Nu stiu cum sa ma port cu ...mama!

Ufff... de mult vreau si am nevoie de sfaturi! Acum s-a ajuns insa departe si nu mai stiu cum sa procedez...
Mama e cea care se ocupa de Ioana (5 ani) pana venim noi de la servici... uneori am impresia ca nu ii convine situatia (atunci intervin si mai chem soacra cateva zile), daca ii spun sa caut o bona sau sa vina soacra mea mai mult iese scandal si imi zice ca vreau sa o indepartez de copil, ca nu sunt multumita de ea... ne invartim intr-un cerc fara iesire!
E adevarat faptul ca si eu sunt uneori exagerata, ii fac observatie (sau asa interpreteaza ea, eu ii zic doar ca sa nu mai faca alta data)daca ii cumpara dulciuri toata ziua si sucuri din comert (desi ii spun clar ca este interzis), o obliga sa doarma la pranz desi copilul nu vrea si mai tare iese panarama, o lasa cu acuarelele in toata casa si mi-a manjit peste tot inclusiv i-a stricat o haina de toamna sotului (nu mai iese la spalat), eu ii las dimineata o caciulita cu urechi, ea ii pune sapca si raceste copilul... si multe altele ce se intampla zilnic... nu mai zic de mutarile pe care le face la noi in casa... cand caut ceva nu gasesc... desi i-am spus de multe ori ca singura ei ocupatie e Ioana, si nu curatenia si spalatul in casa! Tot ce ii zic o ia ca pe o critica si se supara foarte tare, nu mai zambeste si numai vorbeste zile intregi (doar sec)... ne strica si noua dispozitia in fiecare zi cu starea asta a ei! Parca simte o corvoada sa vina la noi, iar daca ii spun zice ca exagerez si... iar se supara!
Dimineata iar am dat-o in bara... de vreo doua saptamani avem tantari in casa... desi avem plase la balcon la doua geamuri si la unul nu (insa mereu sta inchis)... Ioana este piscata si face alergie la piscaturile de tantari (are niste blande mari si mancacioase); tot ne-am intrebat noi de unde intra atatia tantari (cate 2 pe noapte); pana acum doua zile cand sotul gaseste deschis geamul larg la balcon (cel fara plasa), il inchide , imi zice si mie... il linistesc ca am sa-i zic mamei... insa nu i-am zis... deja e suparata si am vrut sa evit un alt conflict... dimineata insa iese iar in balcon si il gaseste iar larg deschis... si pe buna dreptate s-a suparat tare (a alergat toata noaptea prin casa dupa tantari)... vine mama si ii spune sa nu mai deschida geamul ala ca Ioana e plina de bube... ea se supara iar, bombane, ii tremura barbia...acum cand am sunat-o sa vad ce fac era varza la telefon... nici nu voia sa vorbeasca cu mine!
Cum sa procedez??? Si eu sunt critica, uneori exagerata... insa nu tin suparare! Mi-e teama sa mai deschid gura si sa ii spun ceva! Comunicam foarte greu in orice problema...
Daca ii spun ca nea-m luat ceva... zice da de ce nu v-ati luat ailalta! Daca i-am zis ca plecam la greci in concediu... da de ce nu plecati la turci! Daca i-am luat Ioanei mobila deschisa la culoare... da de ce nu i-ati luat roz? Vesnic e Gica contra! Cauta atentie, dar pe de alta parte nu ii convine daca nu faci ca ea!
Voi aveti parte de asa ceva? cum rezolvati situatiile???

Mami si Ioana nasturica
Niciodata nu trebuie sa plângi dupa ceva care nu poate plânge dupa tine.

april spune:

Sa iei o bona. Bunicile sa fie pt vacante.

A_Iulia spune:

Eu ignor multe din manifestarile de genul acesta. Poate cateodata devine obositor, insa asta e, imi spun mereu ca nu pot sa am pretentii foarte mari ca are si ea o varsta.

