Abuzul domestic - in actualitate

Iasmin08 spune:

Cam tarziu am citit si eu acest raspunsurile la acest subiect.
Ceva ceva , printre randuri am reusit sa vad, sa realizez despre ce se vorbeste.
Mai mult prin ''abuz domestic'' se intelege abuzul fizic pe care sotul il are asupra sotiei.
Dar tot abuz domestic (dupa parerea mea) este si cel pe care unele mame il ''ofera'' propriilor copii.
Bun, cand vine vorba de abuz asupra sotiei, aceasta este sfatuita sa il lase pe sot. Dar ce alegere pot face copiii? Si de multe ori ''pedepsitii'' isi iubesc totusi mama. E extrem de greu pentru un astfel de copil sa nu ia urma parintilor atunci cand creste mare. Trebuie o anumita detasare.
Ma uit in urma si ma gandesc ca atunci cand mama ma batea pana obosea, chiar nu stiam incotro sa plec, ce sa fac, unde sa ma duc. Si cu toate astea, tin minte ca tot o iubeam, intelegeam ca furia ei era pentru ca semanam mult cu tata, cel care o parasise si o lasase prada disperarii. Astfel de femei au nevoie de ajutor (cele precum mama mea), dar cum anume si cine are autoritatea de a interveni?
[Eu nici acum nu imi pot lasa nazdravanul la mama, stiu ca l-ar bate si pe el din lucruri mai mult sai mai putin banale (si cealalta bunica e la cimitir)]

Iasmin, mama de strengar de 8 anisori

adda_lili spune:

Si eu am trecut prin asemenea momente numai ca eu nu am fost casatorita cu el si mia fost mai usor sal parasesc ei agresorii ca in defionitiv asa se numesc cred ca totul li se cuvine si cred ca este foarte norma si corect asa ceva si ca odata aplicata o corectie vei avea frica de el si ve face mereu ce spune el si nu se gandesc ca poti si tu sa iei decizii care sa al afecteze si pe el "adic vroiam sa spun sai afecteze orgoliul de barbat parasit" Al meu facea mereu in asa fel incat el sa fie pe primul loc si eu sa fiu cea jignita si fara aparare dar uite ca nu a fost asa cum a vrut el pana la urma lam parasit cu copil cu tot in conditiile in care copilul avea doar 1 luna jumate si am plecat de la el fara nici un ban si neavand indemnizatie caci nu am lucrat in timpul sarcinii. El era sigur ca nu pot sa fac lucrul acesta dar mia dat dumnezeu putere si lam facut caci nu puteam trai toata viata si sami cresc copilul alaturi de un barbat violent. Si sper sa aiba toate femeile puterea de a parasi barbatul violent si de a nu mai tolera violenta Cel mai rau ma doare ca sunt intrun fel marginalizata pt ca toate persoanele la care spun sityuatia mea se uita ciudat la mine unele mau intrebat chiar e copil din flori? urat foarte urat si va dati seama cam cum ma simt in asemenea momente

sanziana72 spune:

Adda_lili, ai luat o hotarare foarte inteleapta sa pleci de langa el daca era violent. Copilul tau va fi mult mai linistit asa.

In ce priveste ce spun altii, nu exista "copii din flori", doar copii din dragoste. Daca ei au o mentalitate de secolul 19, poti sa le spui ca in tarile vestice nu hartiile sunt cele care intemeiaza o familie, ci iubirea si hotararea partenerilor de a fi impreuna. Sunt sigura ca vei gasi si oameni care sa te inteleaga.

Sa cresteti mari si sa fiti fericiti!

nemosidori spune:

Cred ca evorba de educatie si nu numai a familiei,a societatii in general.Daca noi nu respectam viata ,cum putem respecta oamenii.

nemosidori spune:

Cred ca evorba de educatie si nu numai a familiei,a societatii in general.Daca noi nu respectam viata ,cum putem respecta oamenii.

emilia.m spune:

Am auzit acum la radio de un nou proiect de lege:

Victimele violentei in familie ar putea avea dreptul sa se adreseze instantei judecatoresti pentru a obtine un ordin de protectie cu caracter provizoriu, instanta putand sa interzica agresorului sa ramana sau sa revina in locuinta comuna, potrivit unui proiect de lege adoptat tacit, miercuri, de Senat, anunta MEDIAFAX
Potrivit propunerii legislative pentru modificarea si completarea Legii 217/2003 privind prevenirea si combaterea violentei in familie, instantele judecatoresti ar putea sa dispuna evacuarea temporara a agresorului.
De asemenea, instanta ar putea sa oblige agresorul sa acopere costuri care sunt suportate sau vor fi în mod cert suportate de victima, cum ar fi cheltuieli medicale, cheltuieli de judecata si evacuare, cheltuieli generate de adapostirea si asistenta victimei.

