Copil alaptat= copil dependent?

Porumbita spune:

asta nu e valabil pt toti copii; eu de la 2 ani jumate am mers la gradinita (pana la 13) si apoi de la 3 ani jumate la program lung (pana la 17 sau 18) si chiar nu m-am simtit vreodata asa cum descrii tu...

flaviutza spune:

Ca sa continui, desi m-am intins cam mult. Desiree, evident ca se poate si ceea ce vrei tu, eu jur, asa am facut, am stat cu copilul acasa pana s-a vazut clar ca vrea si poate cat de cat (ca de placut sa doarma acolo clar nu-i place, stiu ca-mi spune) la camin. cand totusi mi-a spus ca nu-i place si s-a vaitat am schimbat in secunda doi grupa si educatoarele si acum e perfect. cu minimum de daune pt copil. in sensul ca-i place acolo, ca intelege la aproape 4 ani jumate ca asta e situatia, ca afce un efort si doarme acolo, ca de fapt asta e partea care nu ii place, ea vrea sa doarma cu mami sau cu tati, acasa la ea. Dar vezi tu, depinde enorm de situatia, unica, din fiecare familie. eu am facut-o de studenta, la 22 de ani, nu aveam serviciu de nu stiu care,nu aveam cariere, aveam timp berechet si am facut compromisul de a sta pana la 26 de ani cu ea, acasa. dar nu toata lumea poate, nu toata lumea face copii la studentie si principalul motiv pt care nu vreau al doilea copil e pentru ca acum nu as putea decide SIGUR ca o sa stau cu urmatorul acasa macar 3 ani. Cand mi se spune" fa-l ca pe asta il dai la cresa sau ii iei bona" zambesc amar .

situatiile sunt foarte foarte diferite de la caz la caz si in special de la copil la copil. eu am fost genul de copil care nu a suportat agitatia, ma ascundeam unde puteam cand veneau galagiosi in vizita, nu am suportat caminul. fi-mea unde scandalul mai mare acolo e-n apele ei, cu cat mai multi, cu atat mai bine, adulti,copii,nu conteaza.ieri a venit de la bunici cu inca doi vecini,copii de 10 respectiv 11 ani, am crezut ca intru in stop cardiac cand l-am vazut pe sot cu inca doi in pragul usii. numai razand a tinut-o, abia la unu din noapte am reusit sa-i potolesc.


Da, Porumbita, nu am spus ca e valabil pt toti copii, eu doar m-am regasit in descriere.normal ca nu este, sunt si copiii diferiti.dar aia care plang "sa impresioneze" cu saptamanile clar is frati de'ai mei .

Ingrid S spune:

Am un nepot care la 3 ani a fost dat la gradinita, a plans vreo 3 zile si a spus ca era batut de alti copii, maica-sa l-a retras si l-a dus la 4 ani, cand copilul s-a integrat perfect. Dar..a avut cu cine sa-l lase, cu mama ei. Inca si acum imi tine prelegeri, cum ca e bine sa-l lasi pe copil sa aleaga, ca nu-i pregatit etc. Si i-am oferit sa o tina ea inca un an...natural ca n-are cum.
Fatza de alte tari unde mama sta acasa cateva luni la noi e inca bine din punctul asta de vedere.
Pot realmente sa inteleg ce spune Desiree, aia cu insula pustie, desi mi se pare destul de fortata comparatia, cu ea vor merge inca 3 copii din zona pe care-i cunoaste bine, insa n-am cum sa renunt la servici, n-am 20 de ani ca sa ma reprofilez sau sa-mi caut altul, asa, de amorul artei. 2 ani si jumatate eu zic ca e destul si pt nervii mei, pt oboseala psihica acumulata, am nevoie de o pauza, chit ca n-as fi fost fortata sa ma reintorc.

Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo

Qamar spune:

cred ca e prima oara cand te citesc , dar ai din partea mea o pe fuga pentru mesajul asta

---

ape si munti

bird70 spune:

Copiii mei au stat acasa pana in jurul varstei de 3 ani iar apoi au mers la gradinita. S-au adaptat fara nici o problema si fara nici o drama. Daca copilul meu ar reactiona in felul descris de tine mi-as pune 2 intrebari:
1. Ce se intampla la gradinita respectiva?
2. Ce am gresit in educatia copilului de are o astfel de reactie si se simte parasit, lipsit de incredere in mine si anxios fata de cei din jur?
Ce descrii tu este de fapt anxietatea ta legata de 'parasirea' copilului la gradinita. Crezi ca eu n-am plans cand am lasat copilul acolo prima data? Nu am stat in prima perioada cu ochii pe mobil asteptand sa ma anunte cineva de o nenorocire intamplata acolo? Cand am ajuns in Australia si am dus fata la scoala prima zi am plecat plangand de acolo, ca mi-am parasit copilul printre straini pe care nu-i intelege . Dar stii ceva? Copiii au fost ok si spre surprinderea mea s-au dus cu placere la gradi si scoala. Cred ca eu am fost mult mai anxioasa decat ei ca imi imaginam tot felul de traumatisme care de fapt nu existau. Daca mediul in care se duc este unul pozitiv si daca copiii au un self-esteem bine conturat si parintii au reusit sa castige increderea copilului, de obicei nu exista probleme cu adaptarea la gradinita.

monica70 spune:

BIRD70 sunt exact de aceeasi parere cu tine.
Cred ca ceea ce a descris Desiree atat de dramatic,se poate petrece eventual in mintea unui bebe de 3-4 luni dus la cresa,fiind despartit brusc de mama si fiind neobisnuit deloc cu straini pana atunci ... Nicidecum la un copil de doi-trei ani,pe care nu cred ca cineva il lasa tam nisam brusc la gradinita fara sa ii explice ce si cum.Si sa nu imi ziceti ca nu intelege! Sigur ca sunt multi care plang in prima/primele zile ,dar din motive diverse: ii vad pe altii plangand,le simt pe mame stresate si sunt si ei agitati,ar vrea sa ramana cu copiii,dar sa stea si mama pe-acolo,etc. Sau sunt extrem de sensibili,nesociabili ...

Cum va ziceam,peste doua saptamani o sa vad io de ce am parte
Dar cum fetita mea abia asteapta sa mearga la gradinita,mi-a venit zilele astea ideea sa ii pun filmulete cu gradinite/serbari la gradinite gasite pe youtube.Vai de mine,ca numai din astea vrea acum Striga intruna: VLEAU SI IO ACOLOOO!" , intreba " DA MA FACE SI PE MINE ALBINUTZA?" etc. Isi face planuri cum se va da ea pe toboganele din curte - ea crede ca or lasa-o alea toata ziulica sa isi faca de cap pe-acolo? Stie ca va manca si va dormi,va merge la wc, impreuna cu copiii,ca va invata poezii,cantece,se va juca ... ma rog,e plina de teorie .Asteptam practica.
Deocamdata face practica cu papusile,azi la un moment dat m-a umflat rasul ,ca am auzit-o intreband cele vreo 10 papsui insirate pe jos prin casa : "TOATA LUMEA A FACUT PISHU'?" Le pune sa 'DOALMA CA LA GHIDINITZA"
Deci sper ca va fi bine,se imprieteneste usor cu orice copil vazut prima oara,vorbeste cu adultii .Sper sa ii placa si sa se ataseze de educatoare.Iar cu copiii,grija mea e sa nu se pe-acolo.Daca nu ii va placea ceva,sigur imi va povesti ce si cum,iar daca e cazul schimbam gradinita.
Mie mi-a placut la gradinita (cu exceptia primei zile cand am plans cot la cot cu altii ...). Ce imi amintesc e ca eram mereu ultima la masa,ca trebuia sa mananc tot si eu o lalaiaaam ... parca o vad si pe Diana la fel

Uite ca am ajuns de la alaptat - dependenta - la gradinitze
Dar ce observ eu in general :cele care de mici au fost mai sensibile sau au suferit, mai mult sau mai putin, in familii cu oarecare probleme ,sunt cele mai inflacarate adepte ale AP si isi protejeaza cat pot de mult copiii.
Chiar nu cred ca daca astea-s parerile mele nu inseamna ca nu-s empatica,ca-s insensibila sau denaturata , doar ca merg mai pe "calea de mijloc",ca sa zic asa ...

MONI SI www.dropshots.com/DIA1#date/2008" target="_blank">DIANA NAZDRAVANA (01.01.2006)
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=44e27bc599b84137e848b4" target="_blank"> PRIMII DOI ANI
"Scrie ca sa nu pierzi florile gandului tau, pe care, altfel le ia vantul !"- N. Iorga

www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/serghei-esenin-7zuduho/focul-vanat-7zudpho.html" target="_blank"> www.youtube.com/watch?v=weJ4a5cKGZ4" target="_blank">

sorana spune:

Ok, am inteles, nu plangea "sa impresioneze" avea alte probleme. Acum e oricum de domeniul trecutului, nu tine minte, a uitat cu totul, daca ii zic ca a plans la gradi cand am dus-o se mira si nu crede!
Acum are aproape 6 ani atunci avea 3.

Dar asta cu plansul degeaba eu o tin pe a mea - plange uneori total aiurea. Acum 2 zile mi-a zis sa-i iau chiara electrica (de aia adevarata, a vazut la un prieten de al nostru). Evident ca i-am zis ca e foarte scumpa, ca nici vorba sa ne permitem si ca daca vrea o duc la cursuri de chitara si cand o invata sa cante mai vedem. Ei bine d-soara s-a pus pe plans ca de ce nu vreau eu sa-i iau chitara ca ea vrea sa-si faca formatie si sa cante la chitara.
Mie mi se pare fix la fel. Vede ca nu obtine altfel si se pune pe plans ca poate-poate.
Sunt convinsa ca nu toti copii sunt la fel. Sunt convinsa ca nu toti copii fac chestia asta.
Pe a mea o cunosc bine si la ea "plansul pentru a impresiona" e o chestie pe care o incearca ..... si "plansul pentru impresionare" difera clar de plansul cand se loveste sau de plansul cand exista o problema reala. Voi ziceti ca n-am dreptate si ca nici un copil nu plange "sa impresioneze". Mie mi se pare ca exagerati. Poate al vostru nu plange sa impresioneze dar nu cred ca Monica plange doar cand are o problema reala - pur si simplu a constatat ca daca plange sarim repede in ajutorul ei si foloseste plansul ca "arma" pentru a obtine ce vrea. Foloseste si cand vrea sa-i cumpar ceva si cand nu vrea sa faca ceva (sa faca baie, sa se spele pe dinti de ex. Se miorlaie "eu sunt mica si obosita si nu vreau sa ma spal pe dinti, ca m-am spalat si ieri si tu esti o mama rea, etc"). Acu' daca plange ca nu vrea sa se spele pe dinti ce problema mai are? Si plange doar de 1-2-5 ori ca dupa aia pricepe ca asta cu spalatul pe dinti e obligatorie si se spala! Dar uita dupa 1 an si iar mai plangem o saptamana ca nu ne spalam pe dinti. Si tot asa.
Eu nu cred ca ar trebui sa renunt la spalatul pe dinti. Si nici nu cred ca trebuie sa fac credit pentru a-i cumpara chitara electrica. Si nici nu cred ca nu trebuie sa mearga la gradi.
Bine, eu ma gandesc cu groaza la scoala - cand ne vom scula devreme (ah, plange si ca nu vrea sa se scoale asa devreme ....) si vom face lectii in fiecare zi.
Eu chiar cred ca nu trebuie sa cedezi in anumite chestii .... daca am apucat sa cedez o data, obosita si in culmea disperarii, zicand "bine, nu te spala pe dinti, treaba ta, dintii tai, etc" pai in loc sa planga 3 zile plange 10! Ca a obtinut o data ce vroia si crede ca va mai merge si a doua oara!
Evident doresc tuturor celor care nu vor sa planga copilul mult noroc si multa rabdare.