Tot genul asta de probleme am si eu: ii baga mereu olita sub nas, in loc s-o trimita la veceu (fii-mea n-are nici o problema sa mearga la veceu), o indoapa cu lingurita (si fii-mea chiar nu are vreo problema de greutate, mananca singura oricand), striga fii-mea: "buni" si se repede imediat, "da, papusa lui buni", ii asculta orice porunca, de parca fii-mea ar fi o invalida sa nu se poata deplasa singura...in fine, de-ale noastre.

Si a mea se supara relativ usor. Totusi fac si eu picatura chinezeasca, ii spun o data, ii mai spun o data, ii mai spun o data...poate se prinde.

Aceeasi discutie referitoare la bona, sau la cealalta bunica - nu, pai nu putem stresa cealalta bunica ca e mai bolnava (si saraca cealalta bunica abia asteapta sa vina nepoata la ea, doar mi-a zis-o de o mie de ori ca e cea mai mare bucurie a ei), de bona nici nu mai zic, e subiect tabu.

Una peste alta, pe maine ma ajuta foarte mult si oricand. Adica daca pun in balanta, nu as prefera o bona. Ii mai amintesc asa ca si pe ea a ajutat-o mama ei sa ne creasca, da' nu-mi amintesc sa fi stabilit ea regulile casei (si asa se mai potoleste).

Am observat ca depinde foarte mult tonul pe care i-l zici. Daca ii vorbesti frumos, nu se supara. Se supara doar daca o acuzi.

A_Iulia spune:

Hai sa mai zic ce a mai functionat: daca vreau sa-i fac o observatie, incep invariabil cu o chestie buna. Adica ii spun: "uite ce bine ca ai facut aia, dar stii, nu cred ca ar trebui sa mai facem chestia aialalta, pentru ca...(un argument)". Ei bine, asta prinde la fix la noi.

Ooo, si daca o laud altora ceva de genul "nu stiu ce m-as face fara ea" (situatie reala, de altfel), pot ulterior sa-i reprosez orice, ca nu se supara, si chiar se conformeaza

Tot stau sa ma gandeasc ca ea nu era suparacioasa deloc, puteam sa-i spun orice inainte. Cred ca varsta a facut-o mai sensibila, hmm, trebuie sa am grija cum "o cert" ca sa dea si rezultate...altfel iese asa, o cearta fara rost, doar ne enervam si ne suparam reciproc.

claudia_a spune:

Adina ai foarte mare dreptate cu tonul pe care ii spun multe nemultumiri... incerc sa ma abtin, insa uneori nu iese... si marea problema este ca tine suparare, se consuma foarte tare, tata zice ca uneori nu doarme noaptea... face din tantar armasar! Pune prea mult pret pe "vorbele" mele insa in sens negativ, din pacate!
De bona nici nu poate fi vorba... numai simplul cuvant cand il zic, i se pare ca vreau sa nu ne mai vedem niciodata!
E foarte greu ca face multe treburi fara sa intrebe!
nu stiu ce sa mai fac?


Mami si Ioana nasturica
Niciodata nu trebuie sa plângi dupa ceva care nu poate plânge dupa tine.

A_Iulia spune:

Pai da, vezi, asta e dezavantajul cand implicam bunicii. Unei bone poti sa-i spui clar: fa aia, nu fa aia si se conformeaza.
Cu bunicele trebuie sa facem slalom printre vorbe ca sa priceapa ideea, sa nu se simta lezate si sa aplice ce dorim.

Si a mea cateodata se supara asa, se consuma, plange...de la un fleac. Eu m-am invatat cu ea, stiu acum pe ce ton trebuie sa-i zic ca sa dea rezultate, dar sora'mea a fost foarte surprinsa sa vada ca nu poate duce o discutie cu ea cum o ducea altadata. S-a schimbat mult, mi-e clar.

Nu stiu ce sa zic...incearca si tu s-o lauzi mai mult, poate sufera ca e neinteleasa. Sa prinda ideea ca de fapt tu apreciezi mult ajutorul ei.

