Cum va pedepsiti copii?
Raspunsuri - Pagina 17
Porumbita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ingrid S Rrox, si daca nu i-ar fi dat ochelarii sa-i vada, se ajungea la concluzia ca nu-i lasat sa experimenteze mediul inconjurator. Mi se pare iarasi periculos ce afirmi, vizavi de Sorana, ca e bine sa-i lasam pe copii sa se loveasca singuri de greutati..adica sa nu-i iau cutitul din mana, o las sa se taie, ca de...data viitoare nu mai pune mana pe el. Eu, din toata poliloghia asta, am ajuns la urmatoarele concluzii: - e bine sa nu-i invatam sa salute, salutul e ceva atat de personal, incat trebuie atribuit doar oamenilor pe care-i cunoastem si care ne plac (intrebare: cum poti sa cunosti pe cineva fara sa-l saluti mai intai?); - nu-i bine sa le instituim reguli ca spalatul pe maini sau dinti (ce-s aia dinti?), astea vor veni de la sine, in mod natural, dupa cateva enterocolite sau dupa vizita la dentist; - exista o categorie de mame, foarte hulita, care isi pedepseste aspru copiii (time-out sau luatul jucariilor preferate) si datorita carora copiii cresc foarte traumatizati si incapabili sa se adapteze la mediul inconjurator; - copiii care sunt educati sa salute, sa se spele pe maini etc, sunt de fapt cei cu care se face instructie, deoarece mamele sunt evident, mai proaste si nu reusesc sa empatizeze suficient; - nu il obligam pe copil la nici o regula, regulile sunt pt inadaptati; mai exista si reflexele...doar n-o sa tranformam micutul in caine, rugandu-l sa isi stranga jucariile... - tot evident, mamele care se situeaza cu mult curaj in tabara adversa, nu-si pedepsesc niciodata copiii, mereu ii tin in brate si sufera alaturi de istericalele lor (pardon, nu sufera, e empatie); Este bine de stiut ca un copil curat nu-si poate exercita deloc latura imaginativa (vezi exemplul lui Gazella cu dinozaurii, care mi se pare iesit din context). In incheiere, pot sa citez din Eminescu: "insirand cuvinte goale/ce din coada au sa sune!". Asta se face aici: se insira km de citate inutile, nici un sfat, doar ca trebuie "continut copilul" si altele asemenea, de parca ar fi o sticla. Si ne ferim de cuvantul pedeapsa, de parca ar fi ciuma. Sunt si alti psihologi, care recomanda multe metode educationale, unde intra si pedepsele, dar e bine sa ne punem ochelarii de cal. Si sa asteptam sa devina copii-model, asa, de la sine. Ingrid S si Diana http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo |
Porumbita spune:
ingrid sa nu te superi de reactia de mai sus 
, dar cam asa am simtit si eu citind multe din postarile de mai sus... insirand cuvinte goale ce din coada au sa sune...
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ingrid S Rrox, si daca nu i-ar fi dat ochelarii sa-i vada, se ajungea la concluzia ca nu-i lasat sa experimenteze mediul inconjurator. Mi se pare iarasi periculos ce afirmi, vizavi de Sorana, ca e bine sa-i lasam pe copii sa se loveasca singuri de greutati..adica sa nu-i iau cutitul din mana, o las sa se taie, ca de...data viitoare nu mai pune mana pe el. Ingrid S si Diana http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo |
Nu ma referam absolut deloc la scene gen "cutit in mana". Am scris "uneori" e indicat sa-i mai lasam si sa greseasca. Evident ca nu atunci cand asta ii pune in pericol. Un cap dat personal in perete nu mi se pare un pericol.
Nu sunt de parere ca protejarea unor bunuri (de exemplu ochelarii sau laptopul, o vaza pe care o cocot sus in biblioteca, etc) inseamna ingradirea copilului de la experimentat mediul inconjurator. Nu e cazul sa-i lasam sa strice tot, eventual sa se raneasca, in virtutea liberului acces la orice. Asa cum are copilul dreptul sa cunoasca, am si eu dreptul sa-mi pastrez ochelarii intregi. Spuneam doar ca ceva nu poate fi OK astazi si maine, pentru ca poimaine sa nu mai fie OK. Fireste ca vom frustra copilul si va trebui sa suportam consecintele.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ruxij Acum, toate astea dupa varsta de doi ani, la un an si ceva nu merge nici o metoda alta decat distragerea atentiei si eventual ignorarea atunci cand insista sa iti rupa ochelarii sau sa alerge in mijlocul bulevardului. |
De acord cu distragerea atentiei, e cea mai eficienta metoda la varste mici. Dar chiar nu inteleg ce-ai vrut sa spui cu "ignorarea atunci cand insista sa iti rupa ochelarii sau sa alerge in mijlocul bulevardului." ?! Pai cum sa-i ignori? Ca te-alegi cu ochelarii rupti sau cu copilul lovit de vreo masina...
