cum ne "rascumparam" greselile ?

m-am purtat foarte urat cu prietena mea ( nici n-am multe,doar doua);i-am spus niste lucruri extrem de urate si false pe deasupra.eu am acest obicei de a improsca cu noroi in fel si chip cand imi ies din minti.nu am vorbit cu ea vreo 4-5 luni.
azi am mers la ea pt a-mi cere iertare.dar suferinta pe care i-au provocat-o jignirile si rautatea mea este inca vie.
mi-a spus ca pur si simplu s-a schimbat ceva in ea si nu mai poate fi fata de mine ca inainte ( o inteleg si o cred ).
ea nu este o persoana razbunatoare,ranchiunoasa,este exact asa cum a zis......
ce pot face eu acum ? cum sa fac sa treaca aceasta "durere" si sa redevenim prietene ca inainte ?
multumesc pt raspunsuri !

Lorenyy spune:

Erinula,probabil pe viitor,inainte de a jigni si "impopotzana" aceste vorbe,ar trebui sa te gandesti nu de 2 ori,probabil de 4 ori,furia de moment poate aduce foarte multe durere celor care cu adevarat iti sunt prieteni,si dupa cate tu ne scriai ai avut numai 2 prietene,nu prea de ajuns ca sa le indepartezi,prieteniile adevarate cu greu se mai gasesc.Ai facut un pas important prin a discuta cu prietena ta de demult,sunt sigura ca ai pus-o pe ganduri,acum trebuie doar sa astepti,este numai decizia ei daca te poate ierta,daca va mai avea incredere in tine,daca peste catva timp se va putea gandi la tine,ca la o adevarata prietena.Nu ne-ai scris de fapt motivul,daca ea a avut vreo parte de vina,si asa sa fi fost,reactia ta probabil ca a fost exagerata.

MissParker spune:

Trebuie sa-i arati ca ai dorinta si intentia serioasa de a salva sau repara aceasta prietenie.

Eu de pilda avusesem o prietena care nu-mi scria decat o data pe an, eu ii scriam de 5-6 ori pe an si-i trimiteam mereu cadouri, pana cand mi s-a acrit si - dupa vreo 3-4 avertismente - am incetat sa-i mai scriu. Dupa cativa ani imi scrie ea mail, ma anunta ca s-a casatorit (cu un tip arogant si egoist pe care eu nu l-am inghitit niciodata si cu care, fara s-o realizeze, ea nu este fericita) si imi propune sa reluam prietenia, ca ea imi va scrie mai des... bla-bla-bla... Ea fiind medic, nu are timp de nimic, dar isi cumparase caine Ei bine, era inceputul lui noiembrie, nu am avut nici eu timp sa-i raspund. Pe 19 noiembrie, de ziua mea, nu a avut "timp" sa-mi trimita macar 2 randuri sa ma felicite. Mi-a fost clar ca mailul ei fusese doar de complezenta sau din orice alt motiv, numai nu din cauza ca i-ar fi fost importanta prietenia noastra si ca ar fi vrut s-o reia... sau poate ar fi vrut s-o reia, dar pe aceeasi baza

Arata-i prietenei tale ca ea este importanta pentru tine.

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii

violeta69 spune:

am si eu o poveste...
cu o prietena,asa credeam eu...
mi-a spus multe vorbe grele care m-au ranit enorm de tare!
pt ca aveam incredere in ea si pt ca ea stia aproape toata viata mea...de cate ori nu ma plangeam la ea,de cate ori nu ne spuneam una alteia ofurile...
m-a invinovatit ca i-am "furat" lucrarile,ca am vb cu profesorul(care era comun) sa-mi dea lucrarile ei si eu le-si fi prezentat tot pe acelea...
e vb despre lucrari de doctorat!
ca ea nu se astepta ca eu sa fiu asa,ca ea ma considera prietena...si ca stie ca eu am avut o copilarie nefericita si ca am fost nevoita sa dau din coate ca sa razbat in viatadar ca nu-si imagina ca o sa calc in picioare prietenia noastra...
pe urma a aflat ca nu a fost nimic adevarat.....totul a fost doar in imaginatia ei...
s-a cerut scuze ca cica era gravida si nu -si dadea seama ce zice...
ca s-a simtit frustrata ca a muncit atat si eu as fi venit sa-i fur munca...
am iertat-o...dar asa cum a spus si prietena ta ceva s-a rupt in interior...
nu m-a durut ca m-a acuzat(desi nimic nu era adevarat,mie nici nu-mi trecuse prin minte sa cer profesorului lucrarile altuia...basca ca nici nu cred ca mi le-ar fi dat!) ci modul in care a gandit despre mine...
e f usor sa ranesti,sa distrugi si mult prea greu sa repari...
increderea o data distrusa ....nu stiu cat mai poate fi refacuta 100%...dar merita sa incerci...si sa stii sigur ca in sufletul tau esti altfel decat ea te vede ..sau te-a vazut o data!


