Eu nu am tata
Raspunsuri - Pagina 5
ellej spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mamagiuliei Ellej, cunosc ... ata ete, made in Ro again ...  Daria &  GIULIA(2004 08 16) |
Aha, deci e formularul standard sa inteleg. Cred ca in alta tara se gasea un "anormal" sa-i dea in judecata. Practic, e discriminare din start.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
strumfi2004 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui ra_mata
 Stiam eu ca fetitele sunt istete tare! SI pragmatice: avem o problema, ce facem cu ea   ra_mata |
Ra-mata, nici baietii nu sunt mai prejos
, mie mi-a spus asta ("sa mergem afara sa cautam un alt tatic mai bun, pt ca acela nu mai vine") Stefanut al meu acum vreo 2 saptamani.Copiii au alta perceptie asupra absentei/lipsei/disparitiei tatalui, am inteles si eu lucrul asta, insa depinde mult si de atitudinea mamei fata de situatia asta, cel putin asa e la noi.
Gratiela, Maria si
Stefan 
Strumfii spun lucruri trasnite
ra_mata spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui catale ra_mata, daca i-ai da copilului mai multe poze cu alte rude care va sunt foarte apropiate ? In afara de bunici, un unchi sau o matusa sau nasii de botez? Si, evident, intre patru ochi poti vorbi cu educatoarea sa te sustina si sa spuna ca parintii copilului sunt cei care ii cresc? Probabil ca baietelul tot va vedea diferenta, dar poate va fi mandru daca are mai multi parinti in arborele genealogic, nu stiu... Fetita mea nu il include niciodata pe tatal ei la "parinti". Pentru ea, parintii suntem eu, bunicul si bunica, oricat de mult isi doreste un tata sau pe tatal ei. |
Am facut un colaj de 2 poze puse pe un A4: o poza cu: mama, sora mea, eu, piticul, bunica mea si a doua poza cu piticul si tatal meu. I=am aratat si lui marea poza si i-am zis ca e familia lui, discutand despre toate persoanele de acolo.
Cu Miss o sa vorbesc abia luni, sa o rog sa nu insiste asupra figurii inexistente a tatalui. Desi cred ca ar trebui sa stie deja, avand in vedere ca am trecut in formularul de inscriere 'divortata' si la numere de urgenta doar pe al meu si al mamei.
Insider spune:
Din punctul meu de vedere nu am nici un dubiu ca oricare ar fi parintele care lipseste copilul va avea un handicap (ca si comparatie fizica imi vine in minte un om fara o mana sau fara un ochi). Cei care cresc in familii monoparentale au tendinta sa ascunda in memorie acolo undeva toate rautatile celorlalti copii in copilarie iar ca adulti unii au probleme cu memoria. Este un fel de scut pe care si-l creeaza de mici. Eu unul am crescut in familie monoparentala si vorbesc din experienta. Da, intr-adevar devii mai dur si poti incasa multe lovituri in viata. Te vei ridica si o vei lua de la capat de fiecare data dar, nicidata nu ai sa poti sa iti ascunzi fata de tine dorinta si parerea de rau ca nu ai crescut intr-o familie normala. Tot ce iti vei dori mai mult si mai mult in viata este doar sa ai o familie normala in care copiii tai sa creasca cu mama si tata. DAR, vei ramane marcat pentru totdeauna si daca nu poti sa recunosti asta fata de tine asta inseamna ca nu te cunosti suficient si ... nici nu vei sti sa ii explici copilului corespunzator.
E ca si cum ai spune ¨stiu cum e aia¨, fara sa o fi testat vreodata sau ai testat-o dar ai uitat-o demult.
Evident in cazul in care celalalt parinte este violent, isteric, alcoolic samd, tu ca si PARINTE esti dator sa iei o decizie alegand un rau mai mic.
Eu unul sunt disperat ca baietelul meu va trece exact prin ce am trecut eu acum. Si vorbesc cu el cum vorbesc cu orice adult pentru ca, daca il vei trata ca pe un nestiutor, va ajunge unul. Il iubesc mai mult decat orice pe lumea asta si as face orice pentru el dar din pacate nu am putut face nimic in cazul dorintei mamei sale de a ne parasi. Nu mai e nevoie sa ii raspund la multe intrebari pentru ca i-am spus eu fara sa intrebe el. Stie ca are mama ... dar vede ca nu este langa el. Aude cand o sun sa ii spun cat de nesimtita a fost ca nu a dat macar un telefon pentru a-i spune ¨La multi ani¨ de ziua lui ieri ... si STIE ca nu e vina lui.
