Inadaptabilitate la gradinita si consecinte

In momentul asta din noapte, s-ar putea sa nu par coerenta, insa eu nu am somn, ma straduiesc sa gasesc o solutie, un raspuns, o rezolvare, in dorinta de a-mi ajuta copilul.
Experienta "gradinita" e un mare esec, o iau incetisor cu pasii urmati.
De cand a inceput sa inteleaga si sa comunice cu noi, i se parea fascinanta ideea de a merge la gradinita, sa se intalneasca cu alti copii, sa se joace etc. A inceput sa frecventeze gradinita din aprilie a.c., la dorinta ei. Am crezut ca traiesc un vis, deoarece copilul meu super atasat de figura materna (si nu numai, de familie, in general), mergea cu bucurie la gradinita si nu se arata afectata in vreun fel de ideea de a sta departe de noi, ba mai mult chiar, cand mergeam sa o luam, mereu isi mai gasea cate ceva de facut, nu alerga in bratele noastre, ne saluta de la distanta si isi continua indeletnicirea pana ma apropiam de ea si o chemam (si nici atunci, nu venea imediat).

Visul a fost insa de scurta durata. Dupa 3-4 zile (care nu au fost consecutive din motive de imbolnavire plus vacanta de Paste), a inceput plansul la despartire, care pe dimineata ce trecea, devenea tot mai accentuat si a culminat, dupa alte cateva zile, cu "Nu mai vreau sa merg la gradinita".

In total, mersul la gradi a durat 8 zile, (repet, nu consecutive), dupa care, vazandu-i schimbarea de atitudine, am retras-o si am zis ca lasam pe anul scolar urmator.

Cum a fost motivata schimbarea de atitudine ? Ea sustinea ca i s-a spus ca nu mai merg sa o iau de-acolo si ca a fost batuta de alt copil. Educatoarea insa, nu... copilul viseaza (nu a fost asta exprimarea ei, dar asta a dat de inteles), nici vorba de asa ceva, singura problema este ca ea e prea rasfatata.

Am lasat fetita in pace, nu am mai dus-o, am zis ca trece vacanta si va uita. Sporadic, mai luam discutia despre mersul la gradi si ma loveam mereu de acelasi NU.

Cu cateva zile inainte de 15 septembrie, am contactat-o pe educatoare din nou, de data asta, i-am spus absolut tot ce nu mi-a placut si am pus f. mare accent pe faptul ca mi-a aruncat in fata ca imi alint in exces copilul. Am rugat-o politicos sa faca o demarcatie clara intre iubire neconditionata si rasfat, ca doar se lauda cu 38 de ani vechime, sa lase la o parte orgoliul de veterana in ale educatiei si sa incerce sa se plieze nevoilor copilului, sa nu astepte sa fie copilul cel care se va adapta regulilor si felului ei de a fi.
In fine, discutia a fost foarte lunga, cert este ca nu mi-am castigat o simpatie, mergand si expunand ceea ce simt.

A venit 15 septembrie, fetita a spus in continuare ca nu vrea sa mearga, nu am dus-o, avand doar 3 ani si jumatate, am zis ca are timp sa se obisnuiasca cu ideea, am avut rabdare.

In urma unei plimbari in care a vazut foarte multi copii mergand/ venind de la scoala/gradinita, cu ghiozdanase in spate, mi-a spus brusc, dupa ce am ajuns acasa, ca vrea si ea la gradi. Oau ! Frumoasa schimbare de atitudine si gandire si am purces la drum din nou. Si nu a fost doar o chestie de moment, pt ca de cand a zis prima oara ca vrea sa mearga si pana a mers a durat o saptamana, timp in care nu s-a razgandit deloc.

