va rog un sfat!

Locuiesc in austria de 4 ani exact de cand am adus-o pe lume pe fetita noastra Alice. Aici nu am prieteni doar cunostinte pe care mi le-am dobandit pe parcurs , cea mai apropiata persoana pe care o am este soacra mea care este de origine tot romanca, nu ca am fi foarte bune prietene, dar ea a fost cea care ma ajutat cu fata fiindca mi-a fost foarte greu sa ma adaptez intr-o lume noua fara a sti nici un cuvant de germana(ea locuieste in Austria de 18 ani).Recunosc, mi-a fost destul de greu la inceput cand nu cunosteam o boaba de germana, nu eram in stare sa ma duc la magazin si sa-mi fac cumparaturile necesare, fara sa apelez la sotul meu, iar de Alice nu m-am ocupat doar eu pana la 2 ani, nici tatal nu a avut (si nu prea are) multe tangente cu ea datorita serviciului pe care il are,se intalneste doar la cina seara cu Alice inainte ca ea sa se culce.Deci...aproape toate activitatiile pe care le are si care le-a avut au fost cu mine ...si cu soacra mea.Datoriita ideilor le spun eu "invechite" si adaptate la mediul austriac nu am prea fost multumita sa o las pe Alice mereu in grija soacrei mele, dar nu am avut incotro, fiindca aveam nevoie de timpul meu pe ntru a putea invata germana, pentru a ma odihni, ( fata fiind foarte activa , dificultati zilnice cu care ma zbateam ), pentru a face "lucruri de femeie"spalat,calcat, mancare, curat...etc
Din asta sa format o obisnuinta , soacra mea fiind cea care o plimba pe fata mea aproape zilnic. Toate bune si frumoase pana cand intr-o zi cand mi-a aduso soacra pe Alice de la plimbarea zilnica acasa(ca sa fiu mai explicita)in fata scarii casei, ca nu prea intra la noi in casa,fata mea o strangea foarte tare pe soacra mea in brate, a inceput sa urle si sa strige ca ea nu vrea acasa la mama , ca vrea acasa la bunica, era de-a dreptul o criza, si nu stiam ce se intampla, eram naucita.Am dus munca de convingere ca acasa ne asteapta jucariile, ca trebuie sa facem nani fiindca a doua zi merge la gradinita si se intalneste cu cea mai buna prietena a ei, ca mami o iubeste foarte tare, si nu vroia din toata convingerea.Am ramas socata.Este normal ca nu mi-a cazut deloc bine,, si nu mai stiam cum sa o conving sa vina acasa.M-am enervat si i-am spus soacrei mele sa o dea jos din brate,dar ea nu a dorit fiindca spune ca nu poate suporta sa o auda ca plange,(ca plansul nu face bine la copii).Ea tin sa spun ca exagereaza in ce priveatse plansul la fata mea.(in general la copii) Daca ar fi dupa socra mea ar trebui sa las cam dupa cum ar vrea Alice ca sa nu planga, fiindca ii este mila de ea.Am simtit cum fuge pamanatul de sub picioare si m-am simtit oarecum" tradata" simteam ca nu ma mai doreste.i-am spus soacrei mele inca o data sa o lase jos din brate si sa plece ca eu urc in casa cu ea fie ca plange , fie ca nu plange, dar soacra mea a tinut ca sa urce cu ea in casa.ok.Nu am avut chef de cearta. ajunse in casa, Alice nu a dorit decat cu soacra mea sa doarma.S-a intamplat si acest lucru, a adormit-o pe Alice iar dupa aceea a plecat, stiind ca lucrul acesta nu a luat sfarsit si ca se va repeta, iar nedorindu-mi lucrul acesta , ca sa se formeze o obisnuinta ca soacra mea sa vina si sa-mi adoarma fata.Este foarte greau sa simti acest lucru, fara ca sa am nici cea mai mica intentie de a-mi indeparta propriul copil.Este adevaratca in ultimle 2 -3 saptamani am fost foarte obosita si extenuata , si nu prea am avut timpul necesar de a-mi petrece cu fata mea, iar cand eram foarte nervoasa, si eram cu nervii intinsi la maxim de nu ma mai puteam intelege cu fata o mai si plesneam peste manute.(ceea ce as putea spune ca nu ma laud).