Ambii parinti au un rol determinant in dezvoltarea si educatia copilului si ambii au aceeasi importanta in viata lui. Din pacate nu toti sunt parinti si mai rau unii nici macar nu sunt oameni.
Adi
conchita spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Alex2 Imi cer iertare mamicilor care si-au crescut si isi cresc singure copilasilor, ptr ce voi spune. dar eu am ajuns la concluzia ca un copil cu un singur parinte va ramane cu un handicap. Poate daca imaginea parintelui care nu e permanent cu el (in cele mai multe cazuri tata) nu lipseste, prin vizite, vacante, etc, se antenueaza. Oricat ne-am stradui noi, parintii singuri sa suplinim rolul celuilalt, e ceva ce nu putem suplini: prezenta. In societate familia inseamna mama, tata si copii. De aici acest handicap. In imaginea copilului. Imi cer iertare daca am spus ceva nepotrivit, fiecare cu (putina) lui experienta. Alexandru, tati de copil perfect |
nu cred ca ai de ce sa-ti ceri iertare, ai spus un adevar. eu am crescut fara tata si implicit cu un handicap de relationare. iar modelele masculine (excelenta sugestia ta) n-au fost cine stie ce, cu repercursiuni in alegerile mele de om matur. e foarte important ce spui si asta este riscul asumat intr-un caz de divort, poate cel mai dureros. oricum ai da-o, copilul tot ramane cu frustrari si neimpliniri, chiar daca parintii divortati se comporta exemplar si au o relatie decenta ca parinti.
ra_mata spune:
Noi am depasit fara intrebari etapa arborelui genealogic, am acum acasa o mandrete de copac cu 5 crengi, pe fiecare fiind lipita cate o figura familiara si familiala . A priceput foarte bine ce e de fapt familia, chiar si fara o figura de tata agatata intr-una din crengi. Ceea ce ma mira este ca nici atunci nu a pus intrebari, de unde deduc ca nici ceilalti copii nu au rautati (inca) si nu vorbesc prea mult in colectivitate despre tatii lor.
Si tot nu pune intrebari, o fi bine, o fi rau? Sa ma apuc sa ii povestesc eu, din proprie initiativa? Deja s-a gasit un 'binevoitor' care incepuse sa ii spuna cateva generalitati despre tatal lui si ma gandesc ca va afla la un moment dat de la terte persoane, mai mult sau mai putin bineintentionate. Poate daca ii povestesc eu cate ceva, preventiv, voi contracara eventuale efecte negative ale rautatilor din partea copiilor sau chiar a unor adulti, dupa cum am constatat.
Si -ca tot vorbin de un handicap - de ce s-ar simti handicapat un copil care, de cand a deschis ochii, stie de familia compusa din 2 persoane: el cu mine? Ca si cand mi-as fi dorit eu in copilarie sa am ochii verzi sau un nas carn, fara sa am habar cum m-as simti cu cele 2 atribute.
E fortata comparatia, insa cred sincer ca - necunoscand viata intr-o familie cu 2 parinti - e mult mai echilibrat si nu tanjeste dupa o situatie anterioara, pe care nu o poate readuce in viata lui. Fara sa am pretentia sa tin loc si de tata si de mama, e imposibil.
diala spune:
ra_mata
szivarvany spune:
Datorita a ceea ce citisem pe DC acu` cateva luni, am facut o frumoasa depresie ... ma obseda gandul ca fie`mea va fi o "handicapata" sentimental din vina mea. Si acum am momente in care nu sunt sigura ca voi reusi tot ce mi-am propus, insa incerc sa nu ma gandesc la exemplele negative citite aici, ci la cele pozitive.
Ra_mata , ma bucur ca ati trecut cu bine peste "lectia" de la gradi !
Daria & felina fioroasa GIULIA(2004 08 16)
catale spune:
Ra_mata, ce m-as bucura sa fie asa... Fiica-mea din ce in ce mai des pomeneste ca ar vrea si ea un tata. Nu are nici ea o situatie anterioara dupa care sa tanjeasca, dar vrea ce vede in jurul ei.