In momentul de fata, are 6 zile de cand a mers. Desi a fost cererea ei, a plans din prima zi, la despartire. a doua si a treia zi, pe langa plans, a si varsat dupa ce a mancat o parte din pachetel (de unde si-a declansat un refuz al mancatului la gradinita pe motiv ca "poate varsa iar"), iar urmatoarele 3 zile, a facut pipi pe ea. Extrem de surprinzator, pt. ca asa ceva nu i se intampla acasa, cu atat mai putin noaptea (btw, mersul la olita noaptea, a fost cea mai usoara si mai scurta experienta de pana acum).

Si uite asa am ajuns la zi... In noaptea asta, dupa 2 ore de somn, s-a trezit plangand si nu o potolea nimic, nici prezenta mea, nici a tatalui, nici o cana cu apa, nimic. Am observat ca e transpirata la spate, am schimbat-o si, cand sa ii bag bluzita in pantalonasi, realizez ca facuse in pat. Am avut o reactie de foarte mare uimire, iar ea mi-a aruncat o privire foarte incruntata. De ce ? Desi era cu ochii deschisi si ii fugise somnul, ea nu mi-a spus nimic si era imposibil sa nu isi fi dat seama. Am luat-o in brate si i-am spus ca nu o cert, ca o iubesc si ca trebuia sa fi spus, pt ca daca eu nu realizam (si mi-am pierdut obiceul de a verifica daca e uda noaptea, pt ca sunt cel putin 6 luni de cand nu mai poarta pampers si nu a udat NICIODATA patul), isi continua somnul uda si nu e bine asa.

Am gresit lasand-o iarasi ? Realitatea e clara: in loc de beneficii, copilul aduna numai lucruri negative, nici in cele mai crunte imaginatii, nu as fi crezut ca s-ar putea sa degenereze situatia in asa fel.
Nu stiu ce si cum sa hotarasc. Un dascal isi poate pune amprenta chiar asa decisiv in comportamentul general al copilului ? Are dreptul sa intervina chiar atat de mult incat sa strice aproape tot ce am construit noi in cei 3 ani si jumatate ?
E imposibil sa fie vina copilului, incotro o apuc ?

Nici nu stiu, sincer, daca cineva va avea rabdare sa citeasca tot ce am expus, insa mi-ar fi fost greu sa astern altfel, capul imi clocoteste, e si tarziu si imi navaleste totul in minte, in detaliu. Va cer mii de scuze pt continutul amplu. .

Geani si Daria (03.04.05)

Diana_b spune:

Nu poti sa schimbi gradinita? Poate educatoarea are un anumit fel de a se purta care ei ii displace total.

Mircea al meu e un copil f energic. Dupa cate o zi de gradinita in care nu avea voie sa alerge, ca cica sa nu se loveasca, cand veneam sa-l iau jumatate de ora alerga pe holurile gradinitei si nu reuseam sa-l prind. Mi s-a spus ca este foarte alintat si ca nu reusesc sa-mi stapanesc copilul. Totusi, la vremea aia, toti cei care il cunosteau se mirau ce copil cuminte am.
Dupa un timp n-a mai vrut sa mearga la gradinita (adica dupa 1 an de cresa si 2 de gradi) si in fiecare dimineata aveam discutii cu el. Nu plangea, dar repeta intruna ca el nu mai merge la gradi. In vara asta am schimbat gradinita si l-am dus la o gradi particulara, cu educatoare tinere care nu-l cearta si nu-i dau palme peste cap (cum am aflat mai tarziu ca se intampla in prima gradinita), care-l mai iau si in brate, il pupa, il bibilesc. Aici merge cu placere la gradinita si a zis sa nu-l mai dau niciodata la gradinita ailalta.
A, si de fapt vroiam a zic ca la gradinita noua mi-au spus miss-ele ca e foarte cuminte si ascultator, nicidecum un alintat pe care nu pot eu sa-l stapanesc

Diana si Mircea (2.01.2004)

www.freewebs.com/bbianfeb2004" target="_blank">Pagina bebelusilor de ianuarie-februarie 2004

Deianira spune:

Imi pare rau ca e asa o problema gradinita pentru fetita ta.

