Explicatie laica despre moarte

Pt ca nu stiu unde sa postez subiectul, il postez aici desi nu are legatura cu credinta.Nici nu stiu daca mai exista un asemenea subiect.

Intrebarea mea e cum ii explic copilului meu despre moarte, versiune seculara?Povestea cu mersul in alta lume unde locuieste cu ingerii nu imi pica bine dar nici versiunea anatomica nu imi place, la o varsta mica nu i-as explica despre descompunere si alte alea asociate cu moartea fizica.

Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier

"With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner

ham spune:

Pai spune-i asa:

"Tata-popa zice ca..." si baga-i versiunea seculara, iar varianta biologica n-o prezenta ca pe-o scarbosenie ci explica-i ca din atomii si moleculele unei fiinte vor creste copaci si flori, ca din ele vor creste alte fiinte, tot un fel de nemurire...
Oricum, cu varsta, isi creeaza singur propria idee personalizata despre moarte si ce se intampla "dupe" cu trupul si sufletul; spre exemplu, pentru mine, raiul, cum e prezentat el, cu heruvini, cantari, pajisti unde leul se pupa cu mielul, etc ar reprezenta ceva mai iad decat iadul; macar in ala cu flacari, draci si pacatosi nu e plictisitor, iar eu ma cunosc, prefer chinuri decat plictiseala, care este pentru mine cel mai mare chin!

szivarvany spune:

Cand Giulia m-a intrebat despre un cimitir ce e "ala" ... am spus ca acolo se ingroapa mortii. Apoi a urmat cine sunt mortii ... poi oamenii care mor ... care nu mai exista aici cu noi. Si ce se intampla cu ei ... singura explicatie de moment a fost ca dupa ce mori, esti dus si ingropat intr un cimitir, iar sufletul ti se transforma in stele stralucitoare pe care le vedem in noptile senine. La 4 ani cati are, a incantat o ideea cu stelele, nu m-a mai intrebat despre ce se intampla "intro" cimitir ...



Daria & GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani dans la 3,9 ani 1 2 3

blackpanterro spune:

Daria, explicatia cu stelele e draguta doar ca nu as vrea sa creez confuzie.Odata sa ii spun ca sufletul se transforma in stele, apoi la intrebarea ce sunt stelele ii spun definitia unei stele http://en.wikipedia.org/wiki/Star si el o sa spuna, pai stai nu mi-ai spus tu mie ca sunt suflete transformate?Ori merg pe secularism(si asta vrem noi parintii) ori pe credinta.

Ham, cam asa cred si eu despre iad si rai, povesti nemuritoare...

Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier

"With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner

szivarvany spune:

Nici mie nu mi vine sa povestesc despre rai/iad ... altele de genul.
Dar nici sa zic ca mori, te descompui si gata ...



Daria & GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani dans la 3,9 ani 1 2 3

blackpanterro spune:

Ba mie mi se pare foarte ok asa pt ca nimeni nu stie daca exista sau nu suflet, ce se intampla cu el daca exista.Totul se bazeaza pe credinta si dovada zero ori eu prefer pana la urma partea cu descompunerea decat sa vb aiurea in tramvai despre ceva ce nu s-a dovedit niciodata de nimeni.

Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier

"With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner

denizel spune:

Pai, Adriana, convingerea mea, expusa f.f.simplist:

In varianta laica, ceea ce a spus Ham: murim, nu mai stim nimic, eventual cresc corcodusi din elementele noastre .

Varianta religioasa: murim, nu mai stim nimic.
Nu cred in pedeapsa si chinurile vesnice drept "rasplata" pentru ca nu L-ai ales pe Dumnezeu in viata ta.
Ar fi grozav sa Il fi ales si descoperit pe Dumnezeu si sa stai apoi o vesnicie alaturi de El (hai, mai, Ham, ca nu ar fi plictisitor. Nu ne plictisim noi citind o carte buna. Nu este oare Dumnezeu mai fascinant decat orice am intalnit pana acum? :-) Si-apoi, ce-o fi asa de rau ca animalele sa nu se mai sfasie intre ele? ).
Daca nu alegem pe Dumnezeu, ne prefacem in...corcoduse si, cam atat .

iileana spune:

Blackpanterro, o idee care, daca ii e explicata limpede pustiului, ii va face totul mult mai usor de inteles, e ca nu exista viata fara moarte, tot ce se naste va muri, da da, chiar si stelele :). De dinozauri, nu mai zic :)))

In plus, poate nu e prea curind sa-l responsabilizezi in legatura cu ce va face cu viata lui, din doua puncte de vedere: 1.dupa moarte, oamenii traiesc in inima celor care i-au cunoscut/iubit. 2. daca sint dintre cei alesi, au sansa de a trai, cumva, in memoria colectiva (exemplul cu Leonardo da Vinci "prinde" la fix, si se adauga si altii, pe masura ce-i povestesti una-alta despre ce-l inconjoara, nu stiu, Pasteur, Newton, autorul cartii lui favorite, creatorul lui Mickey Mouse, etc...)

Cit despre descompunere, povestea poate fi prezentata fascinant, incepind de la inversul ei, si anume compunerea a tot ce ne inconjoara si a noastra inclusiv din materia creata de univers, iti amintesti, cred, imaginea cu "fiecare atom care ne compune s-a nascut in inima unei stele".... Chiar si atomii care compun corcodusele au aceeasi origine :)

Oricum, discutia despre "moarte" nu e bine sa fie aminata pina ce va trebui prezentata frontal, pentru ca atunci impactul s-ar putea sa fie, poate, prea mare. Ideile de "moarte"/"sfirsit" le poti impleti, logic si pas cu pas, in discutiile senine de zi cu zi.

blackpanterro spune:

Ileana, superb, cam asa ceva as vrea sa ii spun.

Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier

"With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner

nelia spune:

Da, e clar ca discutia despre moarte nu trebuie aminata, dar nici nu trebuie grabita si nici complicata. Eu am ales o metoda simpla si sigura: nu raspund neintrebata! Tudora e prea mica, si Blackpanterro, cred ca si Aidan e prea mic ca sa ai discutii serioase despre moarte. Singura intrebare pusa de ea pina acum este de ce mor mamele (pai cum sa nu, toate mamele printeselor sint moarte si in povesti, in general, mamele cam mor la un moment dat) si eu i-am raspuns pentru ca toata lumea moare mai devreme sau mai tirziu. Si eu? Am spus da, si tu, dar nu acum, ci peste ani si ani de zile, pentru ca acum ai alta treaba, trebuie sa cresti, sa te faci mare-mare, mai mare decit mami si apoi sa stai mare un timp, si apoi sa imbatrinesti si dupa ce ai imbatrinit de tot, oamenii mor. Ah, da? OK!Si atit... deocamdata. Cu Agata, care e mai mare, lucrurile au evoluat cam asa: intii a preocupat-o imbatrinirea, de ce e bunica batrina? I-am explicat cit de important este nu faptul ca imbatrinesti, ci felul in care imbatrinesti, oamenii care duc o viata frumoasa si plina imbatrinesc frumos, altii care duc o viata plicitisitoare, nu fac mare lucru, nu-i intereseaza decit lucrurile usoare, care aduc satisfactie pe moment, imbatrinesc urit. Si faptul ca a inteles bine ce i-am explicat mi-a demostrat replica ei data la un moment dat: bunica mea, mama lui tati, cu care eu seman, a imbatrinit frumos, inseamna ca a trait frumos. Cind ma intilnesc cu ea, o intreb cum a facut, ca sa imbatrinesc si eu la fel. SI are dreptate, e o femeie care a imbatrinit frumos din toate punctele de vedere. Asta a fost pe la 4 ani, deci mai tirziu decit Tudora, pina atunci nu a spus nimic, dar in joaca pronunta cuvintul moarte, animalele mureau, personajele jocului lor mureau sau se prefaceau, dar nu o preocupa ce inseamna cu exactitate. Dupa vreun an, a venit marea intrebare: dupa ce imbatrinesc bine de tot oamenii, ce fac, mor? Da. Si eu? Da. Dar numai dupa ce imbatrinesti bine de tot, lucru care se va intimpla peste multi-multi ani. Ah, ce bine! Si inca vreo citeva luni s-a multumit cu atit! Apoi au venit explicatiile legate de ce se intimpla daca nu e atenta si isi pune viata in pericol si de ce mor oamenii tineri, nu mi-ai spus ca oamenii mor batrini!?! Da, normal si natural este ca oamenii sa moara batrini, dar daca nu sint atenti sau daca fara vina lor se imbolnavesc pentru ca au corpul mai sensibil, atunci ei pot muri. Deci, oamenii nu mor batrini, mor si cind sint copii, si tineri, si asa ca voi... Da! Asta a intristat-o foarte tare, un timp nu suporta sa auda de imbatrinire, de moarte... Dar pina la urma explicatia s-a asezat in creierasul ei si atita timp cit exista o speranta, adica trebuie sa am grija de mine ca sa nu patesc ceva, nu e totul pierdut si poate si ea muri tirziu, cind va imbatrini foarte tareare... si frumos. Stie exact ce are de facut pina atunci!