Au mai trecut 2 zile dupa care soacra mea din nou a luat-o pe Alice la ora de sport eu neputand sa merg cu ea fiindca aveam multa treaba, suntem in perioada de a reinoi mobila din casa.Am cumparat foarte multa mobila in casa si tot eu am fost cea care trebuia sa o asmblez ,fiindca dura prea mult timp pentru a veni cineva de la reprezentanta ca sa o asambleze.(aici in Austria cred ca asa este si in romania, nu stiu exact, se cumpara mobila pe bucati si acasa trebuie asmblata)..si asa ca de cateva zile tot asamblez mobila, si fac ordine prin casa, ceea ce pot spune ca nu-mi este usor.dupa ce a venit socra cu alice de la ora de spot vreau sa spun ca s-a intamplat acelasi lucru, urland din toate puterile ca vrea la bunica nu acasa la mama.Soacra mea o tineain brate si nu vroia sa o lase jos spunand ca ii este mila de ea si ca nu vrea so auda plangand, intrebandu-ma daca nu o las pe fata sa doarma la ea si ca a doua zi mi-o aduce inapoi.Stiam ca daca as face lucrul acesta as inrautati si mai tare lucrurile.I-am spus sa lase fata jos , iar ea mi-a reprosat ca prin acest mod eu o fac pe Alice sa nu doreasca sa vina acasa.Nu mi-a placut fiindca acest lucru l-a spus fata de Alice ( sunt de parere ca daca cumva gresec ceva legat de coplilu meu, sa nu mie se atraga atentia in fata coplullui, fiindca acesta o sa profite si mai mult de situatie), iar atunci am luat-o pe Alice fortat as putea spune, am dus-o in casa, a mai plans 5 minute dupa aceea sa potolit, si ne-am inteles de minune a s putea spune, ajutandu-ma sa impachetez hainele.Ieri de exemplu, nu m-am putut intelege de nici un fel cu ea , a venit obosita d ela gradinita, eu aveam de facut mancare si alte treburi prin casa, m-a dat afara din camera ei,ceea ce nu saintamplat niciodata asta(chiar mi-as fi dorit cateodata sa stea linistita in camera ei si sa se invete sa se joace singurica )m-a impins, si am certato usor.Mi-a spus ca bunica nu o cearta,am tacut..si am incercat sa uit.A luat jucariile si lea aruncat pe jos,dupa care a spus ca ia o jucarie si da cu ea in mine.nu mi-a placut comportamentule ei si nu am bagato in seama.dar nici asa nu pot face ,fiindca ea trebuie sa invete ca nu face bine.seara din nou acelasi lucru, a venit bunica ei sa o scoata in oras sperand din toata inima sa nu se intample acelasi lucru, au venit din oras, iarasi acelesi crize ca vrea la bunica ei acasa, dadea din maini si picioare, iar soacra mea iarasi o tinea in brate"draga lui bunica", " nu e bine sa planga", ma simteam de parca socra era "omul bun", iar eu " omul rau", cam asa era in capusorul lui Alice..ma gandesc.As fi vrut sa fie pe aceeasi lungime de unda cu mine ca sa putem coopera,nu sa -si faca obisnuinta sa vina sa in fiecare zi sa o adoarma pe fata mea, ca daca nu plange si ca nu e bine sa planga.Daca ar fi dupa ea as lasa copliul sa faca ce vrea ca sa nu planga, dar nu se poate asta.Fata nu mai stie de cine sa asculte.Cu soacra mea Alice se simte numai bine, si e si normal sa se simta asa , doar e bunica e i!!!( cu ea se intampla numai lucruri frumoase, se plimba, bunica nu o cearta, bunica ii face toate poftele)dar sa nu-mi atraga atentia fata de Alice, si sa nu calce peste cuvant, si sa nu faca impotriva dorintelor mele!!!Au mai fost si alte probleme de genul ca am surprins-o pe soacra mea invatand-o pe Alice ca ei sa-i spuna mama si mie pe nume.Sau cand venea cineva in vizita o intreba pe alice " cine este mama?"..si fata se uita cand la mine cand la bunicasa...ceea ce pot spune ca nu mi-a cazut deloc bine. Nu i-am reprosat insa nimika fiindca asa am crezut ca este de cuviinta.Atunci cand te ajuta mama sau soacra sunt unele avantaje si dezavanaje, dar a cuma sa fiu sincera nu mai stiu cum sa procedez.
Mamici care au trait ceva similar, sau care aveti mai multa experienta, va rog din suflet, dati-mi un sfat, cum ar trebui sa procedez intr-o astfel de situatie fiindca nu am la cine sa apelez.
I-mi este foarte greu, fiindca nu mai stiu cum este bine, iar ca sa-mi las fata sa doarma la soacra mea numai ca sa nu planga nu as putea face acest lucru fiindca e fata MEA.
va multumesc din suflet pentru cei care au rabdarea de a-mi citi ceea ce am postat, orice sfat e bine venit!!!