Judecatorul va putea, de asemenea, sa ia masuri vremelnice cu privire la încredintarea copiilor minori, obligatia de întretinere, prestatiile sociale.

Proiectul de lege merge acum la Camera Deputatilor.

---

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

Yasmine spune:

Sa vedem ...

n/a spune:

sa zicem ca sunt casatoritta cu "Popescu". Popescu ma bate. Ma duc la politie si-l reclam. Vine statul si face ce? Acum nu face nimik (poate ma intreaba daca vreau sa depun plangere pentru vatamare corporala si imi spune ca el isi ia o amenda, platita , bineinteles din bugetul nostru de oameni casatoriti, logic, deci tot pe mine ma frige la bani si renunt ca nu-mi convine sa fiu si batuta si cu banii luati), nu se baga. Numai daca divortezi, te ajuta un certificat medico-legal.

Dupa noul proiect cica se vor baga autoritatile. Il scoate temporar din casa evacuindu-l legal si pune in obligatia lui popescu plata cheltuielilor. Da popescu aduce bani in casa si.... daca el da banii la stat pe cheltuielile cu toate cele enumerate acolo de emilia.m....... mie ce-mi mai da popescu ca sa imi cresc copiii, ca eu castig .... sa zicem (caz ipotetic, nu e vorba de mine) doar somanj.

E al naibii de "bun" proiectul. O spun la modul ironic, bineinteles. Pentru cele care nu vor sa divorteze de abuzator cum ramane? Se intoarce ala acasa si o bate si mai rau. Si bineinteles ca ea nu va mai avea curaj sa mai depuna vreodata plangere.

DAR... Probabil ca prin sistemul de asistenta sociala si prin intermediul celor care fac consilierea te conving sa divortezi (te constrang, mai precis,), iar pe el il mucifica financiar. Mi se pare mie sau ceva nu e in regula in toata povestea asta?

n/a spune:

In momentul de fata nu exista logistica si nici bani prin care sa materialize o incercare reala de a institutionaliza lupta impotriva abuzului domestic. Asistenta sociala si alte institutii nu cred ca sunt apte sa faca fata sindromului social numit "abuz". Nu sunt capabile pentru ca nu exista bani directionti catre acest domeniu, pentru ca nu exista profesionisti in domeniu, pentru ca nu exista destula implicare si pentru ca lupta impotriva abuzului nu s-a bazat niciodata pe un sistem legal solid, viabil.

Cum vad eu solutionarea acestei probleme. Sa se inceapa de la mic la mare si apoi la nivel institutional.

In primul rand: Introducerea unui sistem in crese, gradinite, scoli, bazat pe obligativitatea personalului din sistemul educational sa coopereze la nivel institutional, si crearea de programe speciale care sa invete COPIII si PARINTII ce insemna violenta si abuzul si cum pot fi ele prevenite si combatute.
Cum se poate materializa asta si cum pot fi implicati inclusiv parintii? Prin nasterea in sarcina parintilor a obligativitatii de a participa la sedinte cu parintii in care sa se tina un fel "seminarii interactive" in aceasta privinta. Asta insemna ca o data la nu stiu ce perioada sa se faca aceste seminarii. In cadru organizat. Cum se obtine obligativitatea? Prin sanctiuni aspre in cazul refuzului de a participa, aduse la cunostinta tot de personalul din institutiile educative cum sunt crese, gradinite si scoli. Sanctiuni legale. Amenzi uriase. Copiii si parintii trebuie constientizati in primul rand.

Al doilea pas este mass-media. Crearea in cadrul legal a obligativitatii televiziunilor si ziarelor de a publica articole sau emisiuni prin care nu sa se discute despre asa ala'n'dala, ci pe baza unui program prestabilit prin care sa se aduca la cunostinta populatiei legislatia si informtii legate existenta, prevenirea si combaterea abuzului domestic.

Al treilea pas este crearea unui cadru legal pertinent si viabil si infiintarea de servicii specializate pe profil in institutiile de stat, dar la nivel local.
De exemplu. In primarie sa existe servicii specializate care sa functioneze la nivelul asistentei sociale. Serviciile sa functioneze neaparat cu un avocat care sa ofere sprijin si consultanta legala, un psiholog, un asistent social care sa faca teren, asa cum face medicul de copii mici, care sa identifice cazurile si sa faca presiuni acolo unde este necesar si unde acestea sa dea rezultate in sensul responsabilizarii in cadrul familiei si nu cum se face acum cand se intervine prea tarziu si singura solutie este destramarea cuplului si a familiei.