Vio,mamica lui Mihnea viitor "descoperitor" de infinit
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*

Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

Fomalhauti spune:

Erinula, imi pare rau si eu sunt cam ca prietena ta (sau ca Violeta). Nu ma consider "ranchiunoasa", nu ma supar propriu-zis, dar uneori, in urma unor intamplari (mai rar vorbe, dar e posibil) imi schimb parerea despre o persoana. Si, asta e. Imi schimb parerea definitiv. De fapt, se intampla si invers, cineva face ceva "de bine" si imi schimb parerea in bine. Definitiv.

S-ar putea ca, in urma celor spuse de tine, prietena ta sa-si fi dat seama ca tu gandesti intr-un anume fel care ei nu-i place. Adica, tu esti un pic alta persoana decat a crezut ea ca esti. Acum, ea poate, in timp, sa accepte acest lucru, ca tu ai un anume defect de care nu a stiut dar ceea ce ii place la tine este mai important si doreste sa fie prietena cu tine in continuare. Dar s-ar putea sa decida ca nu mai vrea sa fie prietena cu tine. Ea decide.

Cred ca nu ar trebui decat sa ii spui clar ca iti pare rau de ce ai spus si ai dori sa fiti din nou prietene. Mai departe, e decizia ei...

monica70 spune:

"mi-a spus ca pur si simplu s-a schimbat ceva in ea si nu mai poate fi fata de mine ca inainte"
Nici eu nu sunt nici razbunatoare,nici ranchiunoasa,sunt extrem de toleranta,dar la un moment dat (foarte rar din fericire) se intampla sa ma dezamageasca cineva atat de tare incat sa mi se intample fix asa ceva.Adica nu (mai) sunt suparata,inca tin la acea persoana,dar pur si simplu simt ca s-a rupt ceva,ca nimic nu ar mai fi la fel si prefer sa rup relatia de tot.Nu mi s-a intamplat in viata reala sa ma jicneasca vreo prietena/amica,doar in cea virtuala (DC) din fericire.Si macar asa ma consolez ca astfel de relatii fost doar o iluzie de prietenie ...
Sa fi avut o prietena reala care sa isi permita sa imi zica asa ceva ,cred o taiam scurt si definitiv.Eu de cand sunt nu m-am certat cu nicio prietena adevarata,nici macar cu amicele !
Nu stiu cum sa faci,poate timpul sa fie rezolvarea? Mai incearca peste jumatate de an ...

MONI SI www.dropshots.com/DIA1#date/2008" target="_blank">DIANA NAZDRAVANA (01.01.2006)
"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele."

www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/serghei-esenin-7zuduho/focul-vanat-7zudpho.html" target="_blank"> www.youtube.com/watch?v=weJ4a5cKGZ4" target="_blank">

kariguld spune:

ceva ce se rupe intr-un sufelt, aproape niciodata nu mai poate fi reparat....foarte putine sanse sa mai fie ca inainte....

pe de alta parte, oamenii se schimba, se maturizeaza, altii se uzeaza...se plafoneaza....se inchid in carapace....intervin multe schimbari in viata....
o relatie de prietenie, se cultiva de ambele parti, in ani, iar cand ceva se rupe.....chiar daca se drege, nu mai este ca la inceput.




Kari

GGina spune:

Cel putin ai incercat.Iti dai seama ca ai exagerat ,ca ai suparat pe cineva.Sint altele care desi fac greseli ,care spun cuvinte grele fara sa incerce sa le retraga inapoi ,cred ca au facut bine sau fug de responsabilitate .(cred ca au o lipsa pe undeva ,dar nu mai intru in amanunte).
Prietenei tale o sa-i treaca dupa o vreme, dar nu foarte curind ,depinde cit de tare au ranit-o cuvintele tale.Iar cuvintele pe care i le-ai spus ,poate au fost spuse la nervi ,dar asta nu inseamna ca nu au fost gindite de tine inca de la inceput.

"The stupid neither forgive nor forget; the naive forgive and forget; the wise forgive but do not forget.”
"I once thought that I had made a mistake, but I was mistaken".

" War doesn't determine who's right. War determines who's left."
"You know it's going to be a bad day when you jump out of bed and miss the floor."

Diana_b spune:

Ar trebui sa stii ca cuvintele ranesc foarte tare. Indiferent ca ai gandit sau nu ce ai spus, le-ai spus si asta, cred eu, nu mai poate fi reparat. Parerea mea este ca, chiar daca va impacati, nu va mai fi ca inainte.

