Abuzul domestic - in actualitate

Yvon spune:

Buna fetelor,
sunt noua pe acest forum si m-am inscris doar pt a va spune povestea mea si eventual sa imi spuneti cum vedeti si voi din afara situatia.
Sunt intr-o relatie de 11 ani si de 4 ani suntem casatoriti. Avem un copil superb de un anisor si doua luni, el este energia si fericirea mea! Cu sotul meu am fost colegi de facultate si ne-am imprietenit in anul doi. Totul a fost foarte frumos, ne-am inteles bine, spun eu. El nu era din aceiasi localitate cu mine si ne vedeam dupa ce am terminat facultatea de doua ori pe saptamana; ne vedeam miercurea seara si venea de sambata si statea la mine pana duminica. Concedii impreuna, totul bine si frumos. Intre timp a inceput sa imi povesteasca de copilaria lui care nu a fost una fericita, ca tatal lui il mai batea si mai facea scandaluri acasa, desi din exterior nu ai fi spus acest lucru. Sunt oameni instariti, cu scoala si de la care as fi avut pretentii. Am tins sa il cred, ba mai mult mi s-a facut si mila, daca pot sa-i spun asa, eu am avut o copilarie fericita, parintii mei s-au inteles bine, nu mi-a lipsit niciodata nimic.
Asa ca la un moment dat intr-o cearta pe care a avut-o iar cu tatal lui, a plecat de acasa, a venit la mine bineinteles, si am hotarat sa ne casatorim.
Am stat cu parintii mei pana ne-am luat un apartament cu credit, dar a inceput sa aiba o parte mai ciuadta , sa para autoritar, sa il deranjeze anumite lucruri cum ar fi, va dau un exemplu : vroia ca pe hol sa fie mereu lumina aprinsa, dar din obiceiul de a-l stinge, nu intentionat, parintii mei il mai stingeau. Asa ca a urlat de cateva ori dupa care a lipit intrerupatorul cu banda scotch. Am luat-o ca si cum nu ar fi intreg la minte, dar bineinteles ca nu i-a reprosat nimeni asta, inca am si ras.
Dar in timp si dupa ce ne-am mutat doar noi, imi reprosa ca nu pot fara mama mea, care ma ajuta f mult, eu lucrez si ea sta cu copilul, ca de altfel nu as fi intrerupt concediul de ingrijire copil, nu as fi lasat copilul in grija altcuiva.
Si am mers la munca tocmai pt ca eu castig mai bine, dublu decat sotul meu si avem rata la casa si la masina.
De ceva vreme este foarte agresiv, verbal, deocamdata zic eu.
Nu se sfieste sa strige si sa imi impuna lucruri in fata copilului, care simte toate astea. Eu nu spun nimic daca este copilul de fata si crede ca prin asta sunt slaba si incep sa cedez. Dar intr-adevar ca psihic ma termina, deja plang si o fac in fata lui. Certurile sunt iscate si daca paharul nu sta acolo unde ar vrea el sa stea.
Desi e f putin timp acasa si nu a plibat copilul de cand il avem decat de doua ori, sau nu l-a dus de manute niciodata inanite de a merge in picioare; practic vine de la munca si sta in fata calculatorului sau pleaca sa ii ajute pe altii.
Cu prietenii este f dragut, ajuta pe toata lumea, doar cu familia este rece si pot sa spun ca asa se comporta si cu mama lui, ale carei trasaturi se pare ca le-a mostenit si nu tatal lui ar fi problema si ca mama lui l-a exasperat pe tatal.
Ma gandesc ca acum inca ma vede puternica si deocamdata nu m-a lovit niciodata, dar probabil ca in timp si cand nu voi fi asa puternica , o va face.
Ma gandesc f tare la divort, m-am documentat in ultimele doua zile.
Trebuie sa mergem in concediu peste 3 saptamani si nu as vrea sa il ratam pentru copil.
Dupa asta, daca va face la fel in continuare o sa iau atitudine si trecem la divort.
Am citit insa ca trebuie sa ai dovezi si martori pentru aceasta violenta.
Dar este una verbala si psihica.
Suntem si colegi de servici, eu l-am adus la firma unde lucrez, niciodata nu m-am gandit ca vom ajunge la aceste dispute.
Pentru copilul meu imi doresc ca creasca intr-un mediu linistit. Nu as vrea sa creasca fara tatal lui, dar daca asa se poarta cu mine, eu nu pot tolera.
Este un barbat destept, stie sa faca foarte multe, este sociabil...dar daca cu mine se poarta astfel, ce sa fac???

cami_bld spune:

Yvon,intr-adevar este ceva ciudat in comportamentul lui,cu ideile fixe pe care le are..ai incercat sa vorbesti cu el,sa il faci sa inteleaga faptul ca nu procedeaza bine?Vorebste cu el si daca nici asa nu isi imbunatateste comportamentul,atunci ar fi bine sa ii dai de ales.Cateodata vorbele afecteaza mai mult decat o palma.pentru tine si bebe.

ego_81 spune:

Yvon, e trist ce ti se intampla, insa trebuie sa pui pe primul plan interesele copilasului vostru. Chiar daca sunt mici, copii sunt afectati de tensiunile dintre pariti... eu una consider ca linistea caminului nu se compara cu prezenta unui tata in viata copilului... decat un tata violent (chiar si verbal) mai bine o mama iubitoare care sa ii asigure LINISTE si IUBIRE.
Stiu, e greu sa iei o decizie, e greu si sa asculti sfaturi, pt k indiferent ce spun cei din jur, ei nu sunt implicati direct. Fii tare pt puiul tau! Cantareste bine situatia, nu renunta pana nu ai facut tot ce e omeneste posibil!
Indiferent ce vei decide, sa stii k nu esti singura. Aici vei putea gasi mereu o alinare.

