Eu nu am tata

ra_mata spune:

Daca la momentul divortului nu m-am gandit ca datorita acestei "tragedii" copilul meu va fi traumatizat si marginalizat sau mai stiu eu cum ci ca, dimpotriva, vom avea o viata mult mai buna in 2 decat in 3, din motive obiective, sigur nu o cred acum.
Nu imi deplang situatia si nici nu imi vad baiatul ca pe o victima "a sistemului". Si nici el nu se simte in vreun fel, sunt absolut sigura, cu exceptia faptului ca este absolut innebunit dupa mama lui, dar banuiesc ca asa sunt baietii.
Pe de alta parte, familiile monoparentale nu sunt inca o regula dar se inmultesc, cel putin in jurul meu, chiar si traditia romaneasca nu mai este ce a fost. Nu cred ca vor exista rautati din partea copiilor, de fapt nici nu ma gandisem si la aspectul asta al problemei. Insa sunt sigura ca ii vor veni lui intrebarile, in mod firesc si ma va intreba cand imi e lumea mai draga.
Pentru asta as vrea sa fiu pregatita - da, pot sa ii spun ca mami si tati s-au iubit si apoi nu a mai mers, insa nu pot sa ii spun ca tati va veni veodata, candva, etc. Pe de o parte eu nu mi doresc asa ceva, pe de alta parte nu pot sa dau ca sigura o situatie ipotetica si, mai ales, sa ii dau o speranta copilului meu care l-ar astepta din momentul acela mereu. Copiii au o memorie foarte buna cand e vorba de ceea ce isi doresc si nu mi-as dori ca baiatul meu sa aiba tot timpul undeva in cap ca tati va sosi la un moment dat.
Sunt de acord ca un copil poate avea propriul sistem de valori si poate fi prea putin impresionat de lipsa unui element pe care nu l-a cunoscut in fapt niciodata si ca mai mult se agita parintii/bunicii in jurul acestei situatii insa am tendinta de a gandi ca Rufus. Nu sa te apuci sa cauti tata pentru copil, DOamne fereste, insa mi se pare firesc ca atunci cand eu, mama de copil, ma implic intr-o relatie, sa iau in considerare si alte aspecte|: cum il va percepe pe pitic, cum il va percepe piticul pe respectivul, cum facem sa convietuim in 3 samd. Evident ca m-ar bucura la momentul acela ca am si modelul masculin aproape.

Luna1 spune:

Normal ca noi suntem un caz fericit pentru ca acum fiul meu are un model masculin. Insa eu am vorbit de perioada de inainte cand acest barbat nu exista si tatal biologic nu vizita.

Despre barbatii afectati de lipsa tatalui asa cum am mai spus si cum am citit si mai sus cred ca depinde in totalitate cum oglindim noi ca adulti situatia. Daca ii luam in brate si ii strangem la piept cu lacrimi in ochi spunand "vai saracul n-are tata!" exact asa se va percepe si el/ea. Daca ii explicam ca sunt mai multe feluri de familii, formate din doi parinti, doar un parinte sau chiar familii formate din bunici si nepoti (sa nu uitam copiii care si-au pierdut ambii parinti) atunci ei accepta acest raspuns si li se pare un lucru normal cum de altfel si este in zilele noastre.

Normal ca ideal un copil traieste intr-o familie cu doi parinti la fel cum ideal are si 4 bunici. Lipsa oricarui personaj din aceasta ecuatie ii afecteaza insa nu neaparat in mod negativ, nu neaparat asta il va face pe copil sa se transforme in adolescentul razvratit sau adultul de neinteles. Pana la urma toate experientele acestea creeaza ceea ce devenim mai tarziu iar eu cred sincer ca un copil nu evolueaza total dezaxat doar din lipsa tatalui.

Ca sa raspund strict la intrebare eu i-am spus atunci lui Cosmin ca tati are treaba multa, ca munceste mult, ca n-are zile libere sa vina sa-l vada insa normal ca are un tata.

Cand despre modelul de tata in viata lui exista bunici, unchi, vecini care pot juca rolul asta part time.

Poate pentru ca traiesc eu intr-o tara cu o rata a divorturilor mare si de aceea privesc lucrurile altfel insa aici copii in familii monoparentale sunt normale, nu rade nimeni si nu arata nimeni cu degetul.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

Luna1 spune:

Si inca ceva am uitat sa va zic: am exemplu clar de om afectat insa nu in mod negativ de lipsa tatalui. Sotul meu. Tatal lui a murit cand el avea 4 ani. Nu si-l mai aduce aminte. A crescut fara un model masculin pronuntat in viata lui. Mama lui s-a mai ajutat cu doua prietene in cresterea lui astfel ca el a fost inconjurat de femei.

