mama mea - soacra de cosmar!!!

ellej spune:

Nu, dar multe mame / soacre fac rau zicand ca fac bine. Din prostie si din egoism, nu neaparat din rautate.

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

analugojana spune:

E posibil sa fie .. prostie , egoism ,ba chiar o boala...
Dar sigur o facem din prea multa iubire pentru voi...va vedem perfecte..nimeni nu ajunge la valoarea voastra nimeni nu va iubeste cat va iubim noi....asta e...sunteti rodul dragostei noastre...
.Sunteti tot ce ne-a ramas unora....de la viata...
Voi sunteti copii crescuti cu cheia la gat.....
Noi suntem mamele ce am lucrat si sambata si duminica la serviciu am stat la cozi dupa serviciu si am vazut de casa noaptea.....
Poate nu am avut suficient timp pt voi...acum avem noi si nu aveti voi timp...
Accepati-ne asa cum suntem...ignorati-ne cand meritam.... pedepsiti-ne..dar nu ne abandonati...copii vostri poate au nevoie de noi sanatoase ....
Poate nu e suficienta comunicare intre noi si voi..
Poate suntem sacaitoare..poate noi avem timp sa despicam firul in patru iar voi sunteti stresate ..cu serviciul cu casa,etc...
Nu e necesar sa ne rezolvati voi problemele ..dati-ne solutii..
poate noi nu avem idei..
Noi nu vrem sa va deranjam..

andrath spune:

Nu a zis nimeni niciunde ca-si abandoneaza mama! Din contra toate fetele care au postat aici sunt copii responsabili care vegheaza batranetea parintilor lor.

Numai ca eu nu mai pot sa fiu responsabila de fericirea mamei. Am familie, am copil de care trebuie sa am grija, iar faptul ca mama tot scoate in evidenta defectele sotului meu (inchipuite sau reale, nici nu mai conteaza) ma seaca de energie si ma face nefericita.

N-am zis nicaieri ca barbata-mi ma iubeste mai mult ca mama, dar ma iubeste si asta ar trebui sa conteze pentru mama, nu prostiile pe care le vede ea.

In fine, deja nu mai pot vorbi despre subiectul asta ca e prea dureros.

"Sunt inofensiva, dar gandul meu e criminal!!"

geniest spune:

Pe mine ma omoara ideea asta .... ca un parinte care are un comportament ce duce la nefericirea copilului, o face din iubire pura. Odata cu trecerea prin viata mi-am dat seama ca iubirea este inteleasa in nenumarate moduri de catre oameni.
Am intalnit persoane care sub cupola iubirii inghesuie egoism, lasitate, meschinarie.
Pe mine daca m-ar teroriza mama in vreun fel as incerca sa ma indepartez de ea o perioada (cu conditia sa am alternative gen bona, menajera si alte ajutoare). Sunt sigura ca si-ar da seama ca greseste si ar lasa-o mai incet cu parerile la adresa sotului sau mai stiu eu ce alte tinte ar mai putea avea.
Cred ca pentru o mama este terorizant sa fie parasita de copil, din pricina comportamentului ei.

www.andreialmeu.piczo.com

Ancuta-Maria spune:

analugojana, fara suparare, pt mine esti exemplul perfect de mama dominatoare.
Dar sigur o facem din prea multa iubire pentru voi...va vedem perfecte..nimeni nu ajunge la valoarea voastra nimeni nu va iubeste cat va iubim noi....asta e...sunteti rodul dragostei noastre...
.Sunteti tot ce ne-a ramas unora....de la viata...
cum adica nimeni nu iubeste cat iubesc parintii? iubirea sufera comparatii?
Cum adica suntem tot ce mai aveti de la viata? copilul ala... va apartine?
Ceea ce ai scris imi suna a santaj sentimental pur.
Desigur, este doar o parere. A mea. Am noroc ca nu am auzit asa ceva de la parintii mei, niciodata, pt ca daca as fi auzit, sincer va zic ca ajungeam in scurt timp la nebuni. Fara gluma...



-----------------------------------------------------------------------
„timpul nu-i menajeaza pe cei care se cred in afara lui” (Francois Fayolle)

mihuta spune:

Nu poti schimba pe nimeni dar poti sa iti schimbi modul de a reactiona fata de el, chiar daca e vorba de propria mama.

Sunt persoane care simt nevoia sa isi descarce nefericirea sau insatisfactiile asupra altora (proprii copii sunt cele mai comode victime, pentru ca sentimentul de vinovatie a fost sadit din frageda pruncie) exact cum isi lasa unii musafiri bagajele in mijlocul casei gazdelor. Logica spune ca atunci cand te descarci incarci pe altul,dar ce e mai trist decat faptul ca nu isi dau seama ca sunt o sursa de nefericire pentru propriul copil,e ca sacul lor cu cu tristetile, negativismul, suspiciunea se umple la loc in cateva ore/minute/zile.

