Diminutivele...

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Tethys spune:


Hmmmhhh... legat de diminutive... copilul meu, mai nou, ma seaca ca, ma corecteaza la cuvantul "apa" ! Cica, sa-i zic "apica" ... ca bea apica... ca vrea apica... Asa l-ar fi invatat d-na la gradi ... d-na care noua ne cere sa vorbim corect, ca sa invete copilul a vorbi corect ...





"Singura lectie de morala care este potrivita pentru un copil, cea mai importanta lectie pentru fiecare moment al vietii lui, este aceasta: ''Nu rani niciodata pe nimeni.'' " - autor: Denis Breeze . - eu completez: ... pentru ca, nu vei putea sti niciodata cat de mult rau si cat de multa suferinta poti cauza!!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iula78 spune:

ba sa-mi fie cu iertare, n-am stiut ca se spune "catel", "pisicuta" doar puilor. eu asociez aceste cuvinte unor animalute . ca au sanse ca dimensiunile sa se datoreze varstei lor, este partea a doua.
ma distreaza astfel de teorii academice
nu vad nici motivul pt care n-as putea scurta "pisica mica" cu pisicuta. unele cuvinte pot contine si o anumita raportare a vorbitorului la realitatea la care se refera. o pisica mica poate sa-mi placa sau nu; in prima situatie imi manifest simpatia alintand-o "pisicuta".

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

scoateti limba la mine va rog; eu chestia cu vorbitul la plural o inteleg pe perioada sarcinii. cind chiar sintem 'noi". si sotul "ne" zice "fetele lu tata". nu ca ala mic (fata, baiat, ce-o fi) nu ar fi deja un...individ, da pina una alta nu poate fara mine. si tot ce fac si eu acum se raporteaza la prezenta "individului". prin urmare, ne place, nu ne place (da parca...ne place), sintem "noi" si ävem" X saptamini de convietuire.

if you can't say something nice, then don't say it at all

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Citat:
citat din mesajul lui iula78

ba sa-mi fie cu iertare, n-am stiut ca se spune "catel", "pisicuta" doar puilor. eu asociez aceste cuvinte unor animalute . ca au sanse ca dimensiunile sa se datoreze varstei lor, este partea a doua.
ma distreaza astfel de teorii academice
nu vad nici motivul pt care n-as putea scurta "pisica mica" cu pisicuta. unele cuvinte pot contine si o anumita raportare a vorbitorului la realitatea la care se refera. o pisica mica poate sa-mi placa sau nu; in prima situatie imi manifest simpatia alintand-o "pisicuta".



Nu sunt teorii academice, ci un mod practic de a-i invata pe copii sa vorbeasca. Copiii mei sunt bilingvi, asa ca ma straduiesc sa-i invat cuvintele corect si simplu, fara "inflorituri" care ingreuneaza pronuntia. Pisica poate fi mica, mare, alba, pufoasa etc.

Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ramonab spune:

Citat:
citat din mesajul lui iula78

ba sa-mi fie cu iertare, n-am stiut ca se spune "catel", "pisicuta" doar puilor. eu asociez aceste cuvinte unor animalute . ca au sanse ca dimensiunile sa se datoreze varstei lor, este partea a doua.
ma distreaza astfel de teorii academice
nu vad nici motivul pt care n-as putea scurta "pisica mica" cu pisicuta. unele cuvinte pot contine si o anumita raportare a vorbitorului la realitatea la care se refera. o pisica mica poate sa-mi placa sau nu; in prima situatie imi manifest simpatia alintand-o "pisicuta".


In primul rand renunta la "ba"!
Si in al doilea rand nu e nici o teorie academica! Si nu vb in necunostinta, am ceva studii in educarea limbajului la copiii mici.
Nu am zis ca nu il poti invata pe copil sa spuna pisica mica in loc de pisicuta, ci ca e mai usor sa ii zici pisicuta referindu-te la un animal mic.Asta daca e la inceputul vobirii, copilul.Si nu ma refer doar la copilul tau.
Era doar un sfat.