Va pot spune ca am un barbat nefeminizat asa cum ati crede insa cu o capacitata uimitoare de a intelege profunzimea femeilor, capacitatea lor de a despica firul in patru samd. Ne intelegem extraordinar tocmai de aceea, crescand langa femei reuseste sa le inteleaga mai bine.

Pe parcursul copilariei s-a bucurat foarte mult de prezenta pt cativa ani a unui partener al mamei, insa daca il intrebi iti spune cu mana pe inima ca nu crede si nu isi aduce aminte sa se fi simtit vreodata marginalizat si neinteles datorita lipsei tatalui.

Mamica de stelute Cosmin (30 iulie 2001) si Adelise (11 august 2007)

ellej spune:

Mda, tocmai a descris-o pe soacra-mea. Are 36 de ani si il vede ca pe un copilas, care in plus n-a avut tata. El tine la ele, singura lui familie, dar le suporta greu, toata viata l-au sufocat cu grija excesiva si a facut alergie la asta.

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

rasfatzata spune:

ro-mata sa sti ca uneori copii accepta mai repede un adevar decat un basm (cum ca tatal e plecat departe departe si inr-o zi va veni sa-l vada)pt ca el atunci isi va creea propia poveste cu tatal lui...

si mai ales ca un copil intelege ce-i vei spune,sincer iti spun din propria-mi experienta:-fetita mea,avea vreo 2.7 ani si ma vedea trista ,intr-o zi plangeam si m-a intrebatde ce plang,am fost sincera si i-am spus ca nu ma inteleg bine k tatal ei,sti ce mi-a zis?mami atunci hai sa cautam alt tati...(si asta am facut)

ra_mata spune:

Stiam eu ca fetitele sunt istete tare! SI pragmatice: avem o problema, ce facem cu ea
Piticul meu e destul de gelos si , desi e incantat de discutiile cu elementul masculin, tot il simt cu privirea la mine.

ra_mata spune:

Buna seara din nou!

Am recitit astazi toate sfaturile voastre, cu oarece stres. Ieri, la gradinita, ne-au cerut o poza a copilului cu TOATA FAMILIA . In afara de faptul ca nu am prea multe poze clasice, majoritatea fiind stocate in calculator, ma gandeam ca, indiferent daca as dori sau nu, nu mai detin poze ale fostului sot, tatal piticului.
Miss de la gradi vrea sa intocmeasca un arbore genealogic pentru toti copiii, cu ajutorul lor, bineinteles. Piticul meu va constata ca, spre deosebire de alti copii, la el nu exista poza tatalui.
Cred ca a sosit momentul X de la care va trebui sa incep cu explicatiile si mi se pare cu atat mai greu cu cat nu i-am pomenit niciodata pana la 4 ani de existenta acestui misterios si de altfel inexistent membru al 'familiei'.

catale spune:

ra_mata, daca i-ai da copilului mai multe poze cu alte rude care va sunt foarte apropiate ? In afara de bunici, un unchi sau o matusa sau nasii de botez? Si, evident, intre patru ochi poti vorbi cu educatoarea sa te sustina si sa spuna ca parintii copilului sunt cei care ii cresc? Probabil ca baietelul tot va vedea diferenta, dar poate va fi mandru daca are mai multi parinti in arborele genealogic, nu stiu... Fetita mea nu il include niciodata pe tatal ei la "parinti". Pentru ea, parintii suntem eu, bunicul si bunica, oricat de mult isi doreste un tata sau pe tatal ei.

szivarvany spune:

Cunosc sentimentul ... am avut si eu surpriza la desenatul familiei.
Giulia m-a desenat pe mine, sunt mare, mumoasa, ea in dreapta mea cu ochii verzi si cercei, un soare cald pe cer si pe sor`sa micuta in stanga, pe care, cica, o sa o aduc io acasa
"Normal" ca toata lumea a zis ca ala e tat`so ... insa ea a zis convinsa ca nu-nu, noua asta ne lipseste de fapt, o surioara ...
(tatal ei o viziteaza maxim o data pe luna vreo juma` de ceas, deh, nu toti isi pot iubi copiii, nu-i asa?!)

Neaparat sa vorbesti cu educatoarea sa nu insiste aiurea



Daria & GIULIA(2004 08 16)

ellej spune:

Off topic: apropo de gradinita: am avut de completat un formular incredibil!! De exmplu: bifati tipul familiei: normala, vaduv/a, divortat, concubinaj si altele cred. Adica normal versus anormal! Si mai erau vreo doua trei intrebari de genul asta de-a dreptul jenante.

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.