Sorana si Monica (5 ani)

sorana spune:

Asa, ca mi-am adus aminte. Nu a regresat deloc la gradi. Din contra. A progresat si inca foarte mult.
Cand am dus-o avea pampers. In 2 luni a inceput sa vrea sa renunte la pampers si sa faca la wc!
Oricum in primul an de gradi a progresat incredibil de mult! De la incaltat singurica la stiut stanga/dreapta, la renuntat la pampers, la multe, multe cunostinte acumulate .....
Voi ziceti ca a avut o mare trauma ca a plans dimineata 5 minute si eu am dus-o si a doua zi (asta vreo 2 luni).
Eu nu cred chestia asta si cred ca e un copil chiar ok si tinand cont de beneficiile gradinitei ma felicit ca am facut-o.


Sorana si Monica (5 ani)

monica70 spune:

SORANA fix asa temperament are si fetita mea,de mica a plans "sa impresioneze".De exemplu cand se loveste plange rar de tot si doar daca se loveste rau.In schimb,cand nu ii faci pe plac,o aude tot cartierul!!! Si eu sper sa progreseze la gradinita in sensul asta,adica sa inteleaga ca nu e doar ea buricul pamantului,ca nu cum ea vrea ceva in momentul ala trebuie sa ii faci pe plac! In rest e ok,am scapat definitiv de pampersi,mananca demult singura,se imbraca,incalta singura,de vorbit nu mai zic ... Doar la temperament e mult de lucrat,e tare nerabdatoare si incapatzanata,dar sper ca la gradinita ii va fi rusine de educatoare sa faca circ Cel putin eu si frate-meu asa eram,cumintenia intruchipata la gradinita si scoala,dar acasa ... tot dracusori impielitzatzi !

MONI SI www.dropshots.com/DIA1#date/2008" target="_blank">DIANA NAZDRAVANA (01.01.2006)
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=44e27bc599b84137e848b4" target="_blank"> PRIMII DOI ANI
"Scrie ca sa nu pierzi florile gandului tau, pe care, altfel le ia vantul !"- N. Iorga

www.versuri-si-creatii.ro/poezii/e/serghei-esenin-7zuduho/focul-vanat-7zudpho.html" target="_blank"> www.youtube.com/watch?v=weJ4a5cKGZ4" target="_blank">

sorana spune:

Da, da - si Monica e cuminte la gradi. Daca se loveste plange doar daca s-a lovit tare, altfel nu. Incapatanata nu mai zic ...
Nu plangea la gradi - dar mai gasea metode sa fie "cu mot" - de ex. o chema pe ingrijitoare (pe care o iubea mult) sa o duca baie. Din 10 in 10 minute. Mi-a zis femeia sa controlez copilul ca poate are ceva de face pipi asa des. Eu mirata - ca acasa nu facea ... Pana la urma i-am zis ingrijitoarei sa o refuze, sa o amane. Dupa vreo 2 saptamani nu mai facea pipi des ....
Alta data s-a lovit seara la picior, o mica zgarietura, nici n-a plans. A doua zi a sustinut ca nu poate sa puna piciorul jos, ca o doare. A topait intr-un picior prin casa pana am chemat bona si am plecat la serviciu. Dupa care a alergat linistita prin parc, cu bona. Cand m-am intors la de serviciu vroia s-o tin in brate, ca nu poate merge
Asta doar ca sa stii la ce sa te astepti.

Sorana si Monica (5 ani)