Nu e cazul sa ne simtim vinovate, datoria unui parinte e sa faca tot ce poate si crede de cuvinta pentru bunastarea copilului sau, fara a astepta nimic in schimb. Asta e iubirea reala, neconditionata pe care o are o mama sanatoasa pishic pentru copilul ei. Copilul cand va creste va face si el la randul lui tot ce poate pentru propriul copil, si asta e recompensa parintelui, sa vezi ca dragostea ta a dat roade in dragostea copilului tau ajuns acum parinte.



mami de Sophia

analugojana spune:

Probabil ca sunt singura soacra care citeste despre soacre...
Am incercat si eu sa-mi spun parerea..n-am dat cu piatra....
Am scris de unde cred eu ca vine cauza neintelegerilor ...
Nu am pretentia ca sunt perfecta...dar nici dominanta nu sunt...
Poate mai degraba fac parte din categoria ..bone,menajere si alte ajutoare...

analugojana spune:

Conflicte intre generatii au fost de cand e lumea.... din pacate...
si vor mai fi.
Sa auzim de bine...

bird70 spune:

Analugijana,
nu cred ca trebuie sa te simti atacata de ceea ce scriu fetele despre soacrele lor. Nu a generalizat nimeni ca toate mamele/soacrele sunt asa, dar din pacate exista un numar foarte mare. Parintii mei sunt de vis, relatia noastra e nemaipomenita, dar e o relatie care se bazeaza pe respect reciproc. Din pacate nu pot spune acelasi lucru despre socrii mei. Parintii mei nu mi-au dat niciodata senzatia ca stiu ei mai bine cum trebuie sa-mi traiesc eu viata, sa-mi cheltui banii, sa-mi cresc copiii sau sa-mi tratez sotul. Cand maica-mea vroia sa-mi dea un sfat referitor la cresterea copiilor imi spunea: cand erati voi mici, eu asa si asa am facut. Nici o presiune, nici o critica, doar o parere . Si parintii mei nu sunt oameni simpli, au facultate, s-au descurcat financiar rezonabil, au si o mica firma, nu s-au imbogatit dar au putut sa ne cumpere la fiecare copil cate un apartament cu 2 camere cand ne-am casatorit. Dar o data nu s-a intamplat sa vina sa isi dea cu parerea despre culoarea zugravelii sau pozitia mobilei sau...orice altceva. Socrii mei in schimb, dupa ce ca de ajutat nu ne-au ajutat pentru ca era impotriva principiilor lor, ca trebuia sa trecem si noi prin greul vietii , veneau in casa MEA (nu a lui fiul lor) si imi mutau mobila, imi schimbau asternuturile ca sa nu mai vorbesc despre vesnicele sfaturi cu privire la cresterea copiilor, gatit, curatat si...orice altceva. De obicei veneau in vizita cand eu eram la scoala si sotul meu era acasa cu copilul, cand ajungeam acasa gaseam tot timpul copilul in alte haine decat l-am lasat, era ba prea imbracat si i-a fost cald, ba prea dezbracat si i-a fost frig, nu am reusit sa imbrac copilul ala o data asa cum trebuie . Noroc ca veneau soacra-mea o data la 7-10 zile sa mi-l imbrace si sa-l hraneasca 'cum trebuie', cateodata sa-i faca o baie 'adevarata' ca altfel nu stiu cum supravietuia copilul ala .

ellej spune:

Eu pun chestiile astea pe seama frustrarilor si complexelor. Daca o asculti pe soacra-mea, fiu-meu e subnutrit si deshidratat (are 101 cm si 15 kg la 3 ani abia impliniti), lasat sa crape de frig iar eu o mama denaturata ca l-am trimis cu parintii mei (oameni in putere si responsabili, care au grija de el si la bucuresti)la Slanic o saptamana!!

Problema acestui de gen de oameni egoisti e ca vor sa le cante cineva in struna si sa fie buricul pamantului. Si cand vad ca nu e asa, fac tot ce pot macar sa te sacaie.

Singura solutie, zic eu, e ignorarea pe ct posibil, iar daca totusi sar calul fara nicio jena eu as intrerupe relatia. Dar numai eu, sotul si copilul e normal sa ii frecventeze incomntinuare, ca le sunt rude de sange. Dar eu nu sunt, si nici nu vreau sa ajung la balamuc din cauza lor.

Datoria mea e sa-mi suport parintii orice ar fi, iar a sotului sa-i suporte pe ai lui, orice ar fi. Sigur, ar fi frumoasa o big happy family, dar... ne descurcam cu ce avem.

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.