Explicatie laica despre moarte
Raspunsuri - Pagina 2
blackpanterro spune:
Multumesc mult Nelia, foarte frumos explicat.
In legatura cu partea religioasa, eu una nu pot sa ii spun copilului ceva ce nu stiu daca e adevarat.Cum sa ii spun eu despre suflet, rai si iad cand sunt 99% convinsa ca nu exista? Spun 99% pt ca nu stiu sigur si daca s-ar dovedi ca exista mi-as schimba parerea dar pana atunci consider absurd sa introduci copilul intr-o lume imaginara.
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier
"With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner
ham spune:
Senzatia mea este ca devreme de tot copiii realizeaza diferentele dintre ideea de fictiune si cea de realitate dar le amesteca, iar undeva intre 7 si 14 ani invata ca nu exista adevar unic, ca totul este relativ, inclusiv notiunea de bine si rau; se maturizeaza mult mai repede decat copiii din copilaria mea, probabil de la abundenta de informatie.
Ce vreau sa spun este ca se poate pastra un echilibru intre religie si informatia stiintifica, fara sa pui in pericol copiii.
Toti ai mei copii, imitand bunicii, au trecut (k si mine la vremea mea) prin "Inger, ingerasul meu..." spusa seara, in genunchi la icoana.
De ce cresc, independent de ce cred cei din jur (toti din familie credem in Dumnezeu, dar unii sunt ortodocsi-practicanti, altii nu) incep sa-si formeze propria idee despre divinitate, moarte, viata, adevar, fericire, ce are valoare cu adevarat, etc
Cred ca despre orice se poate vorbi cu copilul, este mult mai rau sa n-o faci; tin minte ca primele notiuni (false de altfel) despre sex le-am primit undeva pe la 4 ani de la colegi cu un an mai mari (la gradi); parintii s-au "trezit" pe la 12 ani; era prea tarziu, ce vrusesem sa aflu, aflasem deja!
nelia spune:
Ah, pai, daca as fi avut animale... nici plante nu avem, ca nu avem gradina, a trebuit sa le plantam. Nu mai spun de bunici! Pentru ca, de fapt, asta e problema mea si cred ca si a Adrianei, ca nu avem mai nimic la indemina ca ne vina mai usor sa explicam copiilor. Eu am fost crescuta la tara si nu a trebuit sa-mi explice nimeni, niciodata, nimic, natura a fost un profesor desavirsit. Unde nu intelegeam, puneam intrebari, primeam raspunsuri scurte, sincere, la obiect... Cind fetita mea Agata m-a intrebat daca strugurii cresc in copac si cind a trebuit sa caut vita-de-vie pe internet ca sa o vada, cind mi-a luat trei ani ca sa o fac sa inteleaga ce e aia o bunica, si inca vreo doi ca sa inteleaga ce sint verisorii, matusele, unchii, de-a adevaratelea, ca asa stia ea ce sint... atunci am inteles ca nu-mi va fi usor, ca ea nu are copilaria mea si eu trebuie sa suplinesc multe, foarte multe lucruri care la mine au venit in mod natural. Una din intrebarile puse bunica-sii in prima saptamina a fost: auzi, tu esti bunica din aia de-adevaratelea!?! Mie nu mi-a explicat nimeni nici um sta traba cu Dumnezeu, m-am dus duminica la biserica cu bunicii, care nu erau ei prea habotnici, dar se duceau si credeau atit cit sa-i ajute in viata si de acolo am inteles singura tot si am acceptat fara probleme. Mai mare, tinar adult, ei, atunci, citind, aflind despre alte religii, mi-am clarificat sau mai degraba incilcit sentimentele fata de acest subiect, dar baza a fost naturala, a venit de la sine. Mi-e foarte, foarte greu sa intru pe tarimul religiei cu Agata, pur si simplu. De ce? Pentru ca eu insami merg cu pasi nesiguri, inca nu m-am lamurit de nici o culoare ce si cum, nu am cum si ce sa lamuresc pe cineva mai departe, mai ales un copil, mai ales copilul meu. Noi traim aici intr-o societate unde sint zeci de religii, nu una... Intr-o singura clasa de copii, din 17 copii, 14 apartin unor religii diferite. Copiii discuta despre toate... si vin cu intrebari acasa. Trebuie sa fiu foarte atenta ce-i explic, asa ca am ales varianta mutulica in ce priveste acest aspect. Si sinceritatea! Contactul ei cu biserica a fost legata de botezuri si alte traditii si vizitat diferite lacasuri de cult. Nu i-am vorbit de ortodoxism in mod special, ci am incercat sa-i explic ca religia porneste de la ideea de divinitate, care este explicata in diverse moduri, de aceea exista mai multe religii. Si am pornit de la ideea ca una din explicatii ar fi ca fiecare om are in sufletul lui o picatura din aceasta divinitate, care e intruchiparea binelui si daca aduni toate aceste picaturi se poate creea o forta a binelui care este opusa celei a raului. Pentru ca omul are il sufletul lui si o picatura de rau... Ai vazut, in fiecare poveste, film, desen, in viata, intotdeauna exista o lupta intre bine si rau. Si m-am ajutat de acele povestioare si pilde scurte (cartea este luata de la o manastire), care nu fac decit sa le arate copiilor ca depinde de ei pe cine lasa sa invinga: binele sau raul. Atunci cind se naste, sufletul copilului este curat, picaturile de rau si bine exista, dar nu au actionat, pentru ca acest copil abia incepe viata. Treptat, inca din primul an de viata, in sufletelul lor mic e o continua batalie intre bine si rau. Atit timp cit copilul nu intelege, este doar la nivel de instinct, de natural, dar din momentul in care copilul devine suficient de mare (cum esti tu!) ca sa inteleaga care dreptul sa aleaga care din cele picaturi e mai puternica si ca prin vointa lui, poate lua din picatura de rau si mari picatura de bine, lucru care ii va infrumuseta sufletelul sau invers, din picatura de bine sa puna in picatura de rau, marind-o pe aceasta din urma, ceea ce, in timp, ii va uriti sufletul (de aceea exista oameni rai de care trebuie sa te feresti)... Si o lista de lucruri bune si alta de lucruri rele, pe care le marim zilnic... Si in cunostinta de cauza, ea alege. Alege raul, e in regula, e inca mica, nu-i fac o vina din acest lucru, dar o constientizez ca trebuie sa faca mai mult bine acolo unde e in stare sa nu aleaga raul. Nu stiu cum sa explic mai bine, dar cred ca intelegeti ce spun. De exemplu, nu i-a dat Tudorei o jucarie la care ea putea renunta fara probleme si ea stie acest lucru, e in regula, asta a simtit, asta a facut, stie ca e rau, dar l-a ales (altfel se pune problema daca e o jucarie la care nu poate renunta, ca e a ei si ii place sa se joace cu ea, dar citeodata nu da nici jucarii pe care n-a mai pus mina de mult, doar pentru ca sint ale ei). In alt moment al zilei, o ajuta pe Tudora sa se spele pe miine, ii face sandwich sau pur si simplu o iubeste, o pupa, o linisteste daca plige dintr-un motiv sau altul... Ea stie ca aceste lucruri bune nu anuleaza lucrul rau facut, dar stabileste echilibrul intre bine si rau si a inteles foarte bine acest lucru. De la aceasta e foarte usor sa ajung oricind, daca mi se ofera teren bun la orice explicatie legata de rai/iad, dar nu am de gind sa dau denumiri concrete. Cel putin nu acum, poate dupa 14-16 ani incolo, cind se lamureste cit de cit cu ce se maninca viata asta si isi pune probleme ce e dincolo de ea... daca e.