Eu nu am copii, dar fac "sesiuni de joaca", ca sa le spun asa cu copiii de la un centru din oras si am vazut si acolo ca unii copii sunt foarte violenti cu altii (probabil din cauza mediului din care provin) deci as lua in considerare probabilitatea ca fetita ta sa fi spus adevarul cand a zis ca a fost batuta de alt copil. Si poate doamna tinde sa minimizeze intamplarea, poate de frica, sa nu fie trasa la raspundere . (dar asta e doar unul din scenariile posibile)
La centrul la care merg eu, am observat ca doamnele fac tot posibilul sa ii faca pe cei mici sa treaca repede peste ceea ce s-a intamplat, spunandu-le ca nu s-a intamplat ceva foarte grav si cei care i-au batut nu au vrut sa faca asta, iar "agresorilor" li se explica ca nu e ok ce fac si de ce nu e ok. Nu stiu daca asta e metoda perfecta, oarecum buna am observat ca e, avand totusi foarte multi copii in grija, majoritatea cu probleme, ingrijitoarele/educatoarele reusesc totusi sa-i invete destul de repede regulile si sa-i educe.

Nu ar strica sa ai o discutie serioasa cu educatoarea, desi ea ar trebui sa stie mai multa pedagogie pentru a rezolva o astfel de situatie - cand un copil il bate pe altul. Daca ceea ce spune fetita ta e adevarat si educatoarea neaga, e destul de grav, pentru ca fetita ta pare a fi tare afectata de intamplarile astea .
Sper sa gasiti cat mai repede o solutie la problema asta.

---

patou spune:

eu personal am ajuns sa cred ca nu exista copil caruia sa-i placa la gradinita.(probabil fac exceptie cei din mediile defavorizate) din punctul meu de vedere gradinita a fost inventata ca sa asigure parintilor libertatea. libertatea de a avea un serviciu ca sa-si poata plati taxele la casa,gradinita copilului si mancarea semipreparata plina de aditivi pe care mama nu mai are timp s-o pregateasca pentru familie.

eu am incercat 3 gradinite de toate felurile: ieftine, scumpe si foarte scumpe si concluzia mea ramane aceeasi. oricat as plati la o gradinita particulara educatoarea nu are posibilitatile fizice necesare pentru a se ocupa de toti copiii pe care ii are in grija, asta in conditiile ideale in care exista foarte multa bunavointa -ca eu cred ca de cele mai multe ori si aceasta disponibilitate de a asculta copilul lipseste cu desavarsire.

inca un lucru care mie imi da de gandit - la varsta gradinitei copiii au tendinta sa-i imite pe ceilalti, si nu stiu cum se face ca imita doar lucrurile proaste...

cum am spus, e doar parerea mea (dar cred cu tarie in ea)

EllaX spune:

Mie mi-a placut la gradinita - si inca din aceea la care si dormeam de pranz acolo. Imi aduc aminte si acum cu cata bucurie mergeam! Si asta in ciuda faptului ca am fost un copil timid si cu o doza prea mare de empatie. Tin minte ca pe mine gradinita m-a cucerit prin educatoare (doua imi placeau f mult) si prin colegi. Judecand pe baza propriei experiente, conteaza nu numai dorinta de socializare a copilului, ci si mediul in care este pus sa socializeze. Oamenii de acolo (educatoare si colegi), dar si rutina dupa care se desfasoara activitatile.

Din pacate, in gradinitele romanesti de stat (nu stiu in cele particulare cum e), personalul se poarta de prea multe ori ca pe tarlaua proprie. Educatia se face tot ca acum 30 ani, cand o palma sau un "tras de motz" erau absolut normale, la fel si violenta verbala permanenta. Copiii sunt considerati niste animale mici care trebuie dresate, fara prea multe drepturi, emotii. Se tinde spre nivelarea personalitatii copiilor si cei care ies din tipar sunt rai, obraznici, rasfatati.

Incearca sa povestesti cu fetita, sa vezi ce o supara, sa vezi ce asteptari are ea de la mersul la gradinita. Eu cred ca schimbarea gradinitei ar fi binevenita - dupa documentare prealabila si daca poti gasi loc la o alta gradi.

