Darius Andrei - Un Ingeras senin al Cerului

danybv spune:

Ooooff mai Cami asa sufar cand citesc ce scri cel mai bun lucru este sa te descarci sufleteste , plangi cand simti nevoia , scrie pe forum orice simti , noi vom fi alaturi de tine cu totii , azi m-am rugat la Dumnezeu pentru voi sa va intareasca si sa treceti peste asta mai usor iar bebe Darius sa-l odihneasca Dumnezeu in imparatia Lui cea cereasca el este un ingeras acum si asa va ramane in veci .
Chiar i-am zis si sotului meu sa se roage pentru voi , el vorbeste mai des cu Doamne Doamne


danybv
Mamy de Maria (11 Ianuarie 2008 ) si Andrei (21 Martie 2006)
Album poze

De Ziua Marinei

vias spune:

..nu-mi condamn prietenii, Doamne Fereste, poate m-am exprimat eu gresit, ma gandeam ca oamenii totusi nu stiu ce atitudine sa ia in fata unei astfel de tragedii...

..acum merg sa ma intind putin, imi este f rau...mai tz cred ca o sa trimit pozele cuiva sa le puna...ca sa-l vedeti pe ingerasul meu mult iubit!

pustai

SunSmile spune:

Camy, tu FACI PARTE din odiseea noastra. SI o sa faci mereu. Sa nu uiti asta si sa nu te indoiesti! Ingerasul Darius ne vegheaza si pe noi de sus, stiu eu asta!

Daca vii la Bucuresti candva, te rog sa nu ma ocolesti. Usa casei mele iti este deschisa mereu iar Thea se va simti foarte bine la tine in brate!

Pozele poti sa le pui in albumul nostru comun, la pepenasi. Cred ca Darius merita sa fie acolo, pt totdeauna. Asa cum va fi in sufletele noastre!

Te pup si te imbratisez cu tot dragul!

------------------------------------------------------------------------

SUN - mamica minunii luptatoare THEA-PATRICIA(16.06.2008)
Cand Dumnezeu saruta suflete...

Ayla21 spune:

Cami, o idee. Poti creea o paginuta a lui, cum am vazut pe aici. Putem contribui si noi cu un gand, sa ramana un omagiu pt el, peste timp.

Monica si bebe

"Daca iubesti pe cineva,ii ierti orice greseala;daca esti cu adevarat indragostit crezi ca a gresit din iubire..."

ladymina77 spune:

Nici nu stiu ce as mai putea spune acum...de fapt nu mai am cuvinte in aceste clipe decat lacrimi pe obraz...asa cum am avut de multe ori cand eram aproape de Cami la spital.
Am sperat pana in ultima clipa sa se faca bine Darius,sa revina la Tg Mures asa cum zicea Cami la control si la noi acasa ,doi copilasi:Darius si Andreea dar din pacate drumurile lor nu s-au intalnit.Asa a vrut Dumnezeu,sa nu sufere un ingeras,aici pe pamant a fost suferinta pt.el,cum tipa Camy cand l=au dus inapoi la institut?N-am fost acolo dar cum mi-ai povestit parca aud o voce de copilas nevinovat plangand de durere.Stiu ca nu iti este usor,am fost langa tine si stiu ce ai trait,ce ai simtit,.Durerea asta nu ti-o poate lua nimeni dar cu timpul ,usor,usor trebuie sa te refaci ,sa speri ca inttr-o buna zi un alt copilas iti va alina sufletul.Chiar daca DARIUS RAMANE DARIUS PT TOTDEAUNA IN INIMA TA.
Te pup, Cami si te sun sa vorbim...