Yasmine spune:

Yvon, este abia inceputul. iti doresc din suflet sa nu se sfarseasca la fel ca la mine, dar bazele unei relatii abuzive sunt puse, dupa parerea mea.
Activeaza-ti PM.
Si poate citesti povestea mea:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=82976&SearchTerms=de,acum

>>Daruieste lumii un zambet shi toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin

Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena si samburelu mititelu

cami_bld spune:

Yasmin,am citit povestea ta si am ramas muta...te admir pentru taria ta,ma bucur ca sunteti bine.Raman socata in fiecare zi de ceea ce aud,vad,de agresivitatea asta care se dezvolta.Urasc persoanele care apeleaza la violenta.Am fost si eu abuzata psihic,si din pacate si in alt mod,atunci cand eram doar un copil.Inca sunt urme adanci care nu cred ca se vor vindeca vreodata.As vrea ca fetele/femeile sa aiba mai multa putere sa invinga persoanele care le agreseaza si in special sa-si invinga teama.Nu e usor,dar nici imposibil.
Va pup si va doresc numai bine.

Yvon spune:

Multumesc pentru raspunsuri, chiar mi-au prins bine !
Yasmine, este foarte trista povestea ta...din pacate din dorinta de a pastra ce avem si in clipele in care este bine, nu uitam de momentele in care au fost duri cu noi, dar putem sa trecem peste acele clipe.
Eu sunt destul de realista si inca puternica, dar nu stiu cata putere voi avea sa trec peste un divort, insa pana acolo am de gand sa traiesc alaturi de sotul meu asa cum vreau eu si nu cum imi impune el!
De cateva zile este foarte bine, ori a realizat ce nu face bine (l-a certat si sora lui care a asistat la cateva scene si mi-a spus ca e fratele ei, dar nici ea nu ar vrea sa traiasca asa)ori este doar o perioada buna.
Practic acum vreau sa-l provoc, daca nu va riposta si va vrea sa traim asa ca si o familie normala inseamna ca suntem pe drumul cel bun.
Daca nu, la urmatorea perioada "proasta" nu mai am de gand sa rabd.
Ceea ce mi-a ridicat un mare semn de intrebare dupa ce am citit povestea ta Yasmine este faptul ca si sotului meu ii place sa lucreze si noaptea. Programul lui este de dimineata cand mergem la servici, ora 8 si dupa ce ne intoarcem acasa el mai lucreaza pana tarziu, chiar si 3, 4 sau 5 dimineata.
Chiar avem o prietena care are o farmacie naturista si ii cere medicamente pt energie.
Deci doarme si el f putin...sa fie si el bolnav???

Va imbratisez si multa sanatate puiutilor vostri!

ioanamatei spune:

Hello Yvon...vad ca nu ai mai scris aici..sper ca sunteti bine.Prefer sa cred ca s-a mai ameliorat situatia si ca s-a mai calmat omul dupa ce a mai crescut copilul putinel.Totusi, dupa cum descri relatia asta, este in mod cert o relatie abuziva, si va degenera garantat in violenta fizica.Nu cred ca o sa am vreodata starea psihica necesara ca sa ma apuc sa scriu aici povestea mea, insa se aseamana ft mult cu a ta, si la cat de mult am studiat in acest an de dupa divort, sunt convinsa ca asa arata relatiile abuzive.Numai tu poti decide daca vrei sa scpi de aici sau nu.Nu fac propaganda pe divort, este ceva extrem de greu de suportat si cu urmari foarte dureroase, dar ...numai tu poti decide daca vrei sa te uiti pe tine si pe puiul tau ... si sa suporti tortura asta psihica si fizica ;) Succes

Yvon spune:

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=140978&whichpage=5

Iti multumesc foarte mult ioanamatei pentru incurajari
in linkul de mai sus e in continuare povestea mea, postasem aici ca nu mai intrasem pe forumul despre copii.
Lucrurile au degenerat si nu in bine.
De cand am intentat divort, (inca) sotul meu este mult mai agresiv. Mai sunt si obligata sa stam impreuna, pt ca nu pot sa ma ascund cu copilul si il vrea si el.
Am avut termenul de prima infatisare, pe care evident ca a amanat-o si la sfarsitul acestei luni avem iar termen. Cu siguranta iar va fi amanare. Va fi un drum lung, dar pe care incet , cu pasi marunti am pornit si cu fiecare pas facut sunt mai aproape de final.

ellaandrei spune:

abuzul...se refera la multe nu doar la abuzul violent care include si "sfinta bataie", abuzatre psihologic sunt majoritatea femeilor

Yvon spune:

nu pot sa cred ca majoritatea femeilor sunt victime ale violentei domestice,
cred ca tu te referi la "cicaleala", care de fapt este mai des intalnita la femei decat la barbati.

Daca poti, fii mai intelept decat altii, dar nu le spune.