Darius Andrei - Un Ingeras senin al Cerului (2)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 10

monica_dicut spune:

camy, sunt o colega de la odiseea vecina de sept-oct. STiu ca nu ne cunoastem dar vreau sa sti ca am urmarit odiseea voastra ca si cum as fi facut parte din ea. Ti-am urmarit povestea cu sufletul la gura si m-am rugat la Dumenzeu sa-l salveze pe Darius.te

Din pacate, si eu sunt acum mamica de ingeras, nascut mort pe 24 august. Daca simti vreodata nevoia sa vorbesti cu cineva care-ti intelege suferinta atat de bine, te rog nu ezita sa-mi scrii. Adresa mea de mess este monica_dicut@yahoo.com

Ma bucur ca, din cate inteleg, te intelegi mai bine cu sotul tau. Nici pe al meu nu l-am vazut plangand, nici el nu imi vorbeste despre puiul nostru si se balbaie atunci cand aduc eu vorba, nu vrea sa-mi arate poza cu el si asa mai departe. Dar sunt convinsa ca sufera la fel de mult ca si mine si ca l-a dorit si l-a iubit pe Andrei la fel de mult. Barbatii isi exprima mai greu sentimentele, le este mai greu sa se exterioriezeze si uneori sunt tare stangaci atunci cand vor sa exprime ceva.
Va doresc tot binele din lume.

POZNICI CU NOI

Toate se intampla in viata cu un scop. Nu trebuie sa intrebam "de ce", trebuie doar sa ridicam capul si sa mergem inainte

Mamica de INGERAS in ceruri

vias spune:

Monica, azi m-am gandit la tine, stiu povestea ta din pacate... imi pare rau ca trebuie sa discutam si sa ne lege moartea copilasilor nostrii...imi pare rau...iar plang..pt ca iar mi-am adus aminte ca bratele mele nu au pe cine sa stranga la piept...stiu cat suferi si tu...citisem ca ai trecut peste aceasta nenorocire...eu nu cred...nu cred...eu stiu cum eu zilnic plang si cand vad carucioare inima mea plange...stiu cat de greu este cand trebuie sa te prefaci ca ai trecut peste ceva peste care nu vom trece niciodata...

...te voi adauga la lista mea de pe mes...

Cami,mamica ingerasului Darius-Andrei
n: 15.07.2008
d: 16.08.2008
ingerasul Darius-Andrei

adelais spune:

Camy o sa-ti gasesti job, sunt sigura. Iti doresc mult succes. Foarte urat din partea actualilor angajatori. In plus, ceea ce fac este ilegal.
Sper sa va aranjati casuta si in primul rand sa va regasiti. Cu rabdare, tact, intelegere si dragoste totul e posibil.

monica_dicut spune:

Asa e camy, nu am trecut. Este infiorator sa ma uit la locul unde instalasem patutul, la dulapul gol care acum 5 saptamani era plin cu hainutele lui Andrei, la carucioarele de pe strada, la nepotei, la tot ce-i in jurul meu. POate doar ca sunt putin mai tare din fire dar crede-ma ca sufletul meu e pustiu si cateodata nu mai am nici lacrimi sa plang.
Sa sti ca sunt alaturi de tine si oricand vei avea nevoie sa dicuti cu cineva voi fi aici. Nu ezita sa-mi scri oricand, messul meu e deschis non-stop si daca nu sunt la calculator, iti raspund imediat ce vad. Nici eu nu pot sa dorm noaptea si cateodata simt nevoia sa ma asculte cineva.

Te pup si iti doresc o duminica placuta (atat cat se poate)

POZNICI CU NOI

Toate se intampla in viata cu un scop. Nu trebuie sa intrebam "de ce", trebuie doar sa ridicam capul si sa mergem inainte

Mamica de INGERAS in ceruri

vias spune:

aseara scriind mesaj am inceput sa plang foarte tare, a venit Cristi langa mine....si el a plans dupa Darius, a plans in hohote...sambata pe 16 a murit..si duminica dimineata cand am ajuns acasa, primul lucru pe care l-am facut...a fost sa descarc pozele cu Darius....deja imi era foarte dor de el....ma gandeam cum va fi viata mea de acum inainte...stiam ca tot ce mi-a ramas dupa el...sunt cele 3 fotografii....si multa....prea multa durere in suflet...apoi am intrat pe forum...cand am vazut ce se scria si am izbucnit in plans, Cris m-a luat in brate si am plans impreuna... a inceput sa-mi spuna cate planuri avea cu el, cum voia sa-l ia cu el, sa-l invete sa lucreze impreuna la firma...si repeta continuu..''tu l-ai putut tine in brate, tu l-ai putut saruta, tu l-ai putut schimba...tu l-ai putut mangaia....''...si el a facut aceste lucrurri...dar foaret putin...si chiar si aseara cand plangeam si m-a luat in brate...mi-a zis ca o sa fie bine...pt ca vom fi cei carora aceasta suferinta nu ne va trece niciodata...mi-a spus cat de dor ii e si lui de Darius....

