cum ne educam copii

sorana spune:

Nu e vorba de nasi-sa, ca ea a ras si a zis ca tine, ca are dreptate kupilu'. Era vorba de a invatat copilul sa raspunda politicos.
Monica are 6 ani si 3 luni, in curand merge la scoala. Si inca nu intelege pur si simplu anumite notiune de politete. Cam asta era intrebarea mea. Cum o fac sa priceapa la ce e buna politetea si cum raspundem in anumite situatii.
Pana la ce varsta considerati ca e "naivitatea copilariei" si de la ce varsta incepe "proasta crestere / impolitetea"?
Petru mine un copil de 10 ani care raspunde nepoliticos este prost crescut. Un copil de 3 ani care raspunde nepoliticos e haios. Dar nu mi-e clar care e varsta limita.
Monica e politicoasa in chestiile standard (Buna ziua, multumesc, te rog, poftim) dar cand e scoasa din standard, la chestii mai subtile ca sa zic asa, da cu bata in balta. De exemplu nu isi lasa musafirii (tot copii) sa aleaga primii papusa desi cred ca i-am zis de 100 de ori ca ai obligatii ca si gazda, ca lasi musafirii sa aleaga primii, etc. De fapt acum nu mai vrea sa vina copii la ea, se infiinteaza la usa vecinilor ca sa fie ea musafir Sper ca vecinii (parinti si ei) nu ma considera foarte nesimtita

Sorana si Monica (6 ani)

gazzella spune:

mai da exemple ca m-ai pierdut
acum sa-ti spun sincer, orisicui i-ar raspunde a mea/al meu asa as considera ca e politicos
cum sa spun eu, politetea asta e si expresia unor norme culturale
ex concret, in Romania intri in casa si gazda te intreaba ce servesti
raspunzi ca nu servesti din politete, dar te astepti ca gazda sa insiste, tot din politete
aici intri in casa, esti intrebat ce servesti, spui nimic si ti se da nimic, tot din politete
sincera sa fiu prefer modelul de aici
spun sincer ca nu-mi trebuie nimic, iar domnii imi respecta decizia, nu ma agreseaza cu insistente
...dar astept exemplele tale :-)))

cred ca politicos este sa-ti comunici propriile nevoi, preferinte, cerinte in respect fata de spatiile altora

p.s. la exemplu cu papusa, consider ca competentele sociale (negociarea, rezolvarea conflictelor intr-un grup de copii) un copil nu le poate invata prin intromisiunea parintilor
primul meu impuls ar fi sa intervin, "lasa-i papusa ca asa e politicos" (uffa :-(( ), dar dupa ce as individualiza problema la mine mi-as musca mitel limba, poate chiar transpirand usor....


Felix (4 ani) Bendis (2 ani)
"Il bambino e l'unico essere ragionevole in un mondo folle"
Daiario clinico, Sándor Ferenczi

sorana spune:

Pai uite - de exemplu fi-mea nu doarme dupa amiaza. Prietenele ei, vecine cu noi dorm dupa-amiaza. Ei pe fi-mea o trazneste la ora 15.00 sa se duca in vizita la una din ele. Si avem scandal ca n-are voie, ca nu e frumos sa suni la usa omului la o ora la care stii ca doarme. Dar fi-mea nu pricepe si se cearta cu mine ca ea vrea sa se joace, si ca nu conteaza ca le scoala din somn, ea vrea sa se joace . Ca sa nu zic ca acum si a doua dintre ele a intrat la scoala si are lectii de facut si din octombrie incoace am tot tras scandaluri cu fi-mea sa nu-i sune la usa la 6 seara (ca anul trecut) ca isi face lectiile .
De fapt ce vreau eu s-o invat este respectul pentru ceilalti, pentru programul lor, pentru munca lor. Fi-mea este foarte egocentrista, ea e centrul universului si restul trebuie sa se adapteze programului ei .... ma rog, asa vede ea si asta vreau eu s-o dezvat.
Tu zici ca e politicos sa-ti comunici propriile nevoi - dar problema mea e ca fi-mea vede strict atat nu si partea a doua a propozitiei tale "cu respect pentru spatiile altora".
A - iar cu papusile - pentru e fi-mea problema e foarte clara "sunt papusile mele. Eu aleg prima 5 papusi si voi, cele doua musafire, n-aveti decat sa le luati pe ultimele doua ramase, daca a ramas doar una - ghinionul vostru, eu nu renunt la nici una din cele 5 ale mele"
Mi-am mai muscat si eu limba dar nu ma rabda sufletu' sa nu zic nimic, macar sa dau din gura, poate s-o lipi ceva de ea
Eu nu cred ca copilul nu invata nimic din intromisiunea parintilor. Si nu cred ca trebuie lasat sa se injure in parc cu ceilalti. Eu una intervin de cate ori o vad pe fi-mea facand ceva aiurea. Ca mi-o mai scapa, mi-o mai scapa, dar crede-ma, copii din parc ai caror parinti nu intervin deloc probabil pe ideea "sa se descurce singur in rezolvarea conflictelor" mi se par ingrozitori (injura, musca, lovesc, urla, etc)

Sorana si Monica (6 ani)

sorana spune:

Cum procedati cu injuraturile? Inevitabil le aude. Cum sa nu le repete? Eu pana acum i-am explicat ca e urat, ca o printesa ca ea nu vorbeste asa i-am spus cat de cat ce inseamna (acolo unde s-a putut ) si de ce e urat sa zici asa (de exemplu pentru ca celalalt se simte jignit dar si pentru ca isi formeaza o parere despre tine, ca nu esti educat, etc).
Astea fac parte din tactica recenta, pentru copii mari
Cand era mica (3-4 ani) i-am luat o papusa la fiecare cuvant urat pana n-a mai zis I le-am ascuns si i le-am dat dupa 2 luni fara cuvinte urate

Poate intra si parinii de copii mai mari cu sfaturi,ca am senzatia ca noi tocmai schimbam etapa
Acum Monica negociaza pentru orice si are argumente foarte logice cand nu vrea sa faca ceva asa ca sunt usor depasita

Sorana si Monica (6 ani)

simali spune:

Sorana, e mult de munca de acum incolo. Da, cam pe la 3 ani copilul (hooo, mai ales cel unic) se vede la propriu buricul pamantului. Am trecut si eu cu baiatul meu prin toate cele enumerate de tine.

La faza cu voi sunteti in vizita si eu aleg primul cu ce ma joc voi faceti ce vreti au functionat exemplul personal si "prelucratul" dinainte. Adica i-am spus ca atunci cand esti gazda ai obligatia sa-i faci pe musafirii tai sa se simta bine la tine; il tratezi cu ceea ce ai mai bun, etc. Evident modelul cultural romanesc. De aceea nu poti alege tu primul jucaria. Eu chiar am intervenit intre copii si i-am spus "e musafirul tau, te rog sa-l faci sa se simta bine. Tu esti gazda". Si ideea asta cu "tu esti gazda", adica cineva impotant, care trebuie sa aiba grija de altii a prins foarte bine.

Inca lucrez la "Buna ziua" desi vad ca altii au reusit cu copiii lor mai mici, La Vlad nu vine din inima, nu a prins inca sensul acestui tip de politete formala. Pentru el oamenii din categoria "cunostinte" nu conteaza. Atunci nu are de ce sa le spuna in vre-un fel. Alte ori este foarte neatent si nu spune nici la intrarea in clasa. Eu tot mai sper ca va pricepe la un moment dat. Daca nu va trebui sa fiu ceva mai ferma la un moment dat.

alice

sorana spune:

Alice - cam asa fac si eu, inclusiv prelucrarea - daca nu te comporti ca o gazda nu mai chema copii in vizita.
Monica da "buna ziua". Intr-un glorios final, ca ne muncim de vreo 2 ani cu asta Cand am intrebat-o o data de ce nu il saluta pe vecin (adica domnul de la usa de alaturi) mi-a zis ca nu-l cunoaste. Eu socata "cum nu-l cunosti? e vecinul de alaturi" La care fi-mea "Dar nu stiu cum il cheama"
Pana la urma ceea ce a functionat la noi a fost exemplul copiilor mai mari. Adica i-am atras atentia in parc ca toti prietenii ei saluta cand vin in parc .... In sfarsit a priceput.