Sau te gandeai sa-i ignori dorinta si sa-l constrangi sa faca precum tine si gata? Ca de, esti mai fortzos... n-are decat sa fie frustrat si furios, asta e... Hmm... prefer varianta cu explicatii, chiar daca esti nevoit sa ai si o mana ferma concomitent in actiune.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
patou spune:
nimeni n-a spus ca un copil trebuie lasat sa faca tot ce vrea. important este sa i se spuna ca are dreptul sa fie nemultumit de decizia parintelui, ca are dreptul sa simta ca e nefericit, frustrat, sa planga sa se tranteasca de pamant.
in ce priveste explicatiile eu sunt impotriva lor atunci cand copilul e vadit nemultumit de decizia parintilor.(de obicei ei contesta explicatiile, adica argumentele parintilot si nu ceea ce i se cere sa faca)Momentul ideal pentru explicatii e atunci cand copilul a facut ceea ce i s-a cerut (de ex. dupa ce s-a spalat pe dinti ii explic de ce am insistat si nu inainte cand refuza)
(ideea asta am preluat-o din cartea lui John Gray -copiii vin din paradis si m-a ajutat foarte mult)
ruxij spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui rrox3
De acord cu distragerea atentiei, e cea mai eficienta metoda la varste mici. Dar chiar nu inteleg ce-ai vrut sa spui cu "ignorarea atunci cand insista sa iti rupa ochelarii sau sa alerge in mijlocul bulevardului." ?! Pai cum sa-i ignori? Ca te-alegi cu ochelarii rupti sau cu copilul lovit de vreo masina... Sau te gandeai sa-i ignori dorinta si sa-l constrangi sa faca precum tine si gata? Ca de, esti mai fortzos... n-are decat sa fie frustrat si furios, asta e... Hmm... prefer varianta cu explicatii, chiar daca esti nevoit sa ai si o mana ferma concomitent in actiune. Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Explicatii lu' ala de un an jumate ii dai, dar ii dai degeaba.:) Da, ai dreptate, m-am exprimat aiurea. Daca alearga in mijlocul bulevardului, il iei pe sus si il bagi in casa sau ma rog, il duci intr-un loc sigur (poti sa ii dai si explicatii in timpul ala). Ignorarea vine cand el incepe sa urle si sa se dea cu fundu' de pamant
La ignorarea urletelor m-am referit.Cand avea fi-miu un an si trei luni, era un scump si jumatate, in primul rand ca fugea fugea fugea fugea si asa de repede incat am slabit 4kg vara aia tot alergand dupa el (ura!!) :)), iar soacra-mea nu reusea sa il prinda, motiv pt. care nu il scotea afara. Eh, in plus, facuse o pasiune in a se urca pe mese. Hop-tzop era calare pe o masa, inclusiv in curte, unde era ciment si de unde putea sa cada in cap. Nu era fericit cand era luat de pe masa
se tot urca inapoi. Sa vezi ce bine mergeau explicatiile "nu te urca ca o sa cazi si faci buba" "Nu alerga in strada ca te calca masina". Bai, cele cu explicatiile la 1 an, pe cuvant ca eu cred ca nici voi nu credeti ce spuneti. Nu ii pasa lui bb de nici o explicatie, pe el il intereseaza sa se joace si sa "exploreze" mediul inconjurator. Totusi poate sa exploreze ceva mai sigur si telul exploratului nu e chiar asa unul suprem si cu orice pretz, siguranta vine inainte. Copilul pur si simplu nu intelege unele explicatii, nu face legatura pana nu i se intampla, altfel explicatiile doar sunt prea abstracte pt. varsta lui.:))
Ancuta-Maria spune:
grija mare ce ziceti, ca eu am fost apostrofata extrem de urat, pana la a imi spune unele fete ca si-ar dori sa nu fac copii niciodata. Pt ca am lasat un copil sa urle si l-am ignorat. Asa ca.... grija mare
-----------------------------------------------------------------------