Cami,mamica ingerasului Darius-Andrei
n: 15.07.2008
d: 16.08.2008
ingerasul Darius-Andrei

vias spune:

..acum am terminat de citit ce ai scris tu..povestea...aseara nu am apucat...am plans prea tare....

...aceleasi ganduri le am si eu...din pacate sufar cand imi aduc aminte cu cata nonsalanta spun ''o sa moara, nu are nici o sansa''...sau atunci cand am ajuns pe camp sa mergem cu elicopterul in Tg Mures...si cand sa intru in elicopter un medic m-a oprit sa-mi spuna''dumneavoastra nu mergeti, doar copilul (atunci am izbucnit in plans)...si el a continuat ''daca mai plangetiva dau copilul inapoi, eu sunt cadru militar si deci, nu ma impresionati;;...apoi cand am vazut cum urca elicopterul...sufletelul meu era acolo...iar eu eram despartita de el...oare e normal sa nu ma lase cu copilul meu???...copilul avea 3 zile...
...am ajuns in Tg Mures...au urmatstopuri cardiace...si l-au oprit pe Cristi in spital...nu credeau ca va supravietui in acea noapte...dar Darius a fost puternic...
...a doua zi urlam de durere...sufleteasca si fizica...nimeni nu mi-a dat si mie atentie...incepuse lactatia..din 3 in 3 ore trebuia sa-i duc lapte...dar trebuia sa duc intr-o sticluta sterilizata...si nu aveam voie cu pompa...atunci mi-am invinetit sanii...plangeam ca nu reuseam sa-i duc portia lui Dariusica..si ca primea completare...abia mergeam...ma durea operatia...ma tineam de pereti si plangeam...mergeam sa-l vad pe bebe...de cate ori ajungeam acolo imi statea inima...daca s-a mai intamplat ceva....la varsta de 6 zile intra in prima operatie...eram la ghiuveta si ma spalam pe sani...trebuia sa merg sa-i dau laptic....a intrat medicul...''copilul intra in operatie, veniti sa semnati si sa discutaticu medicul''..atunci..pt prima data am dat de primul medic deosebit. dl.dr. Petrascu (de la institutul de boli cardiovasculare si translant, Tg Mures)...mi-a explicat in ce consta aceasta operatie...si ca va mai urma inca una, dar era necesar de aceasta ca sa poata trai pana la urmatoare....au urmat ore de chin, de zbucium, de plans...numai Dumnezeu stie.....a iesit din operatie...reusisera sa-i faca se si-au propus....nu aveam voie sa-l vad....decat a doua zi...marti, 22 iulie..
A venit si acea zi...puiul meu inca era sub efectul anesteziei...aveam voie sa-l vad o singura data pe zi..o ora...in rest ii aduceam laptic din 6 in 6 ore...mereu sa fie proaspat...cand am mers marti la 6 cu lapticul, sunt oprita...medicul trebuie sa vb cu mine...copilul nu e bine....am crezut ca a murit...am plans 30 min..pana a venit cineva la mine...si m-a linistit...nu stia care e copilul meu, dar nu murise nimeni...apare medicul..facuse convulsii..si cu medicamente ii indusesera o stare de coma...o vor mentine pana joi, 24 iulie..dar si sub tratament, au continuat convulsiile foarte puternic, alte stopuri cardiace...motiv pentru care s-a luat decizia de a-i prelungi starea de coma, pana luni 28 iulie..
Zilnic mergeam si plangeam langa el, imi spuneau ca nu trebuie sa plang, dar cum puteam face asta?...il vedeam la atatea aparate...ma durea atat de tare...nu conteneau intrebarile..''cu ce am gresit??''...''de ce copilul meu pe care l-am dorit atat de mult????''....aceasta stare este pana duminica...duminica cand am mers...il vad pe Darius ca misca din gurita....subconstient sugea...intra si Cristi, pe el il strange de deget...