Sorana si Monica (6 ani)

filofteia spune:

Parerea mea este ca aici gresesti tu prin faptul ca "te certi cu ea" la 6 ani si 3 luni cunoaste deja regula, sunt sigura, dar datorita faptului ca tu te certi cu ea si probabil la un moment dat chiar ai cedat, are impresia ca este doar o dorinta de a ta nu o realitate. Cum as proceda eu? N-as sta la explicatii... vecina doarme, nimeni nu trebuie deranjat in timp ce doarme sau isi face lectiile, deci n-are voie si gata am incheiat discutia. Daca ea vine cu cearta si argumente, eu n-as mai spune nimic altceva decat ca este o discutie incheiata...si i-as repeta asta pana ar tacea.
Pe de alta parte si atunci cand doarme sau lucreaza cineva din familie trebuie adoptata aceeasi atitudine. Daca doarme tati spre exemplu nu trebuie lasata sa-l deranjeze. Eu cel putin nu-l las pe Adi, iar daca are ceva ce trebuie sa-i spuna ii dau o ora la care poate sa-l trezeasca, in functie de ora la care s-a culcat, astfel incat sa nu deranjeze.

In ce priveste limita de timp...nu cred ca exista una...trebuie inceput de mic si continuat, iar la un moment dat iti dai seama ca s-a prins. Pe degeaba astepti de la un copil de 6 ani sa fie politicos daca la 3 ani nu i-ai pretins lucrul asta, chiar daca atunci "dadea cu bata in balta".

Dar...... fiecare copil se dezvolta altfel in toate privintele, asa ca Adi a inceput sa spuna "Buna ziua" persoanelor cunoscute abia pe la 7 ani, dar inainte ii aminteam eu mereu sa spuna "buna ziua" de cand avea 2 ani.

A si aici:

Nu as lasa-o sa fie numai musafir...intre noi fie vorba, fiecare copil doreste asta , ci i-as impune o regula, ceva de genul... o zi la vecina, o zi la noi, i-as explica ca si vecina doreste sa fie musafir si nu este politicos sa se duca doar ea in vizita, iar daca nu accepta i-as taia vizitele si gata...iar fara comentarii...

sorana spune:

Merci
La prima parte - probabil ai dreptate. Nu am cedat pentru ca e aberant sa bata la usa oamenilor la ora 15.00 dar am tot argumentat. Asa ca probabil argumenteaza si ea de dragul discutiei O sa incerc ca tine, varianta mai ferma. Nu si nu mai discutam.

Evident ca nu o las sa fie doar musafir, nu e chiar regula - o data la noi, o data la voi, e mai mult in functie de problemele fiecaruia - ne intelegem bine cu vecinii respectivi.

Stiu ca trebuie sa continui dar ... vorba ta - de la 2-3 ani imi tot bat gura, cred ca sunt fraze pe care le-am zis de mii de ori si rezultatele sunt partiale ca sa zic asa
Sper si eu ca se vor prinde toate pana la urma ...
Oricum la Monica totul e ciclic. Adica o data pe an reiteram problema politetii (la alt nivel, normal), o data pe an are idei de genul "nu ma spal pe dinti", o data pe an nu mananca ... ma rog, cam acelesi probleme, la alt nivel, ciclic. Eu nu sunt foarte rabdatoare din fire dar de cand copilul am dezvoltat o rabdare ....