Si un lucru amuzant: ea e convinsa ca l-a vazut pe Dumnezeu. Nu am reusit sa o fac sa nu creada acest lucru si am lasat-o balta. Intr-o zi, cind ne pregateam sa intram intr-o biserica catolica, tot drumul pina acolo i-am povestit despre divinitate, am numit-o Dumnezeu (ca ea m-a intrebat cine e, si atunci mi-a fost usor sa denumesc ceea ce-i spusesem deja dar fara nume, dar nu i-am spus ca pe ceva categoric... eu prefer se spune ca... e limbajul povestilor, eu pe ala il folosesc). Si i-am explicat ca unii oameni cred ca Dumnezeu ne-a creat dupa chipul si asemanarea lui, decit daca noi semanam cu el, atunci el poate ca arata ca un domn (deci barbat), mai in virsta (ca e intelept, ca stie multe, deci a trait mult), cu barba lunga si alba. Si ne apropiem de catedrala, ajungem la usa principala si... cind sa trag de usa ca sa intram, simt cum usa se impinge si... ramin blocata: in usa era un domn care semana incredibil de bine cu ceea ce tocmai ii spusesem copilei: inalt, in virsta, cu fata si cu ochii blinzi, ca de bunic (ca si asta ii spusesem), cu parul si cu barba lunga foarte albe. La care Agata a strigat: mami, mami, el e Dumnezeu! Batrinul nu stia romaneste, dar a inteles ce a vrut sa spuna copilul si a zis (in franceza): nu, eu sint doar pazitorul casei Domnului! Dar Agata e convinsa ca acel domn semana atit de bine cu Dumnezeu incit nu putea sa fie altcineva.
CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU
BeLucci spune:
ham....apropos de ce ai spus tu ca raiul e plictisitor si mai bine intre draci si pacatosi!!!! poate dorinta ta sa fie indeplinita dar sti ca nu mai poti dupaia sa mergi si in rai? sti ca e infinit si raiul si iadul? dincolo nu e ca pe pamant...."wai nu-mi place tara asta, mai bine merg in tara aia ca acolo curge lapte si miere!!!" ce alegi aici e vesnic dincolo!! asa ca vorba aceea " ai grija ce-ti doresti s-ar putea sa primesti"!! cam ce varsta ai ? ca vad ca nu prea sti ce e iadul sau raiul de iti doresti sa mergi in iad!
blackpanterro spune:
quote:
citat din mesajul lui BeLucci
ham....apropos de ce ai spus tu ca raiul e plictisitor si mai bine intre draci si pacatosi!!!! poate dorinta ta sa fie indeplinita dar sti ca nu mai poti dupaia sa mergi si in rai? sti ca e infinit si raiul si iadul? dincolo nu e ca pe pamant...."wai nu-mi place tara asta, mai bine merg in tara aia ca acolo curge lapte si miere!!!" ce alegi aici e vesnic dincolo!! asa ca vorba aceea " ai grija ce-ti doresti s-ar putea sa primesti"!! cam ce varsta ai ? ca vad ca nu prea sti ce e iadul sau raiul de iti doresti sa mergi in iad!
De unde sti toate astea? Ai dovezi concrete ca exista rai si iad? Mie nu imi e teama de nici unul pentru ca nu ca nu exista.
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier
"With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner
Deianira spune:
quote:
citat din mesajul lui BeLucci
ham....apropos de ce ai spus tu ca raiul e plictisitor si mai bine intre draci si pacatosi!!!! poate dorinta ta sa fie indeplinita dar sti ca nu mai poti dupaia sa mergi si in rai? sti ca e infinit si raiul si iadul? dincolo nu e ca pe pamant...."wai nu-mi place tara asta, mai bine merg in tara aia ca acolo curge lapte si miere!!!" ce alegi aici e vesnic dincolo!! asa ca vorba aceea " ai grija ce-ti doresti s-ar putea sa primesti"!! cam ce varsta ai ? ca vad ca nu prea sti ce e iadul sau raiul de iti doresti sa mergi in iad!