Eu de vineri (25 iulie) incepusem sa ma simt foarte rau...dar desi spun ca nu ma simt bine, nimeni nu ma baga in seama...nimeni nu se uitase macar odata la operatia cezariana...duminica dupa-masa pana luni...ma simt foarte rau...vin mai multe asistente langa mine...nu era nici un medic ginecolog in tot spitalul..suna acasa medicii..acestia le spune asistentelor..sa-mi dea un algocalmin...de atunci strea mea se inrautateste....luni dimineata vin foarte multi doctori...si hotarasc ca am nevoie de operatie...infectia era prea mare..il sun pe Cristi sa vina, eu nu mai aveam voie sa vad copilul, dar cu toate acestea...pentru copil erau niste momente critice, acum se vedea daca copilul raspunde la tratament sau ramane leguma...a venit Cristi..marti dimineata 29 iulie intru eu in operatie...se intampla un fenomen neobisnuit...nu prinde anestezia...adica, doctorii vedeau ca am adormit...anestezia insa nu ma lasa sa misc nimic, dar eu simteam si auzeam totul...nu puteam respira...voiam sa atentionez pe cineva...fac stop cardiac...de atunci nu mai stiu mare lucru...atunci cand mi-am revenit...eram in sala de operatie...m-au dus la reanimare, acolo era medicul lui Darius de la institut (trebuie sa precizez ca toti dr de la institut sunt niste oameni extraordinari), imi sune ca Darius si-a revenit foarte bine..si ca de data asta are si glas...tipa dupa mancare cat il tine gura,..apare si Cristi la mine...saracul...facea ture intre etajul 9 (ginecologie) si etajul 4 (cardiologie)...era fericit, Darius isi revenise, nu mai facea creize, il consultase si medicul neurolog, era foarte bine, misca, tipa, se uita la toti...probabil ii cunostea vocea lui Cristi..pe el il strangea mereu de deget.
Eu ma bucuram, dar in acelasi timp sufeream ca nu-l puteam vedea...
Aflam ca era sa mor de doua ori pe masa de operatie..dar ce mai conta??????..Darius era bine...
Am putut merge la bebe joi..1 august...era bine....mi l-au pus in brate...s-a trezit, s-a uitat la mine...apoi si-a desfacut bine piciorusele si a adormit...imi spuneau medici si asistentele...ca la mine se lafaie.....ca ma simte..era asa bine...ii puteam vedea ochisorii...
De atunci vin zile ceva mai bune...eu asteptam cu nerabdare sa intre in ce-a de-a doua operatie...imi spuneau medicii ca daca va ramane asa stabil cum era atunci...are sanse 100% de recuperare...
Eram asa de fericita...abia asteptam sa merg sa-l tin in brate, m-au invatat cum sa-l hranesc cu seringa...era asa de dulcic...si asa un copil cuminte si frumos...
Dar...duminica pe 10 august cand am fost la copil...de la asistenta aflu ca ar vrea sa-l trimita pe Darius de la institu..in spital la pediatrie...eu nu voiam, nu m-a bucurat vestea, desi toti parintii asteptau sa fie trimisi copilasii acolo..asta era semn bun...eu probabil simteam..nu voiam acest lucru...
Se stabilise...luni, pe 18 august ar fi fost cea de-a 2a operatie...
Luni 11 august merg la Darius...vb cu dna dr.Toma...zice ca nu au locuri in institut (asa este, sunt doar 8 locuri)...si ca din acest motiv, e posibil sa-l trimita pe Darius la pediatrie, desi ea ar vrea sa stea in institut pana la operatie.