mina

vias spune:

acum ploua in bv...ma tot gandesc ca ploua peste mormantul lui si innebunesc...la fel cum m-am gandit si ca ii este frica in prima noapte in cimitir........de 2 nopti il visez in cimitir, la mormantul lui

pustai

diarux spune:

draga CAMY

ma infior de cate ori citesc paginile astea...si mai ales de cate ori citesc ce scrii tu...
si imi vine sa imi strang in brate copilul sa nu mi-l ia nimeni niciodataa! probabil ca sunt o mare egoista, ca ma gandesc tot la mine si la copilul meu citindu-te pe tine...dar ma-ai facut sa realizez ce inseamna sa il am pe ANDREI in viata mea!!! si nu pot sa o concep fara el!am vrut de atatea ori sa iti trimit un mesaj..pe tel...ca de sunat nu cred ca as fi fost in stare desi sunt o femeie puternica...mi-a fost teama asa nu deranjez...Ce toanrta! acum imi dau seama ,dupa ce am citit ce ai scris despre prietenii tai, ca ar fi trebuit sa o fac....
iarta-ma....

iarta-mi lipsa cuvintelor, iarta-mi lacrimile care nu ma lasa sa imi pastrez luciditatea....iarta-ma ca nu-mi gasesc cuvintele sa te imbarbatez, eu care stiu mereu ce sa spun sau ce sa scriu....

Ma doare fiecare frantura din povestea ta si a lui DARIUS. Un lucru e cert! nu va fi uitat niciodata! prezenta lui, scurta, a a vut un impact foarte puternic aici pe DC.Si stiu sigur ca a fost trimis tocmai ca noi sa constientizam ce avem si sa ne iubim si mai mult copilasii....

iar tu, draga Camy, te vei ridica atunci cand iti va veni timpul...si vei inflori...si vei fi fericita...iar DARIUS va veghea ca viata ta sa fie mai buna. Suna stupid poate...dar asa cred acum...

fug de aici...din lasitate ...e prea multa durere si nu vreau sa ma vada copilul meu plangand asa....
iarta-mi si asta....draga CAMY....

Ruxandra,binecuvantata si Andrei Tudor

poezici pentru mamici si pepenasi

www.agonia.ro/index.php/author/0010820/index.html" target="_blank">poezii mai serioase

vias spune:

o sa incerc sa va povestesc scurta viata a micutului meu ingeras Darius....