Eleni spune:

Uite ca pana am scris eu raspunsul a scris si Adina in aceeasi directie.
Te inteleg. Am trecut prin asta. Mai trec ocazional dar sunt rabufniri de mai mica importanta. In cazul meu e vorba de bunica mea, nu de mama, bunica fiind cea care m-a crescut si tot ea cea care o creste si pe fiica-mea.
Ia-ti o bona e foarte simplu de zis, dar infernal de facut: nu gasesti sau costa cat salariul tau.
In cazul meu, bunica facea impotriva vointei mele ca sa imi dovedeasca ca ea stie mai bine. O facea plina de bune intentii, adica eu plecam lasand instructiuni clare si ea zicea: stiu eu mai bine, si facea ca ea. Si cand ii reprosam, gata scanadalul. Sau daca ziceam ca iau pe altcineva sa ma ajute imi replica ca sunt nerecunoscatoare.
Eu mi-am asumat riscul unei discutii directe. Chiar daca nu a vorbit cu mine 3 saptamani si stam in aceeasi casa. Mi-am asumat asta.
O iubesc de mor pe bunica, ea m-a crescut si maria este un copil cu o educatie minunata datorita bunicii. Dar cacaturile astea cu schimbat caciula, deschis geamul, sabotat meniul imi mancau si mie sistemul nervos.
Am avut o discutie clara, ferma, in care i-am zis ca o iubesc de mor, ca ii multumesc pentru tot ce face pentru noi, ca nu ma deranjeaza ca Maria o iubeste mai mult decat pe noi parintii (asa e, dar si eu o iubesc pe bunica mai mult decat pe mama). Nu am realmente o problema cu asta, mi se pare normal avand in vedere ca a stat cel mai mult cu ea. Dar ca din momentul discutiei nu mai accept sa faca altfel decat zic eu. Asa cum ea si-a crescut copiii, eu vreau sa imi accepte regulile. Nu e de acorc, nu mai continuam.
I-am spus de mai multe ori cat o iubesc, cat apreciez ce face pentru mine, pentru Maria, ca stiu ca as gasi greu pe cineva care sa stea cu Maria, dar ca vreau sa imi respecte solicitarile. Foarte ferm. Nenegociabil.
A digerat 2 zile, timp in care a vorbit putin cu mine. Dar la sfarsitul perioadei a acceptat. Si lucrurile merg asa cum trebuie. Sigur mai sunt iesir in décor, dar mult mai rare.
Pe noi ne afecta inclusiv faptul ca statea botoasa si cu copilul daca era suparata pe mine, si asta ma enerva cumplit.
Dar exista solutii. Eu am pus asta pe seama varstei si a nevoii de a dovedi ca ea stie mai bine decat tine, e un soi de reactie inconstienta de a-si arata suprematia.

Succes si nervi tari.
Elena

kariguld spune:

claudia, fara suparare, din cate inteleg eu, mama ta are oarece influenta asupra ta, se baga in viata voastra.

te intreb cat se poate de sincer, tu vrei sa-ti fie bine TIE, FAMILIEI tale?daca da, atunci ia masuri urgente, atmosfera nu face bine nici copilului tau, iar cu timpul fata ta, va incepe sa copieze comportamentul "gica contra". pur si simplu ii spui mamei tale, ca tu esti o alta familie acuma, ai responsabilitati, si ii pui niste limite!

gandeste-te la copil, la tine, la familia ta. cred ca nu vrei asa o viata pentru totdeauna. nu-ti fie teama ca se va supara, ii va trece si va invata sa nu se mai amestece in viata ficei ei.

alte solutii, de compromis, nu trebuie sa accepti.

Kari

terishka spune:

d-apai eu:) si eu am aceleasi probleme cu ea, cu mici diferente de situatie: nu sta inca cu fetita (nu e pensionara), dar in schimb stam cu totii in aceeasi casa (a ei...)