Plec de la copil, cobor scarile...si sunt sunata sa merg sa vb cu dr. copilului...ajung si-mi spune sa cer externarea...pt ca ma trimite cu copilul la pediatrie...am plans atat de mult atunci...nu voiam...

Dar..luni la ora 18:00 mi-l aduc in salon pe Darius...eram fericita ca eram cu el...dar in acelasi timp imi era frica...eu nu mai stiam ce sa fac, sa vina odata ziua de 18 august (luni) sa fie operat...
Atunci, in acele zile l-am tinut in brate, il pupam dupa voia inimii mele, l-am spalat, l-am imbracat...eram mamica, iar el...el era asa de dulcic...asa de bine se simtea la mine in brate...

Cami,mamica ingerasului Darius-Andrei
n: 15.07.2008
d: 16.08.2008
ingerasul Darius-Andrei

vias spune:

luni a decurs binisor, marti seara a inceput sa faca febra...dimineata nu mai avea nimic...el numai seara se comporta urat...miercuri seara s-a simtit parca ceva mai rau...era marait...am mers la medic..pt ca in pediatrie se practica cam asa...eu tineam locul asistentei.si asistenta tinea locul medicului...si am trezit-o pe dna dr....a venit, i-a facut ecografie, mi-a zis ca e bine...am intrebat ce facem cu temperatur, stiam ca daca are temp, mnu intram in operatie...
Cand am vazut ca ei nu-si dau interesul...am plecat alergand la institut...aici9 am dat peste un medic cu care nu vb niciodata...nu-l cunoasteam...i-am spus de Darius, cunostea cazul lui...el mi-a spus ca nu are cum sa-l aduca inapoi...odata din cauza ca nu sunt locuri in institut, a doua oara ca ei nu au voie sa ceara copii...trebuie sa fie sesizati de medicii din pediatrie, nu ca vin parintii...a urmat o noapte alba...joi dimineata cred ca am atipit putin...ma trezeste asistenta...sa ies putin afara..ca dr. copilului vrea sa vb cu mine...de fapt...voia sa tipe la mine..pt ca a inceput sa tipe intr-un hal...iar mie de la oboseala imi era asa de rau...m-a amenintat ca ma da afara din spital...daca mai merg sa mai vb cu cineva...cu vreun alt medic...
Atunci, joi 14 aug i-a facut ecografie, mi-a zis ca copilul e foarte bine...are toate sansele din lume sa se faca bine...dar eu de ce eram paranoia??????/...chiar degeaba???
Zilele era bine, noptile deveneau o problema...la fel ca si joi noaptea...cad parca era si mai marait....
Vineri...intr-un moment cand a dormit...am rugat o asistenta sa se uite la el...si am mers la biserica...am vb cu parintele...am pus bilete, m-am rugat la Doamne Doamne....
Vineri i-a facut 2 ecografii..mi-a spus ca e bine copilul...il pregatesc de operatie...dar mie imi parea ca nu e chiar asa de bine..ma obligasera sa nu-i mai dau papa cu seringa...m-au obligat sa-i dau cu biberonul, dar el nu putea...obosea...era un efort prea mare pt el..apoi asa rau s-a simtit...si nu l-au dus la institut....nu au vrut ....il bagasera in incubator, nu mi-au mai dat voie sa-l au in brate, nu mai puteam sa-i dam cu biberonul...acolo in incubator a primit si masca de oxigen...si in salon au adus si o aeroterma...sa faca ''mai mult oxigen''...eram atat de nelinistita, si plangeam...si eram asa de obosita...in acea noapte era de garda medicul meu...a stat cu mine si asistenta toata noaptea....copilul era din ce in ce mai rau...eu nu mai suportam suferinta lui...de cele mai multe ori ieseam afara si plangeam ana nu mai puteam...asa a fost toata noaptea...sambata dimineata copilul nu mai avea vlaga in el...au venit cu ecograful la copil....si atunci am auzit ca i s-a inchis mixul...stiam ca asta inseamna ca moare...exact atunci Darius a intrat in coma...sub ochii mei...atunci au sunat la institut...sa vina ca moare....m-au dat afara din salon...il resuscitau....plangeam, erau alte mamici care incercau sa ma tina....nbu stiu ce vera in capul meu atunci...si ce voiam sa fac...cineva l-a sunat pe Cristi...eu am sunat-o pe mama...am rugat-o sa mearga la biserica sa se roage pt darius...Cristi erape drum...veneain Tg mures....

Au venit cei de la institut...l-au luat pe Darius...arata foarte rau...era cu foarte multe aparate pe el...iar el nu mai misca....nu-mi iert ca nu am fost suficient de puternica sa-l tin de manuta...eram franta, de durere, de oboseala....imi era rau...imi era frica....