Diana si Mircea (2.01.2004)

www.freewebs.com/bbianfeb2004" target="_blank">Pagina bebelusilor de ianuarie-februarie 2004

dana_iulia spune:

Dupa o buna si singura prietena mai plang si eu. La noi despartirea este deja de 3 ani. A pornit de la un cuvant de-al ei. Eu nu am reprosat imedit, sau ma rog nu am intrebat-o macar ce a vrut sa zica, desi m-a durut foarte tare. Nu cuvantul in sine a durut, poate daca venea de la alta era trecut cu vederea si poate nici nu ma sesizam, insa faptul ca a venit de la ea, prietena mea, care eram convinsa ca este pe aceeasi lungime de unda cu mine, m-a facut sa sufar.
Peste vreo 3 luni, timp in care am tinut si m-a ros, am rabufnit. Abia atnci a aflat ea ca de ceva timp ma macina ceva. Bineinteles ca a spus ca nu si-a dat seama, ca nu a vrut sa spuna cu adevarat, ca nici nu crede ca a spus...etc, insa au venit si alte cuvinte de la ea, de la mine.... si uite asa s-a rupt.
Imi pare rau ca alesesem ca ea sa fie nasa de botez a baiatului cel mare, iar eu intotdeauna si ea ostie, am spus ca eu vreau o nasa pentru baiat adevarat, care sa il indrume spiritual, care sa ii fie ca o a doua mama.
Ne planuisem atatea,,, pe cand eram prietene chiar nu exista zi sa nu ne vedem sau sa ne sunam sa vorbim cu orele. Ne puneam problema ce o sa ne facem daca una din noi se marita si se muta in alt oras...
Ce sa iti spun... cert este ca eu am incercat sa ne reluam relatia. Ea insa a fost categorica. NU.
Acum nu mai am incredere in nimeni. Orice am de spus vreunei amice, spun. Daca ma place asa, bine, daca nu, asta e.
Cred ca prietenia este dincolo de cuvinte, ca orice se poate repara cu un simplu imi pare rau, si cu macar inca o sansa de a mai incerca.
Sincer cred ca prietenii ar trebui sa se cunoasca atat de bine, incat daca cumva la nervi se spune ceva, sa se treaca cu vederea.
Chiar si reprosurile ar trebui acceptate, insusite si daca e loc de schimbare, ok.
Pana la urma, daca spui ca asa esti tu, ea ar fi trebuit sa te cunoasca. Toate suntem vulcani la un moment dat, toate explodam... si daca nu cu prietenii, atunci cu cine sa iti permiti?!
La momentul respectiv, cand eu faceam pasi de reconciliere, ea imi spunea ca s-a terminat, ca s-a rupt ceva... ca nu v-a mai putea fi la fel. Nici nu avea cum, asta imi dadeam seama, dar ar fi fost o incercare. Mai timida la inceput, apoi poate ne recastigam reciproc increderea.
Eu sincer imi recunosc greseala. Faptul ca nu am sarit atunci cand ea a rostit cuvintul ala. Insa mi s-a parut ca ar fi trebuit sa vorbesc cu ea intre 4 ochi. A doua zi inca era suparata si nu imi venea sa cred ca ar fi putut spune acel cuvant, si tot asa.... dar vulcanul fierbea...
Inca mai tin la ea, inca o visez noptile, iar acum imi dau lacrimile in amintirea ei. Dar asta e. Traiesc cu speranta ca poate candva v-a realiza si ea ca asa cum au durut-o cuvintele spuse de mine atunci cand am rabufnit, si ale ei nu au fost mai prejos in inima mea. Am vazut-o o singura data, insa eram intr-un mijloc de transport in comun iar ea pe trotuar. M-au incercat niste emotii, mai sa plang in autobuz....Daca ea m-a vazut vreodata, nu stiu... Cert este ca nu am mai vorbit de pe atunci, decand a spus categoric NU. Mi-ar placea sa stiu ca si ei ii pare rau si ca mai exist in inima ei si ca doar orgoliile o impiedica...
Sfatul meu, ce sa pun, mai incearca sa vorbesti cu ea, daca nu vrea sa te mai asculte, scriei. De cate ori ai ocazia, trimite-i scrisori cu parerile tale de rau. De sarbatori, de cine stie ce zile v-ar putea voua aduce aminte.. scriei ca iti pare rau, scriei ca iti e dor de ea, scriei ca prietenia ei iti lipseste...
Daca iti era prietena cu adevarat, iti v-a mai acorda in cele din urma o sansa. Sigur ai sa ii recastigi increderea.
Iti doresc succes!

GGina spune:

Dana iulia ,din eperienta mea ,care seamana pe undeva cu a ta ,iti spun ,nu mai face nimic.Ai incercat si este de ajuns.Daca ea nu vrea sa recunosaca si greseala ei ,atunci multumestete ca ai facut tot ce ti-a stat in putina sa remediezi cumva situatia ,chiar daca a plecat de la un cuvint si nu este in totalitate vina ta.Ea nu a inteles atunci ca pe tine te-a ranit rau si nici acum nu realizeaza asta ,probabil ca e mai important rana pe care i-ai provocat-o tu si trece cu vederea rana pe care ti-a provocat-o tie.Asta inseamna egoism si imaturitate.

Nu te mai consuma pentru nimic.Tu probabil ,inca mai vrei sa fiti prietene ,....cam greu.

The stupid neither forgive nor forget; the naive forgive and forget; the wise forgive but do not forget.”
"I once thought that I had made a mistake, but I was mistaken"

"War doesn't determine who's right. War determines who's left."
"You know it's going to be a bad day when you jump out of bed and miss the floor."