..a inceput...sau continua de la capitolul 111...acolo am scris ultima data in data de 15 iulie dimineata...atunci cand ma pregateam sa merg la clinica sa nasc...aveam emotii..si ma gandeam cu groaza ca acasa inca nu aveam nici o camera gata..Cristi imi tot spunea ca pana vineri 18 iulie cand trebuia sa ma intorc acasa totul avea sa fie aranjat..nu prea credeam eu, dar acum aveam altceva de facut..si anume sa nasc un ingeras...inca ma intrebam ce este, fetita sau baiat????...aveam 2 nume Timeea Cristina si Darius Eduard.
Am ajuns si la clinica unde am asteptat ceva pana sa intru in sala de operatie...imi tot spuneau ca in 5 minute intru, dar am intrat abia dupa dupa 4 ore...
In sala a fost bine...iar la un moment dat am auzit un glas foarte foarte subtire de copilas...am intrebat daca este copilul meu, eu au spus ca da...si este baietel..am fost fericita...numai ca nu mi-au dat copilul imediat, eu il ceream, ei spuneau ''imediat''..
Apoi l-am vazut...era MOV la fata...am intrebat daca e in regula, mi-au spus ca da...imi amintesc ca l-am pupat de foarte multe ori, nu ma mai saturam de cat l-am pupat...atunci cand l-am pupacit a tipat foarte tare...si mi-a placut..era tipatul copilasului meu de care ma indragostisem...apoi l-au dus sa-l vada si Cristi...
..cand am iesit din sala de operatie Cristi era la copilas...inca unul topit dupa Darius...in acea zi, Cristi statea cu mine 5 min, apoi pleca la Darius 10 minute....la un moment dat cand s-a intors mi-a zis...''Cami, oare de ce Darius este vanat??..ca ceilalti sunt toti roz...Darius e mov....''ingrijorati am intrebat asistentele...au spus ca nu-i nimic, isi revine copilul mai greu, dar e bine..iar noi am crezut...din pacate..
In acea zi l-am cerut pe Darius...voiam sa-l vad, dar mi-au spus ca numai a doua zi pot sta cu el, acum trebuie sa ne odihnim amadoi...iar eu credula....am spus ca e ok, asa trebuie...
Miercuri dimineata dupa toaleta, mi-au adus in sfarsit scumpul meu ingeras...stiu ca ma uitam la el, ii numaram degetelele si ma minunam de cat de frumos putea fi...imi placea sa-l tin in brate, mai ales ca nu tipa, el avea doar un marait..atunci credeam ca am noroc de un copil foarte cuminte, nu stiam ca de fapt Darius suferea foarte tare din lipsa oxigenului...in acea zi am pus o gramada de intrebari..''de ce copilul meu nu mananca''???''de ce copilul meu nu tipa????????' ''de ce copilul meu continua sa aibe o alta culoare?????'', ''de ce copilul meu deschidea gurita si tragea aer adanc???????''..pt toatae aceste intrebari, medicii aveau imediat un raspuns pt o mama ca mine...nepregatita...dar simteam ca ceva nu-i in regula...prea multe nu-mi placeau..numai ei spuneau ca e in regula...in acea noapte l-au luat din nou de langa mine, nu stiam ca avea sa fie ultima noapte linistita..a doua zi avea sa vina furtuna...
Joi dimineata am primit din nou copilasul, acum ma simteam mai bine dupa operatie, chiar ma plimbam prin salon cu Darius in brate...eram fericita!!..apoi a venit medicul neonatolog....a intrat in salon si foarte serios m-a rugat sa dezbrac copilul si sa-l pun pe masa de infasat...imediat am facut ceea ce a spus dr, parca i-as fi demonstrat ca ma descurc cu copilasul...parca teleghidat a inceput sa-l consulte la inima, dupa doar cateva secunde, foarte serios mi-a spus ''Doamna, copilul pare sa aibe un suflu la inima, nu-i nimic grav, dar cred ca ar fi mai bine sa-l transferam la maternitate, uitati, am vb cu medicii de la spitalul de copii, imediat ajung la maternitate, aduc si aparatura pt a verifica mai bine''...atunci am izbucnit in plans si mi-am adus aminte de Sun...mi-am luat copilasul in brate, era atat de linistit....dar eu primisem prima lovitura din sirul lug ce avea sa vina...a aparut imediat si Cristi, el mai optimist...sau poate asa il vedeam eu atunci..parea tare, chiar credea ca nu-i nimic grav, numai inima mea imi spunea ca ceva nu e in regula...am plecat cu salvarea...Cristi era in spatele nostru cu masina...cum am ajuns la maternitate, la intrare erau mai multi medici care mi-au luat copilul din brate..am vrut sa merg dupa ei, dar nu s-a putut...trebuia sa stam la intrare sa facem actele de internare....pna am ajuns sus la etajul 1 a trecut vreo 30 min...cand am ajuns la copil, mi-a stat inima...copilul era intr-un incubator...imediat m-am gandit ca nu-l mai pot tine in brate...am intrat sa vb cu dna dr. Petrescu, medic pediatru, care mi-a spus imediat ca stia de copil ca are probleme inca de marti, ca a fost chemata la clinica sa-l vada...atunci mi-am dat seama ca trebuie sa fie ceva mai mult decat un suflu...
Imediat mi-a spus ca analizele ''din pacate'' i-au iesit bine la sange, ceea ce inseamna ca are alte problemei-au facut o radiografie la plamani, mi-au spus si ca plamanii sunt bine..si ca din pacate ramane inima cu o problema...am innebunit...stiu ca stateam langa incubator si plangeam f tare..nu-mi puteam imagina ce ar putea avea ingerasul meu
Au venit medici dupa mine, eu eram internata la etajul 3..trebuia sa merg si acolo sa-mi ia sange..stiu ca aruncam toate recipientele ce le primeam...si am prins un moment si am alergat la etajul 1 la copil...atunci am vazut cum asupra lui erau f multi medici, iar eu nu stiam ce se intampla...am asteptat cu sufletul la gura, apoi a benit o dna dr...''imi pare rau ca trebuie sa va dau o astfel de veste, dar copilul are o malformatie la inima destul de grava, ca sa traiasca trebuie trimis intr-un centru de boli cardiovasculare...cel mai potrivit..Tg Mures...am tipat atunci...nu-mi puteam stapani durerea....nu puteam accepta faptul ca Darius avea o malformatie...ma gandeam dar5 la ce trebuie sa fac...stiam ca trebuie sa plec de acolo cat mai repede la Tg Mures pt a-mi salva copilul....
Din pacate..asa cum stie toata lumea..pt a ajunge la Tg Mures..e nevoie de ceva timp...sunt multe liste de asteptare, multi copilasi mor doar pt ca nu ajung la timp acolo...mi-au spus atunci ca Darius trebuie sa ajunga URGENT la spital, deoarece statuse 2 zile fara oxigen si acest lucru avea deja repercursiuni..

