot sa il manevrez daca fac invers. Daca nu ii mai dai de inteles ca ceva e f important pt tine, sunt sanse sa inceteze.
Exemplu: Matei nu mai da cu jucaria de pamant ca o strici!
(Matei mai rau facea)
Matei, nu mai tranti jucaria ca alta nu-ti mai iau (variante: ca te aud vecinii, ca strici gresia...etc).
Matei NIMIC
Matei, poti te rog sa trantesti mai tare jucaria aia? ca vad ca nu s-a stricat chiar de tot.
Matei, contrariat, se opreste si o da pe contra: ba nu, ca se strica si alta nu-mi mai iei!

Poate merge si la tine. Succes!

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

anya spune:

Mda...e cu dus si intors. Matei al meu isi roade unghiile. Dupa multe discutii in care i se explica ca nu e bine, ca sunt murdare, ca se fac urate, ca....mai stiu eu ce, sotul meu, in disperare de cauza, ii zice: Auzi, dar pe alea de la picioare nu le rozi, ca ti-au crescut cam mari.
A doua zi, dupa discutie, ca o mama responsabila, iau copilul la taiat de unghii la picioare si mandru, imi arata ca a inceput sa roada una din unghiile mari. Copilul meu nu a inteles "misto"-ul.

ravena spune:

eu am experienta a doua fete (si psihologia cred ca e diferita de a baieteilor). Cea mare are acum 9 ani, dar cand avea 3 tin minte ca psihologia inversa dadea roade de minune la ea, facea totul exact pe dos cum ii spuneai (si situatia fiind astfel sub control, era chiar amuzant). Cea mica are 2 ani jumate, ne asteptam la nazdravanii, dar culmea, ea vrea s-o imite pe sora ei, care e mult mai ponderata acum asa ca... deocamdata nu avem crize... dar le asteptam:).

Si un lucru care pe mine m-a impresionat... pitica, tot ce ii dam vrea sa imparta cu sora ei mai mare (care nu e de fel la fel de darnica), chiar ne zice.. da-mi si pentru sor-ta ("sor-ta" e apelativul pt ca nu-i poate pronunta numele:))

mina spune:

Pai cred ca a fost putin cam subtil sotul tau. Trebuie aplicata mai liniar, in cazul vostru ceva de genul "roade-ti si mai rau unghiile alea de la maini ca nu le-ai mancat de tot". Asta cu unghiile de la picioare a fost, intr=adevar, cam subtila pt varsta lui.
Oricum, bucura-te ca ai un copil ascultator! (fac si eu haz de necaz....)

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it