si mie de cand s-a nascut agnes - de 1 an - imi e din ce in ce mai greu sa ma inteleg cu ea. inainte nu stateam impreuna, ea locuia altundeva. la fel mi se intampla si mie: nu mai pot sa ii fac nici o observatie ca imediat se supara si se taie tot. daca s-ar imbufna numai ar fi bine; ea ma enerveaza insa ca raspunde urat dupa, nu numai mie, dar si iubitului, care de multe ori nu are nici o vina in ciondanelile noastre, mai tranteste prin casa - asta face deseori cu zilele, creeaza o atmosfera... apoi cateodata daca o rog sa ma ajute cu ceva, inclusiv cu copilul, imi raspunde ca e obosita - dar are un ton asa:) care ma scoate din minti, ca si cum ce tot vreau de la ea, ca ea e o victima, e obosita si tracasata, eu stau toata ziua acasa... si nu o rog deloc des. altadata se ia de mine ca de ce nu vreau sa ma ajute, ca ea e dispusa...nu stiu cum, dar nu mai gasesc nicicum o cale de comunicare cu ea.
recunosc, si eu sunt critica si ma abtin greu de la observatii oricum, dar cateodata chiar trebuie facute. de exemplu ma tot rog de ea sa nu ii tot repete lui agnes obsesiv cuvantul "nu". mai ales de cand a inceput sa mearga numai asta aud cand e cu ea. nu te du acolo, nu baga in gura, nu lua aia, nu te sui acolo, nu, nu, nu, cazi, te lovesti, prapastii de genul... i-am zis de n ori sa ii explice ce si cum chiar daca e mica, sa o mai lase si pe ea sa exploreze - fara succes pana acum. sau ii spun sa nu mai ia atatea oale si vase in bucatarie - are o manie cu ele - ca nu mai avem unde le pune, dar in continuare ea cumpara de pe unde se duce si le inghesuim ca naiba, ii fac observatie si gata scandalul... si sunt din pacate atatea exemple pe care le-as putea da.

eu nu am gasit solutia inca, am folosit topicul ca sa ma descarc:) vorba unei prietene: rezistenta, pace si cadenta:) imi trebuie mie mai multa diplomatie cand discut cu ea, ca ea nu se mai schimba. dar pe mine ma enerveaza numai conceptul asta, punerea lui in aplicare mi se pare o munca de sisif. si imi pare rau ca nu mai pot sa comunic cu ea normal, fara sa ma gandesc inainte stai sa nu zic asta/ asa ca iar o ia nu stiu cum sau mai stiu eu ce...

CristinaT spune:

Eu am avut bone, cat a fost fetita mica. As fi facut orice ca sa le pastrez, pentru ca se atasase de ele. Acum o am pe bunica. Credeti-ma, nici nu va puteti inchipui cum e cu bonele... nu i-a pus sapca, ii da dulciuri... etc... eu nu vad aici decat "rasfat" pe care e normal sa il primeasca de la bunici. Relatia cu bonele probabil ca se dezvolta in timp, spre deosebire de bunici care e clar ca ii iubesc pe nepotei.

Am citit pe sarite, dar am vazut ca nu pune plasa de tantari.... cumparati un aparat cu pastile contra tantarilor... si lasati bunica in pace.
Fa-i un cadou, lauda-o... scrie pe un bilet ce doresti sa faca, si lasa-i pe nepoti sa se bucure de bunicii lor.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 8 ani .... La multi ani!

ionica spune:

Pfuii,si eu care credeam ca mama e singura care imi face asta.

Mamele ,e clar sunt mai bune decat bonele de 1 mil.de ori.

Iata ce am facut eu: I-am oferit un salariu si un program de lucru.
Ce-i drept ,nu i-a cazut bine cand i-am spus ca o platesc( dar cand a vazut suma n-a refuzat).
De atunci, ii las scris ce are de facut si cu ce sa o imbrace pe pitica sau ce sa-i dea sa manance.

Eh ,chiar de mai face gafe ,e haioasa,de ex.aseara am scos-o din baita pe bebe si alerga disperata dupa mine sa-i puna caciulita repede pe cap sa nu raceasca fata.
Nici azi dimineata nu m-am abtinut sa nu rad cand am vazut ca peste dress, plus ciorapi i-a mai aplicat o pereche de sosete anitiderapante din ale stiti voi groase
deja acum rad , e haioasa.

Am avut 4bone pana la ea, sincera sa fiu , fiica-mea o iubeste ca o nebuna si sunt convinsa ca si mama o iubeste.

Deci in concluzie,motivatia e importanta!!

Sophia 2ani
+14