BeLucci, da-ne si noua sursa, sa vedem de unde stii tu asa sigur cum e cu raiul si iadul.
Asa-s eu, Toma necredinciosul, am pretentia sa vad dovezi
.
ham spune:
quote:
citat din mesajul lui BeLucci
ham....apropos de ce ai spus tu ca raiul e plictisitor si mai bine intre draci si pacatosi!!!! poate dorinta ta sa fie indeplinita dar sti ca nu mai poti dupaia sa mergi si in rai? sti ca e infinit si raiul si iadul? dincolo nu e ca pe pamant...."wai nu-mi place tara asta, mai bine merg in tara aia ca acolo curge lapte si miere!!!" ce alegi aici e vesnic dincolo!! asa ca vorba aceea " ai grija ce-ti doresti s-ar putea sa primesti"!! cam ce varsta ai ? ca vad ca nu prea sti ce e iadul sau raiul de iti doresti sa mergi in iad!
Mai citeste ce-am scris odata!
Raiul, in forma descrisa de preotii religiei mele ar reprezenta pentru mine IADUL.
Si mai stiu o chestie, invatata in 17 ani de mina: ceea ce mi s-a parut iadul in primele zile de munca, in anii care-au urmat a devenit obisnuinta si NECESITATE.
Mult timp dupa ce n-am mai lucrat in conditiile inumane ce ti le ofera mina, le-am dus lipsa.
Sau cum spune proverbul- ce nu te omoara, te intareste.
Fiinta umana este adaptabila deci ar trebui ca iadul sa se up-gradeze continuu in materie de chinuri ca sa ramana iad.
Parerea mea!
PS- Am 44 de ani; conteaza?
BeLucci spune:
te cred ham ca ai avut viata grea (sunt sigura ca nu doar la inceput)in mina, stiu asta de la unchii mei care au lucrat in mina!(apropos in ce mina ai lucrat, poate va cunoasteti?):)! credca a devenit o necesitate lucrul in mina pt ca nu aveai alta sursa de trai(poate), dar asta nu inseamna ca un om se poate obisnuii in iad! da omul este facut aici pe pamant sa se poata obisnui cu o anumita clima, mancare etc...dar iadul nu este ceva ce poate intra in obisnuinta cuiva!
denianira, sursa este clara si una singura!BIBLIA!poate ai si citit-o!:) si apropo toma dupa ce la vazut pe Isus cu ochii lui a crezut desi...nu a avut tupeu sa puna mana pe ranile Lui! deci numa gura era de toma.
blakcpanterro eu am citit in Biblie ca exista rai si iad! si chiar cred ca exista avand in vedere ca apocalipsa(ultima carte din Biblie)descrie perfect vremurile noastre in care traim! dovezile concrete le vei gasi acolo, daca vei citi si tu! si tu de ce nu crezi ca nu exista rai/iad, ce dovezi concrete ai tu??
denizel spune:
BeLucci, si eu am citit si studiat Biblia, da' nu am inteles nicidecum ca anumiti oameni se vor chinui vesnic intr-un loc numit "iad".
Iar iadul asta, adica locul in care niste suflete se vor chinui vesnic, cam cine o sa-l construiasca? Cam cine o sa-l conceapa? 
Sa nu-mi spui ca Dumnezeul Bun pe care tu si eu Il iubim :-). Sa nu-mi spui ca Dumnezeu-Creatorul!
Eu inteleg ca oamenii au o imensa nevoie de a se face dreptate (sau, ma rog, ce cred ei ca este drept) dar...chiar asa? Chinuri vesnice? Ves-ni-ce??
maru spune:
si uite cum, facem ce facem si iar incepe razboiul celor drepti!
Doamne'ajuta!
POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/