Cristina_A spune:

Soacra ta joaca jocuri psihologice inconstiente si cu tine si cu fetita (vezi Eric Berne, "Games people play"). In loc sa fie cooperanta si intelegatoare ca sa ajute sa rezolvi dificultatile aparute (adica sa se comporte ca un Adult), a intrat in competitie cu tine pentru preferinta fetitei. Cred ca face asta nu pentru ca nu mai poate de dragul lui Alice, ci in special fiindca inconstient vrea sa te loveasca pe tine, sa se valorizeze pe ea devalorizandu-se pe tine... asta o face pe ea sa se simta bine (pentru moment, apoi va dori sa repete jocul, eventual marind "doza"), cu asta se hraneste ea sufleteste. Citatul de mai sus arata clar care sunt intentiile soacrei. Ar fi putut de exemplu sa-i spuna lui Alice ca nu o poate lua acasa la ea fiindca ca are nevoie sa se odihneasca/are altceva de facut, dar ca va veni maine sa se plimbe din nou (punand astfel si limite)...ea insa isi ascunde pozitia fata de situatia respectiva printr-un "draga bunicii", asta ca sa nu o poti combate tu constient.

Jocurile psihologice inconstiente sunt deosebit de nocive pentru un copil mic, care acum isi formeaza imaginea despre sine si despre lume. Persoanele a caror influenta este nociva trebuie indepartate fara regret si fara intarziere din preajma fetitei (si a ta). Uite aici se explica cum apar comunicarea disociata si gandirea schizoida in familie (www.roportal.ro/discutii/index.php?showtopic=25515" target="_blank">->, mi se pare ca site-ul nu merge acum, incearca sa intri un pic mai tarziu).


Atentie: nu te lasa nici tu prinsa in jocurile perverse ale soacrei!

mariamunteanu spune:

Cat sta fetita ta la gradinita ? Tu lucrezi ?

Maria

Principesa spune:

Ceea ce face soacra ta, mai mult sau mai putin constient este sa te detroneze. Iar cea care are cel mai mult de suferit este fetita. Pentru ca in mintea ei se creeaza o confuzie uriasa despre lume si viata.
Daca vrei sa opresti acest proces, atunci e nevoie sa fii ferma si implacabila in cerintele tale fata de bunica, avand in minte optiunea de a renunta la serviciile ei in cazul in care nu se opreste, pentru ca raul pe care il face e prea mare, mult mai mare decat orice beneficiu pe care ti-l ofera.

Cheia vindecarii este in relatie

giulia71 spune:

Nu te judec, insa nu inteleg de ce nu iesi tu afara la plimbare cu fata, poate nu in fiecare zi ca zici ca esti obosita, dar sa ii oferi fetei momente de relaxare minunate . Astea sunt foarte benefice pe termen lung, caci creeaza o legatura foarte strans aintre tine si copilul tau si...se dobandesc in timp, nu peste noapte.
Din cate reiese, esti si foarte tensionata sau poate nervoasa, daca ai o fire nervoasa este normal ca fetita sa prefere compania unui adult relaxat. Aici e posibil sa ma insel.
Eu ma pun in postura copilului tau, ce-mi ofera mama:pai ma pune sa dorm si nu-mi place sau ma pune sa-mi strang jucariile (iarasi nu-mi place), poate ma pune sa pap si lucruri care nu-s chiar pe gustu meu, dar care mama sustine ca-s sanatoase si daca nu le pap, mama se supara pe mine sau ma cearta:((
Ce-mi ofera bunica, ha, pai ma duce in parc, strange jucariile in locul meu, imi face toate poftele , nici sa plang nu ma lasa so , normal ca o prefer pe buni.
Cam asa gandesc copii?
Evident ca nici una din cele doua variante nu este benefica pentru copil si ca atare, ia-ti in serios rolul de mamica!
Lasa mancarea sau asamblatul mobilei pentru week-end, du-te tu in oras cu fata, faceti o mie de lucruri impreuna si cu siguranta lucrurile se vor schimba in bine.



...mami daca nu mananc acuma, intru'-n grebla foamei!!!!

amoga spune:

Parerea mea e ca primul lucru care ar trebui sa-l faci e sa (re)stabilesti o relatie de incredere intre tine si fata ta. Cum sa faci asta? N-am idee, pentru ca depinde prea mult de dinamica relatiei dintre voi. Orsicit, poate o sa vrei sa reconsideri partile cu izbucnirile de violenta la adresa copilului (ca te lauzi cu momentele astea, ca nu), eventual si prioritatile care le dai evenimentelor din jurul tau (chiar e asamblatul mobilei mai important decit acordarea de atentie fetei?)

Cit despre soacra -- e nevoie de o discutie de oameni adulti intre tine si ea (eventual si sotul tau), in care sa spui limpede ce te nemultumeste si cum vezi tu rezolvarea. E mai bine sa fiti clar intelese, decit sa aveti asteptari diferite in ceea ce priveste comportamentul ei. (Si e iarasi bine sa ai suportul sotului tau in ceea ce priveste propunerile tale; deci incearca sa ai o discutie cu el mai intii. Al'fel, s-ar putea sa te trezesti ca lupti pe prea multe fronturi.)


A.M.

cris-cris spune:

Ma regasesc foarte mult in problemele tale cu copilul si soacra, doar ca eu am aceste probleme cu tatal meu, bunicul lui Stefan.Din cauza faptului ca eu si sotul lucram de dimineata pana seara, baiatul sta mai tot timpul cu parintii mei si s-a atasat enorm de tataie.Atasat cred ca e putin spus, se manifesta prin urlete doar daca nu sta langa el cand mananca.Acest lucru s-a accentuat si de cand am inceput gradinita, este si mai dependent de tataie: il ducem impreuna la gradi, cu el mananca, cu el doarme, nu mai vrea sa iasa cu noi la plimbare, ci doar cu el.E o situatie jenanta si pt.noi, ne simtim mai mult ca niste intrusi in viata piticului, face totul sa ne excluda.iar cand am avut o discutie cu ai mei mi s-a spus ca nici lor nu le convine situatia, dar ce sa faca,"sa-i dea in cap" daca vrea sa stea cu ei?".Am incercat sa-l atrag pe Stefan, sa stea mai mult cu noi seara, dar nu vreau sa-l fortez prea mult in aceasta perioada, pt.ca a fost si cam bolnavior si in plus gradinita asta e o adevarata problema si vreau macar sa se mai acomodeze acolo si apoi vedem ce facem si cu bunicii.
Va dau un exemplu:aseara s-a suparat baiatul pe tati nu mai stiu din ce cauza si i-a zis: esti un prost".Sigur ca tati nu a mai vorbit cu el, eu i-am spus sa-si ceara iertare, dar nu a vrut sub nicio forma.Atunci, am vrut sa-l pedepsesc si sa-l las in camera lui 5-10min.pana se hotara sa-si ceara iertare.La care copilul a inceput sa urle, s-a dus in fuga la tataie(salvatorul) care sta chiar in apartamentul de langa noi, si degeaba a incercat si acesta sa ii spuna ca a gresit, ca deja era salvat, era la el in brate si nu-l mai interesa nimic.Deci cum sa educi un copil care intotdeauna va vedea o cale de scapare la bunici?
Asa cred ca e la toti copiii care sunt crescuti "la gramada", si cu bunicii.Dar uneori nu avem incotro, trebuie sa il lasi cu cineva pana vii de la munca si consider ca e mai bine totusi cu bunicii decat cu un strain.Cred ca majoritatea copiilor crescuti impreuna cu bunicii sunt mai rasfatati si mai apropiati de acestia.
Asa vad si situatia ta,Adjadyn, fetita s-a atasat f.mult de buni, pt.ca ii face toate mofturile.Insa faza ca ei sa-i spuna "mami" e prea de tot.Deci eu chiar as face scandal pe tema asta.
Incearca sa vorbesti cu soacra cand nu e fat de fata, sa-i explici ca tu decizi tot ceea ce e legat de copil, si sa nu te mai traga la raspundere.Asa zic si ai mei, ca nu e bine sa-l las sa planga, dar chiar ni se urca in cap daca le facem toate mofturile.

filofteia spune:

La 4 ani putea fi antrenata in asamblarea mobilei. In loc s-o trimit la plimbare cu bunica asa as fi facut. Eu il implic mereu pe Adi in activitatile casei. Sau ma rog m-as fi dus s-o iau eu de la sport si apoi impreuna asamblam mobila.
Se pare ca o lasi prea mult cu bunica.
Pe langa o discutie cu soacra, cred ca ar trebui sa-ti revizuiesti si tu prioritatile un pic...adica "treburile femeiesti" (gatit, spalat...) ori le transferi soacrei ori le lasi pe planul 2. La mine n-a mers cu soacra asa ca au trecut pe planul 2. La gatit il antrenez si pe copil si a ajuns acum la 8 ani sa-si taie singur cartofii pai, ca cica eu ii tai prea mari . Stie sa faca clatite...am pus impreuna muraturi...bineinteles ca se uda, se murdareste, dar suntem impreuna. Spalam geamurile impreuna de cand avea 2-3 ani. Bineinteles ca nu ies curate, iar el spala geamurile pe dinauntru, cu ele inchise si ca eu le mai spal odata, dar suntem impreuna. Deseori masina de spalt sta 2-3 ore cu rufele in ea deja spalate si le intind dupa ora 22, vara le intindem amandoi...
Cand pleaca cu fata la plimbare stabileste ora exacta de intors...asa si soacra si fata stiu ca tu esti sefa...Iar cand se intoarce este bine ca tu sa ai timp pentru ea, sa va jucati impreuna...la 4 ani adora sa joace v-ati ascunselea prin casa...eu ma ascundeam dupa perdea, in dulap...pe langa faptul ca se distreaza i se dezvolta si atentia...Atunci cand vine acasa trebuie sa se simta bine...sunt bune jocurile gen Comoara lui Piticot...ce multe se pot face cu un copil de 4 ani!!!
Multa bafta in ceea ce vei intreprinde.

filofteia spune:

Cris-cris, baietelul tau cati ani are?
Greseala a fost a bunicului, care trebuia sa-l trimita acasa si sa-si faca pedeapsa data. Dar asta ai vorbit cu bunicul? Poate ca nici nu stia ca a fost pedepsit.

trischa spune:

pärerea mea e cä te ocupi prea putin de nevoile copilei.adicä copilu e pe primul plan,restul pot astepta.si dacä soacra vrea sä te ajute poate s-o facä asambländ mobilä,fäcänd curat,mäncare.....si ce mie nu mi-a pläcut a fost ca bunica s-o ducä la ora de sport si tu sä rämäi acasä cu treaba.lasä casa,treaba,mobila si restul ia copila si petreceti timp impreunä.ai spus cä si cu tatäl petrece putin timp,ceea ce iar nu-i bine.copilu are nevoie de voi.

iulia_b spune:

Eu cred ca adevarata problema esti tu si nu soacra ta. Pentru ca tu ai mereu alte prioritati (desi servici inteleg ca n-ai) si normal ca fata vede si simte. Incearca sa-ti revizuiesti comportamentul vizavi de ea si-ti asuma greselile, nu mai incerca scuze si explicatii. E copilul tau, e cel mai important.