Ce vroiam sa te mai intreb Filofteia, baietelul tau argumenteaza cand nu-i convine? Ca fi-mea m-a capiat Ma intoarce pe toate partile si ma suceste mai rau ca un avocat Probabil e intr-un fel vina mea, ca orice regula are o explicatie, asa ca de mica la orice "nu" primea si explicatia, chit ca atunci nu o cerea (de ex. "nu sari instrada pentru ca ..." la 2 ani) - acum mi-a iesit pe nas ca cere explicatii pana ma urc pe pereti (are cineva niste pantofi de urcat pe pereti sa-mi imprumute? )

Sorana si Monica (6 ani)
"Dac#259; oamenii sunt buni doar pentru c#259; se tem de o pedeaps#259; #351;i sper#259; într-o r#259;splat#259;, atunci chiar c#259; suntem o adun#259;tur#259; jalnic#259;" - Albert Einstein

mina spune:

Salut
Si la multi ani in 2009 !

Eu cu Matei am mizat f mult pe reguli si respectarea acestora. Trebuie sa fie politicos si sa salute, sa spuna te rog si multumesc in orice situatie, chiar si daca suntem doar noi doi.
Sunt vigilenta si il corectez/ii atrag atentia de fiecare data fara sa para ca il cert sau il tin din scurt. Incet incet s-a prins educatia de el si acum ma surprinde si pe mine cu faze cand cineva ii ofera ceva si el spune foarte amabil "nu, multumesc".

Insa cum reusim sa ii facem sa inteleaga diferenta dintre politete si minciuna? (sau, ma rog, dintre crudul adevar si politetea care te indeamna sa spui un eufemism?).
Adica. Daca intreaba cineva de mine si eu sunt la baie (dau un exemplu aiurea) nu e frumos sa spuna "e la wc face caca", ar trebui spus "are un pic de treaba vine imediat". Dar, va comenta Matei, "asta e adevarul, ca erai la wc" (repet, exemplul este aiurea ales pentru ca nu imi vine altul in cap, dar sper ca ati inteles ce vreau sa spun).

Poate am dificultatile astea pentru ca am pus foarte mare accent pe cat de rau este sa minti. Dar si aici e o intreaga discutie. Ii spune taica-sau : vezi cand vine mami sa nu ii spui ca i-am pregatit o surpriza. Pai cum, sa mint? Adica la suprize e ok sa minti? Si pune-te de explica (si da muuuulte exemple) cum adica minciuni care fac rau si minciuni inofensive.

Sorana, apropos de "centrul universului". Ai incercat abordarea "tie ti-ar conveni sa iti faca altcineva asa?". La noi asta cu "ce tie nu-ti place altuia nu-i face a mers f bine".

A mai inventat sotu o metoda: cand trebuie sa ii explicam o norma de conduita dar nu e f clara justificarea i se spune ca asta e regula oamenilor, asa au invatat oamenii ca este frumos sa se poarte unii cu altii si e bine sa respectam si noi regula asta. Faptul ca se integreaza in regulile de buna purtare ale oamenilor pare a avea mare importanta pt fi-miu.....

Cu injuraturile am aplicat metoda ignoratului (mai acum vre un an doi). Dupa cateva repetari le-a uitat. Acum (sper sa nu-l deochi) nu prea am mai auzit...dar sunt convinsa ca vor reaparea, ca are doar 4 ani jumate. Amuzant este ca ultima injuratura de la mine a auzit-o....Mama ei de viata....cand am auzit asta in gura fiului m-a umflat rasul (apoi plansul) si m-am corectat. Iti sta mintea in loc cate aud ei (si tin minte....ohooooo).

Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
Some people dream of success...while others wake up and work hard at it

filofteia spune:

La noi nu este o argumentare ci mai repede eu i-as spune negociere .

Tot se negociaza, dar cand depaseste limitele sau sunt obosita il avertizez ca nu avem ce sa negociem...
Baiatul meu este mai filozof de felul lui si vine cu niste chestii de te doare mintea, asa ca sunt antrenata. Am renuntat sa-l mai fac sa fie el altfel ci am impus niste reguli de bun simt pe care nu accept sa le treaca.