Vic spune:

Eu am vazut copii mergand cu placere la gradinita, unii la varste mai mici, altii la varste mai mari. Am vazut copii care au mers cu placere la o gradinita, apoi au fost nevoiti sa mearga la alta unde nu le-a placut absolut deloc, asa ca au schimbat iar si au mers din nou cu placere.
Pe aici se recomanda socializarea copiilor de la varste timpurii, intai prin participarea la mother-baby group si apoi la playgroup, unde mama e prezenta, iar de la 3 ani prin mersul la gradinita pentru un minimum 3 ore pe saptamana, la 4 ani durata fiind de 2-3 ori pe saptamana cate 3 ore, caci la 5 ani incep scoala, unde stau initial de la 9 dimineata la 2.30 dupa-amiaza pentru o luna doua, apoi intrand in programul normal, adica terminanad la 3.30 dupa-amiaza.

gegea, in cazul fetitei tale as zice sa schimbi urgent educatoarea, eventual gradinita. Fetita ta are reactii similare cu cele de sindrom post-traumatic.
Ar fi fost interesant sa apari la gradinita la ore neobisnuite si sa surprinzi atitudinea copiilor si a educatoarei fata de fetita ta. Incearca sa pui fetita sa-ti deseneze "ceva de la gradinita", si vezi ce deseneaza, ce reprezinta. Tot ca sa afli ce e in neregula mai poti incerca sa o rogi, asa, printre altele, sa iti spuna 2-3 lucruri care i-au placut la gradinita si 2-3 care nu i-au placut.

Din experienta proprie, pustiul meu cel mic a fost traumatizat de amenintarea cu injectia in caz ca nu termina de mancat sau nu doarme la pranz. In consecinta, a mers la gradinita in Romania numai 3 saptamani inainte sa ne mutam in Australia, iar aici dupa mai bine de un an imi spunea ca nu vrea nici macar in vizita in Romania din cauza ca "acolo fac injectii daca nu mananci tot". Pe la 7 ani a inceput sa ma intrebe "dar de ce faceau asa acolo?".

marius spune:

Nu este vorba de inadaptabilitate. Pur si simplu este un comportament tipic pentru un copil care din punct de vedere practic intra in activitatea de gradinita (chiar daca pasager a mai avut aceasta experienta). Cea mai clasica greseala a unor parinti este lipsa de consecventa. Plange copilul, urla copilul, ahhh e de vina gradinita, educatoarea, vremea orice.... In 99% din cazuri vina apartine parintelui. Insa acest adevar nu convine din pacate. Da sunt copii excesiv de "mamositi", de alintati. Este si cazul de fata din punctul meu de vedere pentru ca deriva din modul in care te exprimi. Gresesti daca tu crezi ca detii adevarul ca exista o diferenta intre iubire neconditionata si alint. Nu am vazut (cel putin eu) vreun parinte care sa nu-si iubeasca neconditioonat copilul. Asa incat din punctul meu de vedere toti parintii isi iubesc neconditionat copiii. Probabil si la momentul despartirii copilul recurge la "santaje" e ceva tipic. Cum tipici sunt si parintii care cedeaza, sa vedem, iti aduc, iti dau, acum stai in vacanta, acum mergem la mamaia..etc etc.
Cat despre enurezisul nocturn este greu de precizat daca este o consecinta pe linie nervoasa sau nu. Poate sa fie, nu este exclus cum in egala masura poate sa fie o raceala sau..."un santaj". Oricum trebuie tratat cu atentie, daca este o manifestare personala voita sau o consecinta medicala (tratament) sau nervoasa. Doar parintii si/sau medicii pot spune mai multe. NU cred ca este o consecinta a mersului la gradinita. Poate un pic de ordine in viata, un pic de fermitate si mai ales o diminuare a gasirii de varii motive in alta parte ar fi util?