„timpul nu-i menajeaza pe cei care se cred in afara lui” (Francois Fayolle)
theo_2004 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ruxij Explicatii lu' ala de un an jumate ii dai, dar ii dai degeaba.:) Bai, cele cu explicatiile la 1 an, pe cuvant ca eu cred ca nici voi nu credeti ce spuneti. Nu ii pasa lui bb de nici o explicatie, pe el il intereseaza sa se joace si sa "exploreze" mediul inconjurator. |
Bai, cea care nu crezi ca nici noi nu credem in explicatiile la 1 an, sa stii ca nu-s date degeaba: subconstientul le inregistreaza si de aceea ajunge la 3-4 ani sa se opreasca pe marginea strazii, sa nu-ti mai tasneasca din mana si multe altele. Pentru ca de atunci, de cand avea 1 an si jumatate, ii tot explici ca nu e voie pe strada ca vine masina si bla, bla, bla tot ce vrei tu, protejandu-l in timpul asta si poate frustrandu-l ca il tii strans de mana in apropierea strazilor cand are 2 ani.
mami de theo
"o zi in care nu ai ras este o zi pierduta"
ruxij spune:
Poate. Am si spus, ii dai SI explicatii, asa pentru ca trebuie sa zica si mama ceva, e natural sa spui "nu mama, faci buba, vine masina bla bla", dar eu cred ca mai degraba repetitia gestului de a-l lua de la locul periculos, de a-l tine de mana si poate de a-i si spune ca e periculos il face sa invete treaba. Pe la 3-4 ani incep sa fie si ei mai constienti de ce se intampla in jurul lor si de pericole. Fi-miu la 1 an, pe langa urcat pe mese, alergat si tot ce vrei, cum vedea un lac, un rau, o apa, se ducea direct sa sara acolo Poate pentru ca i-am zis eu ca se ineaca nu o mai face si la 6 ani.
Ingrid S spune:
Revin si spun: explicatiile sunt necesare, comunici cu el intro mica sau mai mare masura (depinde de la parinte la parinte), dar ca sa si te asculte..ehei, e un pas urias. Cum spunea si Ruxij, la un an poti sa-i dezvolti orice teorie despre bagatul in priza sau cataratul pe scaune si mese, il doare fix in cot si nici acolo. Asa ca il veghezi permanent. Dar, cum "repetitio mater studiorum", asa si copilul va invata candva ce ii este permis si ce nu. De la 2 ani se schimba datele problemei, el stie ce are voie si ce nu, doar ca nu are chef sa te asculte ca parinte, na...si atunci intervin crizele, furiile, frustrarile etc, cum le numiti. Cum le gestionam? In functie de temperamentul copilului. Unii sunt mai maleabili, mai docili. Altii, adevarati vulcani. Pentru acestia din urma functioneaza pedepsele, azi o jucarie, maine nu iesim in parc...
Eu va spun concret si la obiect cum procedez. Daca azvarle cu nisip in capul altor copii, am luat-o pe sus, mergem acasa, n-are voie sa se uite la desene seara. Nu negociez. Dupa 2 faze din astea, nu mai arunca. Culmea ca stie. Astfel, protejez alti copii si o invat ca agresiunea nu aduce nimic bun.
A vrut musai sa mearga cu bicicleta pe mijlocul strazii. Nu e foarte circulata, dar nu-i permit, mi-a scapat din mana. Am luat-o, a inceput o criza frumoasa de 20 de min, am stat langa ea, cand s-a terminat, i-am spus clar ca 2 zile nu mai are bicicleta. Acum nu mai merge pe mijlocul strazii...
Eu spun ca fiecare isi cunoaste copilul. Nu militez neaparat pentru un sistem de pedepse, recompense..Unii nu trebuie sa fie pedepsiti. Altii, da.
Porumbita, te-ai distrat? Adevarul e ca nu am mai putut, de niciunde sfaturi, doar reprosuri si citate, ca sa nu mai spun de rautatile gratuite. Macar eu scriu ceva concret.
Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo