cum va iubiti copiii?
Raspunsuri - Pagina 2
Miluna spune:
Sigur ca-i iubim neconditionat. Problema e defapt cum le aratam asta, si cum ni-i apropiem.
Si eu am plecat la 18 ani de acasa, la facultate. Tin minte ca am fost foarte fericita cand am plecat, parintii mei au fost mai autoritari si intoleranti, sa zic asa. M-au iubit, si stiam asta, dar imi doream independenta. Si tin minte ca ii invidiam pe colegii si prietenii care erau mai apropiati de parintii lor, parinti care au stiut sa gaseasca un echilibru intre autoritate si prietenie. Aveau si acesti copii, sau adolescnti, niste reguli de respectat, dar nu erau asa stricte si restrictive ca cele impuse mie.
Si fiu-meu, la cei 4 ani ai sai, cind face cite o criza de furie spune ca "pleaca de la casa asta". Daca-l intreb unde, nu stie. O data a zis ca-n America 
. O spune de nervi si in momentul urmator nu mai stie cum sa o intoarca. Tot el vine si zice "dar nu plec daca...".
Si mie imi place sa-l tin in brate si sa-l sarut, dar mi se pare ca pentru el nu e asa important. Mi se pare ca el e mai fericit in alte momente. De exemplu cind ne jucam impreuna, cind ma implic in joaca lui, sau cind ridem impreuna. Foarte importanta pentru el distractia. Dupa o portie buna de ris, ne simtim amindoi mai bine si mai apropiati.
crisseis spune:
Cred ca intrebarea mea creeaza confuzie.
As fi vrut sa aflu de la voi, ca parinti, cum le aratati copiilor vostri ca-i iubiti. Mi-e greu sa cred ca nu faceti asta.
Simali spunea ca, pe un baiat de 10 ani, pupaturile si luatul in brate il cam lasa rece, ba, il pot si "sufoca". Atunci, cum?
Cum va alintati copiii? si cand?
As fi vrut sa stiu cum considera fiecare ca trebuie sa investeasca in propriul copil.
De ex, aveti ziua, propriul timp cu copilul? se intampla asta , de regula, seara, inainte de culcare?
Stati cu copilul un timp, dupa ce vine de la scoala, sa-l ascultati cum va povesteste ce-a facut peste zi?
Va ganditi sa -i testati aptitudinile in diferite domenii si pt asta sunteti dispusi sa investiti financiar in mai multe directii, pana aflati ce i-ar placea copilului? Poate-i duceti la tot felul de cursuri sau, poate, dimpotriva, credeti ca doar un sport extrascolar si o limba straina sunt suficiente.
Ce planuri de viitor aveti cu ei? Ce griji va faceti? sa le cautati scoli bune, profesori pregatiti, etc.
Nu va e teama ca vremurile in care traim ii vor bulversa de tot si ca poate ar fi cazul sa-i "orientati2 putin si sa nu le lasati chiar cea mai mare libertate de alegere?
szivarvany spune:
Fie`mea e mica, 4 ani, dar iti voi raspunde oricum:
in fiecare zi ii duc ceva, o foaie cu un desen de colorat de exemplu, in fiecare marti are revista corpul uman, cand incepe stagiunea la teatrul de papusi nu ratam nicio piesa, ma tarasc si la concerte simfonice de cate ori o apuca dorul si keful, incerc sa fiu mereu zambitoare la tot ce i place ei, si ma mobilizez orice ar fi.
Pe viitor, daca isi va dori un anume sport sau o anume activitate, voi fi deschisa la incercare !
De cate ori gasesc ceva fain, cumpar, ca stiu ca se bucura enorm de mult.
In fiecare seara stam intinse cu capetele atarnate dp pat si "discutam" :-) Cand are ea kef, ne facem frezele reciproc, sa fim printese amandoua :-) Daca e cuminte, o invit la inghetata serile :-)
Astea`mi vin acum in minte.
Daria & 
GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani dans la 3,9 ani 1 2 3 
anya spune:
Eu am inca puii mici : 2,9 si 5.5 ani dar in week-end-uri si in vacante facem totul impreuna. Vineri am fost eu libera, am fost la aqua parc, seara am facut gratar cu tati si niste prieteni buni, cu copii de varsta lor, sambata am fost toata ziua pe munte, seara la restaurant, duminica iar impreuna toata ziua. Nu exista concediu sau relaxare fara ei (de la 2 luni au mers pe munte).
In timpul saptamnii avem, evident, programe diferite. Eu lucrez in ture, uneori ajung acasa la 21.30, cat sa-i pun in pat. Sotul face delegatii iar ei gradinita (cel mare merge si la engleza, in plus). Le-am explicat ca in timpul saptamanii cu totii avem obligatii si indatoriri, astfel ca in weekend si in vacante sa ne distram cat mai bine. Discutam si le explicam totul, chiar daca intrebarea ce cam grea. Spre exemplu, am discutat de curand despre febra, lupta dintre microbii-balauri si globulele albe - feti frumosi, am discutat despre schelet, muschi, sistem circulator, urinar...inca n-am intrat in amanunt cu cel genital.
Evident ca uneori deciziile noastre nu le convin, desi intotdeauna le explicam "de ce" hotaram intr-un anume mod. Cel mic...inca e mic, dar cel mare mai are accese de furie, se supara, se duce la el in camera...si pana la urma accepta, chiar daca nu-i convine.
arminad spune:
quote:
Simali spunea ca, pe un baiat de 10 ani, pupaturile si luatul in brate il cam lasa rece, ba, il pot si "sufoca". Atunci, cum?
Cam are dreptate .La virsta asta incep deja sa-si 'declare ' independenta ,nu mai vor sa fie bebelusiti (unii dintre ei ) . .Eu ii spun pur si simplu ca o iubesc de cite ori am prilejul ,cind pleca ,cind vine ,cind vorbim la telefon.Se lasa mai putin pupata si ii respect dorinta.Chiar daca nu vor recunoaste se simt bine sa auda ca ii iubesti
Discutiile 'serioase ' despre reguli ,viata etc le purtam cel mai adesea indirect adica nu ca pe niste lectii pe care mi le-am programat in ziua d ,toti adolescentii urasc predicile.Caut intotdeauna un prilej de a-i da un sfat ,de a-i spune o parere .De ex i s-a intimplat ceva unei prietene .Pornind de la intimplarea concreta a prietenei brodez un pic pe subiect ,strecor un sfat ,o intimplare din experienta proprie.Cam asa functioneaza cel mai bine la noi ,neprogramat si mai mult tangential .
De asemenea este important sa recunostem si noi ca adulti ca gresim ,ca suntem umani ,ca anumite situatii ne depasesc,ca sunt lucruri pe care am vrea sa le facem mai bine si nu putem din cauza ca ..
Iti va aprecia sinceritatea .
Timpul alocat nu conteaza ,poti sa povestesti in timpul activitatilor obisnuite nu neaparat timp special doar pt el .Nici eu n-am prea avut in ultimii ani timp special pt ea desi ne-am fi dorit amindoua insa in final a inteles tocmai fiindca i-am explicat cinstit de ce nu-l poate avea .Orientarea spre sporturi ,activitati scolare e iarasi ceva ce la virsta asta implica decizia lui si mai putin a ta .
Prezenta familiei poate fii un impediment mai ales daca priviti lucrurile diferit.
ina1973 spune:
Cum sa-i arati ca-l iubesti unui baiat de 11 ani pe care l-au apucat crizele de independenta?... asta intr-adevar e o intrebare grea... in nici un caz pupaturi si imbratisari...
Eu as sugera sa gasesti un moment potrivit sa-i faci masaj de relaxare (pe ceafa, pe umeri), are intotdeauna un efect de detensionare si nu cred ca e persoana de pe lumea asta caruia sa nu-i placa. Si fa-i cat mai des posibil. Dar cauta sa nu faci conversatie in timpul asta. Dupa aia s-ar putea sa devina el un pic mai deschis. Sa-mi zici daca a functionat.
crisseis spune:
Noi stam la discutii mai ales seara, in pat, inainte de culcare.
In fiecare seara dorm cu cate unul dintre ei(ce sa fac, daca la ai mei n-avem atatea paturi...).
Dupa ce ieri, domnishorul meu a avut 2(!!) manifestari de "independenta"(dar am apreciat ca a fost sincer si mi-a spus- asta pentru ca stia ca poate face asta linistit), am mai avut pe deasupra si o discutie interesanta din care am aflat cam cate fete il simpatizeaza pe el. Si, in plus, a trebuit sa-l ajut cu raspunsul la intrebarea" si el ce sa faca in sutiatia asta?"
Experientele dumnealui- s-a dus cu inca 2 baieti la o sala de internet (unde ii spusesem de ce nu-l las) , in plus, pentru a ajunge acolo a mers si cu troleibuzul vreo cateva statii!!
Si, ca sa fie si mai frumos, 
Dupa ce mi-a trecut (si nu mi-a trecut shocul) era musai sa discutam. Asa, prieteneste. Of!! Cine stie ce ma mai asteapta.
Insa, pare sa fie un "aluat" bun. Sper sa nu ma insel.
crisseis spune:
Ah, am recitit si am vazut ca nu apare a doua isprava. U
Iar la ibternet(desi are si acasa, dar, de, nu e club) cica s-a jucat un joc si, ca stie ca n-are voie sa se uite la site-uri pt adulti, ca nu e curios.
Ce pot sa fac? sa stau toata ziua pe urmele lui? nu pot decat sa-i explic toate si sa ma rog sa fie un copil intelegator. Of!!
filofteia spune:
quote:
Cum va alintati copiii? si cand?
As fi vrut sa stiu cum considera fiecare ca trebuie sa investeasca in propriul copil.
De ex, aveti ziua, propriul timp cu copilul? se intampla asta , de regula, seara, inainte de culcare?
Stati cu copilul un timp, dupa ce vine de la scoala, sa-l ascultati cum va povesteste ce-a facut peste zi?
Va ganditi sa -i testati aptitudinile in diferite domenii si pt asta sunteti dispusi sa investiti financiar in mai multe directii, pana aflati ce i-ar placea copilului? Poate-i duceti la tot felul de cursuri sau, poate, dimpotriva, credeti ca doar un sport extrascolar si o limba straina sunt suficiente.
Ce planuri de viitor aveti cu ei? Ce griji va faceti? sa le cautati scoli bune, profesori pregatiti, etc.
Nu va e teama ca vremurile in care traim ii vor bulversa de tot si ca poate ar fi cazul sa-i "orientati2 putin si sa nu le lasati chiar cea mai mare libertate de alegere?
In primul rand il iubesc ascultand ce spune...baietelul meu are aproape 8 ani si pupaturile au cam inceput sa-l lase rece...doreste altfel de "dovezi" de iubire.
"Povestile de seara le citesc mamele"
"Nu prea mai ai timp sa stai cu mine" (sunt intr-o perioada mai aglomerata, care va mai dura 2 saptamani, asa ca l-am rugat sa aiba rabdare)
"Nu prea iti place de mine"
"Ba imi place foarte mult de tine, dar ce-ti veni, de unde ai tras tu concluzia asta?" "Prea ma certi!" "Pai imi place de tine si cand te cert...acu doar nu vrei sa zambesc cand faci o boacana, sau cand nu esti deloc atent la teme...Mami insa te iubeste si atunci cand te cearta, sa nu uiti asta si nu trebuie sa-ti fie frica de mine, ca eu niciodata nu te voi lovi sau jigni. Iar daca cineva face asta, indiferent cine sa-mi spui neaparat."O alta manifestare de iubire este mersul impreuna cu bicicleta, cu rolele, cu patinele de gheata, la plimbare.
Dar, fiecare copil este unic, fiecare are alte nevoi sufletesti. Important este sa-ti dai seama care sunt acele nevoi si sa incerci sa le acoperi. Spre exemplu baietelul meu ar fi foarte mutumit daca eu as sta cu el acasa...asa a fost de mic, mereu mi-a spus ca ar prefera sa aiba jucarii mai putine, dar sa stau eu cu el, in conditiile in care eu vin acasa undeva in jurul orei 17, deci nu foarte tarziu si avem multe activitati impreuna zilnice...Acum cu programul aglomerat este terminat...si eu, caci pentru a suplini cat de cat am fost nevoita sa ies cu el cu rolele sau bicicleta la ora 20 afara...eu plecata de acasa la 7 .
In ce priveste cursurile...nu m-am gandit niciodata la ele ca la o modalitate de iubire, iar copii cu siguranta nu vad lucrurile asa...Si daca le place, cel putin sigur fiimiu nu considera ca il duc la canto pentru ca-l iubesc eu ci pentru ca ii place lui.
O sa spui...dar de ce-l mai duci la cursuri.... si aici am motive diferite...
La 5 ani il aglomerasem cu tot felul de cursuri, mai mult pentru a vedea ce-i place...Anul trecut dupa ce a inceput scoala, mi-am dat seama ca nu poate mai mult de doua activitati extrascolare...aici depinde de la copil la copil...
Engleza o face pentru ca trebuie...asta este punctul meu de vedere, este ceva care-l va ajuta in viata... iar pentru viata il pregatesc nu ca-l iubesc ci pentru ca atunci cand am hotarat sa am un copil mi-am asumat o responsabilitate.
Daca va dori vreodata sa faca altceva extrascolar este liber sa incerce cu doua conditii...engleza se pastreaza si sa nu fie afectate rezultatele de la scoala...asta nu inseamna sa aiba fb pe linie, ca nu a avut nici in clasa I, dar sa nu scada rezultatele avute.
Vorbesc destul de mult cu el si cunoaste toate aceste idei ale mele...
Il mai iubesc fiind de partea lui... si atunci cand il critica invatatoarea... si atunci cand vine cineva sa spuna ca a facut vreo prostie...nicodata nu dau crezare celeleilalte persoane ci il rog pe el sa-mi povesteasca cum a fost si ii arat ca am incredere in el...astfel am ajuns la performanta ca pana la aproape 8 ani sa nu ma minta niciodata, iar cand face vreo prostie eu sa aflu inainte sa-mi spuna altcineva.
Deja m-am intins prea rau, dar sunt atatea modalitati de iubi...trebuie doar s-o gasim pe ce potrivita copilului nostru.
filofteia spune:
quote:
Iar la ibternet(desi are si acasa, dar, de, nu e club) cica s-a jucat un joc si, ca stie ca n-are voie sa se uite la site-uri pt adulti, ca nu e curios.
Ce pot sa fac? sa stau toata ziua pe urmele lui? nu pot decat sa-i explic toate si sa ma rog sa fie un copil intelegator. Of!!
Crisseis... se pare ca este "aluat bun"...iar faptul ca ti-a spus este minunat. Nu poti sa stai pe urmele lui bineinteles si nici n-ar fi recomandat, caci ar invata sa se ascunda, mai bine stii ce face, chiar daca nu-ti convine intru totul. Acum este si foarte curios si cu cat il restrictionezi mai tare cu atat va deveni mai inversunat.
Acorda-i incredere...asta este semnul de iubire pe care il apreciaza cel mai mult la varsta asta.