Al patrulea este interactiunea asitentilor sociali cu politia si, la nivel de individ, instruirea politistilor pentru schimbarea mentalitatii. Acum se merge pe premisa ca nu se baga in familia omului ca e treaba lor ce fac ei in interiorul familiei (mentalitate cat se poate de gresita), dar se poate obtine intoleranta fata de actiunile de abuz fizic.

Delimitarea clara, legal a ceea ce inseamna abuz domestic si limita pana la care se poate interveni. Ca daca sotul ma abuzeaza financiar si nu imi permite sa ies din casa si ma verifica la timpul pe care-l fac pana la paine si-mi face scandal, autoritatile nu prea au ce sa faca ca nu-si justifica interventia, decat daca se lasa cu bataie.

Bine,exista pericolul ca prin toate aceste actiuni oamenii sa se simta invadati in viata lor privata si de aceea trebuie foarte bine gandit sistemul.

Sanctiunile sa fie dure dar nu aberante. Eu cred ca cea mai mare sanctiune pentru un abuzator ar fi sa fie obligat sa faca voluntariat la casele de copii. Sa fie obligat sa munceasca, fara sa fie platit pentru copiii cu dezabilitati sau in orice alt domeniu in care e nevoie de munca. La spatile verzi, la asfaltare, la repararea bancilor sin scoli, etc. Doua ore pe zi. Si sunt sigura ca nu o sa mai aiba timp sa-si mai bata nevasta sau copilul.

n/a spune:

si in timp ce fac munca sa li se atarne de gat ecusoane cu "abuzator, mi-am batut nevasta".

Mi-ar mai incanta ideea ca la maternitate parintii sa fie obligati sa completeze formulare chestionar in care sa raspunda la intrebari precum: cunoasteti legislatia in privinta abuzului domestic? (sa li se puna intr-un plic si extrase din lege sau toata legea), cunoasteti cazuri de abuz domestic printre cunoscuti?, va considerati victima a abuzului domestic? stiti ca e interzis prin lege sa va loviti partenerul de viata sau copilul? etc. Cunoasteti sanctiunile in caz de....

Acelasi lucru ar fi bun si la inscrierea la cresa, gradinita, scoala, in fiecare an, ba chiar si la primarie cand depui actele pentru a te casatori.

Mi-ar mai placea sa existe la politie si nu numai si o baza de date unde sa se iregistreze cazurile de abuz si la o adica politia sa stie, cand intervine, ca la familia cutare s-au mai inregistrat plangeri, iar sanctiunea pentru fiecare eveniment sa fie din ce in ce mai aspra, pana la una radicala.

Mai departe de atat, ma gandesc ca pentru a face ceva concret trebuiesc infiintate adaposturi de stat pentru mame abuzate cu tot ce presupune. Consiliere, reincadrare in munca sau oferirea posibilitatii de terminare a scolii, de calificare, ca acele femei sa devina independente si viata lor sa intre pe un fagas normal. Ar mai fi necesar, ca la nivel de scoala sa li se insufle femeilor ca scoala este un imperativ si ar trebui invatati copiii sa aiba mentalitate de "pe picioarele tale" nu "pe spatele altora". Pentru asta ar fi necesara o colaborare la nivel de ministerul educatiei prin care sa se infiinteze o materie prin care copiii nostri sa fie pregatiti pentru viata.

Este in acest moment in discutie, un subiect despre o femeie casatorita cu un tigan care are pistol in casa si a carei soacra ii spune ca asa e la ei ca tre sa taca si sa inghita mai ales daca are copil. Acelei femei trebuie sa i se arate alternativa. Trenuie sa fie sprijinita ca singura e foarte greu sa te lupti cu asemenea specimene(nu imposibil) si asta e desurajant.

Exista femei care nu au pe nimeni care sa le ajute, chiar daca au familie extinsa (de multe ori familia refuza sa ajute pentru ca nu e de acord cu divortul sau nu vor sa ii vina pe cap copilul lor, cu nepot cu tot si cu toate problemele lor) in afara de sotul care o bate si copilul facut cu el si nu au curaj sa-si ia viata in piept pentru ca nu au unde sa se duca si cu ce sa-si intretina copiii singure. Un mic ajutor si putin sprijin, macar pentru un nou inceput este hotarator.
LA MINE A FOST.