l-am lasat plangand

stiu ca si anul trecut s-a mai discutat despre acest subiect, dar asta nu schimba cu nimic faptul ca astazi fiul meu de 5 ani a plans cand l-am dus la camin, e prima zi dupa o lunga vacanta si tare greu me-am despartit azi dimineata, am stat o jumatate de ora cu el in grupa, au venit copii sa il ia la joaca dar degeaba, cu durere am plecat de acolo dupa ce in final a luat o carte si a rasfoit-o, educatoarea mi-a spus sa plec atunci cand nu e atent...
ce sa fac? ce sta in puterile mele sa fac ca scumpul meu copilas sa nu fie asa de timid?
am nevoie de un sfat, de mai multe sfaturi


"daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." R. TAGORE
florina, mamica lui thierry si dara

grodear spune:

Stiu, e tare dureros, si eu ma confrunt cu aceeasi problema. Si fetita mea , dupa o absenta mai indelungata de la gradi, are aceeasi reactie, asa ca...
Incearca sa te obisnuiesti cu gandul ca are nevoie de o noua perioada de acomodare si pana la urma e normal sa reactioneze asa... El crede ca daca sta acasa o perioada, nu se va mai intoarce la camin si va ramane acasa. O sa se obisnuiasca pana la urma.

Ralu- mamica de fetita superba!!!

Ramonika spune:

majoritatea copiilor se obisnuiesc dupa 1-2 ore de stat la gradi. e posibil sa mai planga si maine si poimaine putin la sosire, si e posibil sa mai planga si lunea urmatoare (duppa week-endul petrecut acasa).

---

Ramonika si pisicile www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550848/" target="_blank">Vladutz www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550510/" target="_blank">Maritza www.flickr.com/photos/11125714@N02/sets/72157601300550608/" target="_blank">Fulgushor www.flickr.com/photos/11125714@N02/2227425419/" target="_blank">Miki

buli spune:

eu nu-s de acord sa pleci cind nu e atent.
cupilu trebuie sa stie la ce sa se astepte de la tine.
mi se opare corect sa-i spui ca pleci si ca revii la ora cutare.
asa, el nu stie exact ce se intimpla cu el si va accepta situatia mai greu.
chiar daca dureaza mai mult, ia-ti 15 min in plu si vorbeste cu el, alinta-l, inventeaza un ritual de bun ramas. la noi mergea numaratul. de ex "mai stau cu tine cit numaram pina la 20". la 20 dadeam pupic si psuneam pa. chiar daca cu lacrimi in ochi, dar stia sigur ce se intimpla.
succes !

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Farah spune:

si eu as zice sa stie cind pleci, nu sa se trezeasca singur si cu impresia ca l-ai lasat acolo si-ai fugit... poate plinge oricum, dar macar nu mai e speriat de gindul ca l-ai abandonat acolo.

poate n-are a face cu timiditatea, dar tu cunosti mai bine kinderu'

Tisina spune:

Subscriu la ce au spus fetele referitor la plecatul cand nu e atent. Adica nici eu nu sunt de acord. Hai sa iti spun ce am patit saptamana trecuta. Era a doua zi de gradinita de dupa vacanta, mai putin emotionanta decat prima, dar totusi... inainte de inceperea "orelor", adica pe cand inca se aduceau copilasii de catre parinti dimineata, am intrat in cladire cu educatoarea lui fii-meu ca sa imi dea programa. El era afara cu colegii la joaca, asteptand sa fie chemati inauntru. Cand ies il gasesc cu ochii in lacrimi si cu o privide disperata. Zice: "am crezut ca ai plecat fara sa imi dai pupic!" Mi-am dat seama ca am gresit ca nu l-am pus in garda ca sunt inauntru. Nici nu concep sa il las la gradi si sa plec cand nu e atent, ca ar fi de-a dreptul o tragedie pentru el.
Cat despre acomodare, se va acomoda, usor, usor. Noaptea dinaintea inceperii gradinitei, al meu nici nu a dormit de grija: " dar daca nu o sa o inteleg pe teacher (la ei se vorbeste in engleza, dar e deja anul doi)?". Dar daca nu mai am aceiasi colegi pe care i stiam si cu care eram prieten?"... si alte griji din astea. Si el are tot 5 ani. Acum e totul bine, ceea ce va dorim si voua.
Trebuie sa ai multa rabdare si mai ales sa ii dai o gramada de explicatii pe intelesul lui, chiar daca repeti de o mie de ori acelasi lucru.
A, si stii ce a mai functionat la noi? I-am spus ca acum e baiat mare, si are si el un fel de servici, asa ca tati si ca mami, si anume trebuie sa mearga la gradi cum noi mergem la birou. A fost foarte incantat de idee (si le spune tuturor ca biroul lui e la gradinita )
Mult succes!