Pagina familiei / Mai multe...
www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank">Video
Pagina legislativa

marius spune:

Regretabila experienta. Nu cred ca este cazul de fata. Ideea de socializare este super cred ca aici se poate lucra foarte mult la metodologie si psihopedagogie in mod cert trebuie ceva schimbat insa nu este neaparat o consecinta stricta a refuzului clasic de despartire a copiilor de grupa mica (3-4 ani) de parintii lor si de mediul familial.

Pagina familiei / Mai multe...
www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank">Video
Pagina legislativa

Vic spune:

Ce n-am spus este ca pustiul meu cel mic avea 2 ani si 10 luni cand a experimentat cele 3 saptamani de gradinita in Romania si care l-au transformat dintr-un copil independent, vesel, fara probleme cu mancatul si dormitul, intr-un copil mosfturos, care nu mai vroia sa manance, care nu mai vroia decat la mine in brate, a slabit 3 kg si i-au trebuit mai bine de 6 luni sa inceapa sa-si revina, si care la 8 ani imi spune ca vrea sa mearga in Romania in vizita, dar nu vrea sa faca scoala acolo, tot de frica injectiei.

Experiente neplacute am avut si cu primul copil, care la 3 ani, desi normal avea scaun o data la 3-4 zile, cand l-am dus la gradinita l-am gasit timp de o saptamana, zi de zi, murdar de fecale si cu cele 3-4 schimburi de haine pline de fecale in geanta. In plus, copilul meu nu era niciodata in clasa in care trebuia sa fie si mi s-a zis ca toata ziua circula prin gradinita, dintr-o clasa in alta si pe la bucatarie. Am fost intrebata daca nu sunt ingrijorata de comportamentul lui, dat fiind ca sunt psiholog, si mi s-a recomandat sa-l retrag de la gradinita, ceea ce am si facut. Am schimbat gradinita si problemele au disparut.

E drept ca atitudinea parintelui fata de mersul copilului la gradinita influenteaza si atitudinea copilului fata de gradinita, iar cand parintele e ingrijorat, copilul simte si se adapteaza mai greu. DAR, cand copilul merge cu placere un timp si apoi incepe sa aiba manifestari de distres din ce in ce mai accentuate, alaturi de enurezis, sau alte diverse manifestari somatice (vezi scaun de 4 ori pe zi timp de o saptamana la copil care are scaun la 3-4 zile)eu zic ca nu mai e vorba numai de atitudinea parintelui.

Parerea mea si de parinte si de specialist.

eunice78 spune:

In calitate de parinte si fost cadru didactic (educatoare) vin cu urmatoarele precizari:
Referitor la ce a spus Marius cu 99,99 % vina parintilor...nu sunt de acord. Sunt de acord cu faptul ca parintii care isi retrag copii dupa cateva zile de plans de la gradi gresesc, nu sunt consecventi si cateodata dau vina aiurea pe altii. DAR..nu se poate imputa inadaptabilitatea copiilor , cel putin nu intr-un procent asa mare, parintilor. si cadrele didactice au /pot avea o parte din vina.
Parintii trebuie sa tina cont de faptul ca sunt copii care plang la gradi si cateva saptamani, la inceput. Acesta nu este un motiv pentru retragerea copilului. Dar, daca nu este nimic nefiresc in faptul ca un copil plange dimineata cand il lasi la gradinita, este absolut anormal ca un copil sa aiba schimbari de comportament de genul celor enumerate anterior: somn agitat, plans noapte, enurezis, agresivitate, etc. De regula, la momentul in care apara asemenea schimbari, parintele ar trebui sa isi puna intrebari, ceva nu e in ordine.
Gegea, spui ca educatoarea copilului tau are 38 ani vechime. Din pacate, din experienta mea in invatamantul prescolar, pot sa iti spun ca o parte din aceste doamne (nu generalizez) au serioase probleme legate de rabdare si tact pedagogic.Am avut 2 asemenea colege care au avut grupa mica. Din plangaciosi si pisaciosi nu ii scoteau pe copii .
Pe de alta parte, copii care au fost crescuti mai mult de bunici, cocolositi, mereu in centrul atentiei, carora li se dadea in gura mancarea si la 4 ani, care nu erau scosi afara din cauza microbilor , aveau o perioada mai grea de adaptare.
De asemenea, nu pot fi de acord nici cu cele sustinute de Patou. Iti respect convingerea, dar gradinita nu are simplul rol de a a facilita viata parintilor. Gradinita are rolul de a completa educatia primita de copii acasa, de a ajuta copilul sa se adapteze in societate, sa fie independent etc. Eu am mers cu placere la gradi. Baiatul meu a plans in primele 2 saptamani dimineata, dupa care a inceput spectacolul de dupa masa, ca nu voia deloc sa plece de la gradi.
Pe de alta parte, parintele acasa, oricat de pregatit ar fi, nu ii poate organiza activitati ca la gradi, nu il poate stimula asa cum il stimuleaza colectivitatea.
Iar referitor la faptul ca e varsta la care copii imita ceea ce vad, si de regula, imita prostiile: aici intervine si rolul parintelui. Din pacate, am vazut si parinti care considera ca educatia copilului se face strict la gradi si parintele nu mai are nici o treaba dupa ce copilul a ajuns la gradi.
Gegea, eu cred ca trebuie sa gasesti o modalitate prin care sa comunici cu fetita ta, in sensul in care ea sa iti spuna clar ce o deranjeaza atat de tare la gradi. Nu uita ca la varsta asta copii nu mint, de regula incep sa minta dupa 4,6 ani. Sa o faci sa inteleaga ca tu crezi tot ce zice ea. Vorbeste si cu alti parinti ca sa vezi ce zic ei despre educatoarea respectiva, daca mai sunt si altii cu asemenea probleme.Daca insa nu obtii nici o informatie negativa referitoare la educatoare si stilul ei pedagogic, fii ferma pe pozitii si nu retrage copilul de la gradi. Subliniaza faptul ca toti copii merg la gradi, ca acolo invata lucruri bune, ca acolo invata si cum sa se fereasca de rau, sa fie tari,sa se descurce singuri ca oamenii mari, etc. Nu e o solutie sa o lasi ca la anul va fi mai bine. De asemenea, daca are vreun copil agresiv la gradi (fiul meu a avut un baietel care il tot musca, era ff mic, nu vorbea si atragea atentia asupra sa in aceasta maniera), vorbeste cu educatoarea sa incerce sa ii dea mai multa ocupatie copilului agresiv, poti sa vorbesti chiar tu cu parintele copilului agresiv, cand iei copilul de la gradi. Cand spun asta, ma gandesc la o discutie civilizata, de genul: "sunteti parintele lui x? eu sunt mama lui Y, am impresia ca x si y nu prea se inteleg, Fetita mea a zis aseara ca a patit asa si asa..Credeti ca am putea face ceva ca sa imbunatatim relatia dintre ei?". O asemenea abordare este benefica, mai ales daca si parintele copilului este mai recalcitrant sau daca deja a primit multe observatii negative la adresa copilului sau.


Eni, mama de baietzi - Petru (14.08.2003) si Toma (29.09.2006)

marius spune:

euncie78 - super raspuns. Am exagerat si eu cu 99.99% chiar si prin procentul in sine am vrut sa sugerez poate un pic mai direct "inadaptabilitatea parintelui" pentru experienta numita "primele zile de gradinita ale copilului meu".
Oricum felicitarile mele pentru raspuns. Mai mult decat atat ar fi extrem de bine (daca timpul si disponibilitatea permite) sa stai prin preajma atat aici cat si pe la gradinite si in general de ceea ce tine de activitatile (si problemele)specifice perioadei prescolare sau perioadei 3-6 ani. Un sfat competent este extrem de binevenit oricui. Daca poti desigur. Este o propunere.

Pagina familiei / Mai multe...
www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank">Video
Pagina legislativa