pustai

vias spune:

...o dna dr din maternitate stiu ca la un moment dat m-a tras deoparte si mi-a spus ca daca vreau sa salvez acest copil, trebuie sa insist cu ceva PILE ca sa ajung acolo.....pt ca altfel, nu sunt locuri, trimisesera prin fax actele, dar nu erau locuri suficiente...
Atunci am inceput sa sun disperata pe toata lumea...cine pe mcine cunoaste la Tg Mures???????...atat eu cat si Cristi sunam ca doi descreierati sa vedem cum putem ajunge la Tg Mures...la un moment dat, Cristi si-a amintit ca verisoara nasului nostru de cununie este medic in acel spital...nu stiu de la cine, facusem rost si de numerele de telefon ale medicilor....atat eu cat si Cristi sunam pe toata lumea....deja in acea zi nu mai puteam pleca la spital..si stiam ca fiecare minut este in defavoare lui Darius.
In acea zi de joi, am aranjat cu chiu cu vai sa plecam a doua zi...vineri dimineata la ora 11:00 s-a facut externarea mea...si m-am mutat in fata salonului lui Darius de la etajul 1. Am stat pana la ora 17:00...pt ca ba venea elicopterul, ba mergeam cu salvarea...tot asa de cateva ori....ideea era ca noi tot in Bv eram, Darius parca devenea din ce in ce mai ''cuminte''...iar asta nu era bine...
La ora 16:00, cand am vazut ca nu plecam, de teama sa nu treaca inca o zi, Cristi a inceput sa urle ''daca in 30 min nu apare ori elicopterul ori salvarea sa plecam..o sa fie foarte rau pt ei''...stiu doar ca la un moment dat a aparut o salvare sa ne ia sa ne duca in Ghimbav de unde sa luam elicopterul...au venit si l-au bagat pe Darius intr-o ''cutie'', plina de aparate...eu nici nu-l puteam atinge..si am plecat urland de durere spre elicopter...acolo...cand a aterizat elicopterul, cei de la SMURD au spus asa ''doamna, luam doar copilul...dumneavoastra nu puteti urca in elicopter''.am incercat sa zic ceva, dar mi-au luat-o inainte ''doamna, nu insistati, pt ca daca insistati lasam copilul aici si plecam singuri''...DE PARCA DURERE NU ERA PREA MARE!!!!
L-am sunat pe Cristi, care mi-a zis ca ma asteapta in fata spitalului...cu inima rupta am asteptat sa se ridice elicopterul, si noi am pornit catre spital, acolo ma astepta cristi...imediat am urcat si am pornit catre Tg Mures...pe drum ma intreaba Cristi ''stii la ce spital mergem'???...nu, nu stiam, dar eram sigura ca-mi voi gasi copilasul...si eram foarte increzzatoare...ma gandeam ca de acum, copilul e pe maini bune...si ca se va face bine...

pustai

bujo spune:

Camy draga azi n-am reusit sa te sun, dar tu daca vrei sa vb pui mana pe tel si suni. Sa te odihnesti cat mai mult ca si oboseala fizica contribuie la starea ta. Te pup.

bujo mami de Filip
album de nunta
bb stuff
gandacelu