Am mers la institut...mi-au spus ca arata foarte rau, ca intra de urgenta in operatie...dar sansele ca sa-i mai porneasca inimioara sunt minime....m-au lasat sa-l vad...a fost ultima oara cand l-am vazut viu...plangeam in hohote, nu ma mai puteam abtine...stiam ca putea fi ultima oara cand il vad viu...plangeau si asistentele cu mine...il tot pumam..peste tot..pe manuta, pe burtica...pe ochisori...il rugam sa fie puternic si sa nu ma lase..ii numaram aparatele...era pus la 16 aparate...mi-au spus apoi ca trebuie sa plec...intra in operatie...faceam un pas spre iesire...doi catre copil...ultima data i-am pupat manuta...nu o sa uit niciodata ca avea un ochisor intredeschis...parca se uita la mine...
Si a inceput asteptarea...la 10:00 au intart in operatie...la 15:00 a venit Cristi...stateam la usile institutului...Cristi spunea ca el are incredere in Dumnezeu...Darius eun invingator!
La ora 16:00 iese pompista...intreb cum e...ne zice ca e foarte bine...ca au reusit sa-i faca corectia...dar ca mai dureaza vreo 2 ore...p la 16 si ceva..incep sa ma doara foarte tare sanii (atunci a murit Darius..la 16:17 min.)..dar eu nu stiam....asa tare ma dureau sanii...am mers sa ma mulg si ne-am intors la institut...incepand cu ora 19:00 a iesit un medic plangand...nu s-a uitat la noi...nu intelegeam de ce nu iese Suciu...de obicei el iese primul...ca sa vb cu parintii...
Apoi iese pompista care nu se uita la noi si intra intr-o camera ...iese un medic...il intrebam...si ne zice ca o sa iasa dl dr. sa vb cu noi...iese pompista care ne spusese ca era bine...acum nu se uita la noi...am prins-o de mana...dar si-a smucit mana din mana mea...si a plecat repede....toti dadeau din cap...era atat de evident ...dar eu si Cristi inca credeam ca poate nu ne-au vazut...
Nimeni nu voia sa vb cu noi...
La 19:50 iese medicul impreuna cu alti medici...si ne cheama inauntru...atunci am vazut o cana...tineau in mana pastile...mi-au spus sa iau loc pe scaun...stiam....a urmat un ''ne pare rau...am facut tot ce ne-a stat in putinta''...de atuci stiu ca eram ca un leu in cusca...tipam...nu mai aveam control...
Toti plangeau...toti...
Mi-a spus ca aatunci nu conteaza...dar mai tarziu va conta...Darius nu a suferit, nu a simtit durere...si a murit cu lumanarea aprinsa ....asa este, dar golul imens nu mi-l umple nimeni...

Atunci...am plecat acasa...tineam in brate hainutele lui...care aveau...si care si azi pastreaza mirosul lui...

L-am mai vazut marti...pt ca luni cand am mers dupa el nu ni l-au dat...nu au vrut sa-i faca autopsia....innebuneam...mergeam prin Tg mures cu cosciugul in portbagaj....
Marti mi-am vazut copilasul mutilat....nu are rost sa va povestesc cum mi l-au adus...asa bataie de joc nu ati vazut in toata viata voastra...

Acum a ramas golul...pe care nu are cine sa-l umple...am ramas cu un mormant...la care mereu duc flori...dar nu le mai vede....am mai ramas cu dorul imens....cu durerea....
Il iubesc atat de mult...au trecut 6 saptamani si o zi de cand a murit....dar eu sufar ca la inceput...sau poate mai mult...pt ca timpul trece...si rana se adanceste...la fel si dorul..

Azi, intr-adevar, ma linisteste gandul ca nu a mai suferit si cand a murit...mi-au spus ca a reusit operatia...a pornit inimioara...dar dupa o ora si jumatate s-a oprit...si nu a mai pornit...i-au declarat ora mortii ca fiiind 18:17 min...pe 16 august...2008...o zi in care trebuia sa-l plimb in parc...asa era normal....

Cami,mamica ingerasului Darius-Andrei
n: 15.07.2008
d: 16.08.2008
ingerasul Darius-Andrei

AnnaBaby spune:

Am stat cateva minute in fata paginii albe, uitandu-ma in gol si gandindu-ma ce as mai putea adauga eu,ce as mai putea spune ca sa incerc sa-ti alin suferinta? Nu am gasit un raspuns, e atat de greu, dar vreau totusi sa stii ca ma bucur ca ai reusit sa scrii continuarea povestii, poate o sa te simti un pic mai bine acum ca ne-ai impartasit si noua mai amanuntit din suferinta ta cea mare...

Anna de Ioana Maria
printesa noastra poze cu ariciul
povestea nasterii www.totsites.com/tot/ioana-maria" target="_blank">pagina mea web
www.onetruemedia.com/shared?p=676cf86b3431cbc69b663e&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">could this be love

diarux spune:

am patit si eu ca ANNABABY..stateam ca proasta si nu stiam care e urmatorul cuvant pe care as putea sa-l spun acum...parca asteptam sa scrie altcienva inaintea mea...ca parca ce aveam eu sa scriu era atat de neinsemnat fata de poveseta ta....
nu pot decat sa te imbratisez de departe si sa-ti trimit gandul meu bun....Grea incercare pentru tine, darga CAMY...

Ruxandra,binecuvantata si Andrei Tudor

poezici pentru mamici si pepenasi

www.agonia.ro/index.php/author/0010820/index.html" target="_blank">poezii mai serioase

ANDREI TUDOR- minunea noastra -The Story