lucia17 spune:

Si eu plecam pe furis tot ca sa nu plinga si saracutul meu baiat cand eram cu el, pur si simplu se juca tinindu-ma pe mine de maina sau de haine si de ma ridicam de linga el sa merg pana in bucatarie sau la baie tipa si plingea de-ti rupea inima si atunci m-am dat seama ca nu am procedat corect si incetul cu incetul am reusit sa-l fac sa intelega ca trebuie sa pluc dar ma intorc dupa el,el este linistit cand ii spun ca merg dupa papa(e un mare maincacios).numai bine si despartiri cat mai usoare

ruscus spune:

nici eu nu sunt de acord cu plecatul pe furis, nu sunt de acord cu mintitul copiilor sau cu nerespectarea promisiunilor facute fata de ei
ieri cand m-am dus dupa el, a spus ca vrea sa mai stea putin
azi dimineata nu a plans dar a tot tras de mine, mi-a dat vreo zece, mi-a spus la ce ora sa merg dupa el, si apoi a plecat fara alta munca de lamurire, acum e cu sora lui in grupa pana pe 15 septembrie pana se vor forma grupele, atunci cred ca iar va fi greu
numai bine


"daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele." R. TAGORE
florina, mamica lui thierry si dara

carolinah spune:

Mi s-a intamplat si mie cu cea mica. Eu ii promit ca stau nemiscata pe o anumita portiune de podea, si ca nu ma misc decat daca am nevoie la toaleta (ca sa le dau educatoarelor un motiv pe care sa i-l serveasca la o adica). Evident ca plec imediat ce urca ea scarile spre grupa si ea uita imediat. Mi-a fost teama ca ma va considera mincinoasa, dar a devenit practic un joc pe care il jucam in fiecare dimineata, nici ea nu crede ca stau acolo... Dar nu mai plange deja...

LiliaToma spune:

Eu niciodata nu o mint, desi uneori pare mai usoara varianta aceasta. Oricat de mult plangea, se agata de haine, racnea, ii explicam iar si iar ca ma duc la serviciu ca seara o sa o iau neaparat, ca ma intorc imediat cum termin serviciul, ca o sa ma gandesc la ea. Desi plangea, o pupam, ii spuneam pa si ca o iubesc foarte mult si abia astept sa ma intorc sa o iau acasa si ieseam... nu ma intorceam si nu ma intorc nici acuma inapoi chiar daca ea plange. De cele mai multe ori se opresc dupa ce pleaca parintele. Cu cat mai mult sta parintele, cu atat mai mult ii alimenteaza lacrimile.

Mindy spune:

Azi m-am simtit o mama oribila ca am ajuns cu 10 minute intarzaiere cind sa o scot (am vorbit cu menagera in curte). Am gasit-o plangad, saracuta vedea ca la toti copiii le vin mamele numai a ei nu! Avea fatzuca aia 'unde e mami mea?"
O sa fac tot posibilul sa ajug mai repede de acum cad sa o scot..
Dimineata cind o las nu merg pe furis, ii dau pupici si imbratisari, ii spun ca abia astept sa o revad.. tot plange un pic, cred ca pana se imprieteneste cu ceva copilasi si apoi nici nu va mai baga de seama ca plec de bucurie ca isi vede prietenii.