RAMONA si RAZVAN-MATEI 09.01.2008
RAZVANICI LA 8 LUNI
VEDETA LU MAMA

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cgeea spune:

ce-am citit pe-aici m-a pus pe ganduri... Folosesc si eu - era sa-i trantesc un plural - destul de multe diminutive. Dar as zice ca toate la timpul lor. Cand ne alintam si ne dragalim - aici e bun pluralul - scap destul de multe diminutive. Cand vorbim serios - nici pomeneala. De dimineata am fost cu ea la medic, si pe drum m-a intrebat ce-o sa-i dea medicul, de ce e bolnava, samd. I-am zis ca va primi pastile sau sirop - nu pastilute, nu siropel. Era o discutie serioasa, nu era loc de alintari.

Ideea e ca ne sunt atat de dragi, ca nu cred sa fie multe mame si bunici care sa nu foloseasca diminutive. De aici si pana la a "uita sa iei chiloteii pe tine" e distanta mare.

Gea, mami de Catinca-Ruxandra

pozele noastre

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anya spune:

Eu folosesc constient pluralul cand vorbesc despre faptul ca la anul "incepem clasa 1". Si ma gandesc cu groaza!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mindy spune:

intalnite des in meniul copiilor:

tocanita de puiut cu mamaliguta si smantanica .
branzica, morcovel, piersicuta, cartofior, varzica, suculet, prajiturica, painitza, outz, ceiuc, supici, ciorbite, iaurtzel, bombonele, gumitza, carnitza, salatzica, ciocolatica..

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_a spune:

vaaaai, si pe mine ma mai intreaba :"cat timp aveti?"
brrrrr

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mina spune:

Citat:
citat din mesajul lui Tisina

Pe mine ma scot din sarite diminutivele. Cand eram insarcinata cu baiatul, cautam cu sotul un nume care sa ne placa la amandoi si neaparat sa nu aiba diminutiv. Asa i-am spus Dragos. Dar cum credeti ca ii spunea vecina mea? Dragoselu! Hidos! Cu greu am dezvatat-o sa ii mai zica asa.
Si apropos de intelegerea cuvintelor, abia o nascusem pe fiimea, iar aceeasi vecina il intreaba pe Dragos "unde e surioara ta?" La care el, foarte candid ridica mainile si zice "aici!", indicandu-i subtioara. El stia ca are sora, nu surioara.

Tisina


Si noi la fel...Bine, nu a fost singurul motiv pt care am ales Matei, dar a fost unul dintre ele....Si nasa cand a auzit ca ii pun numele Matei Costin m-a intrebat derutata: "si cum o sa ii zici?"
Pai Matei. "nu, draga, cum o sa ii zici tu....". Dupa care a dat singura sugestii: "Mati? Mate? Mateiutz?"....hm hm
Dupa aia i-am scornit un diminutiv, ii zicem Tei, dar am avut grija sa nu fie f des folosit....
SI una hazlie....pe la vro 2 ani jumate invatase cantecul cu pupaza din tei...la refren zicea
"pupupu
strici mereu
somnul meu
pupaza din Matei"

Iar acum daca il mai strig Tei prin casa imi atrage atentia ca Tei era cand era mic, acum e Matei daaaaaa?

Mi-am adus aminte de o colega de facultate care de fiecare data cand iesea la cumparaturi isi lua "un costumas" sau " o bluzica". Am vrut sa o intreb cand isi ia lenjerie cum zice? un sutienel...un bodyutz...un bichinel ? (era inca de pe vremea aia supraponderala asa ca era total derutant modul ei de exprimare...).

Cred ca folosite cu moderatie sunt ok, ca doar trebe sa tina minte plodu cu duiosie ca mami ii dadea "orezuc"....cu conditia ca mami sa nu ii dea tot timpu orezuc pana pe la 22 ani, ci doar ocazional cand e puiu mic la mami acasa In rest e bine sa vorbim cu ei la fel cum vorbim cu adultii ca sa invete, la randul lor, sa vorbeasca asa cum e corect.

Ma mai enerveaza acele diminutive, in special ale numelor proprii, care par a schimba genul: Bogdanutza pt Bogdan....mai ales folosit cand individu e ditai omu de 30 ani....

... nu voi renunta totusi sa spun "gravidutza" si "burtica" .. nu ma poci abtine, na



Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului

Mergi la inceput