Un timp a fost multumita cu explicatia asta si eu la fel, ca nu ma mai intreba nimic, dar intrebarile apar cind te astepti mai putin. Acum citeva luni m-a intrebat unde se duc oamenii dupa ce mor? Inca nu stiu raspunsul! Cum nu-l stii!?! Nu-l stiu exact, pentru ca nu am murit niciodata si pentru ca nimeni nu stie exact ce se intimpla, cei care au murit nu s-au mai intors ca sa ne spuna ce este si cum este. Oamenii mor de mai multe ori? Nu, din cite stiu eu numai o data si bine! Si am bagat natura la inaintare... Dar stii tu florile pe care le-am semanat in primavara? Da! [Noi am pus niste seminte de flori sezoniere in pamint, le-a udat ea cu minuta ei, a avut grija de ele, a vazut ca atunci cind le lipsea apa sau era prea soare si nu le baga in casa, se uscau un pic, cum avea grija de ele, isi reveneau si cresteau frumos... si m-am folosit de acele flori, de fapt asta a fost si scopul, pentru toate explicatiile date pentru concepere, crestere, imbatrinire, moarte...] Scriu doar concluzia, ca deja m-am lungit: luam o saminta (ce e aia? pai fiecare planta, animal, om are seminte pentru ca daca nu le-ar avea nu ar putuea sa se inmulteasca si atunci ar fi doar un copac, doar un animal, doar un om... doar nu ti-ar placea sa traiesti intr-o astfel de lume!?! Nuuuuu! Si care lume? Ca daca nu s-ar inmulti toate aceste plante, animale, oameni, lumea s-ar termina), o punem in pamint pentru plante sau in burtica, la mame sau la animalele de parte feminina. Cele mai multe seminte se prind cresc, dar exista si unele care nu fac asta si aici i-am dat exemplele mamelor care sint insarcinate si apoi pierd sarcinile, la animale nu supravietuiesc toti puii... Si din saminta iese un pui (de planta, de animal, de om), pui care trebuie ingrijit pentu ca altfel nu creste mare (a vazut cum unele din plantele crescute s-au uscat pentru ca erau zile in care nu le punea apa... sau daca le puneau si tot se uscau, i-am spus ca nu era saminta buna, se mai intimpla, asa alege natura). Ah, da, am uitat sa spun ca era sarcina ei de a avea grija de plantele ei, toti aveam cutia noastra si ne-am ales ce sa punem... eu am pus leustean, ea flori). Dar unii pui de planta au inceput sa creasca repede si frumos si cu cit le ingrijea mai bine cu atit cresteau mai repede si aveau frunzele mai mari si mai verzi. Uite, asa cresc toate pe acest pamint. Acum am inteles, imi spunea ea. Dupa ce au crescut suficient de mari, au facut flori, foarte frumoase, o minunatie. Si miroseau! Si iti era mai mare dragul sa le privesti. Uite, vezi, asa cresc toate... Si copiii? Da. Si asa cum aceste flori te bucura cind le privesti, asa bucura si copiii si oamenii pe cei din jurul lor. Ah, si mami si tati au grija de noi, ne dau sa papam, ne imbraca frumos, ne duc la activitati si la scoala, ca sa crestem frumos si sa bucuram lumea cu cit de frumos am crescut si daca lumea se bucura, inseamna ca si noi crestem frumos si pe dinauntru si pe din afara si ne bucuram! Da, asa este, i-am confirmat eu. Apoi a vazut cum florile acele frumoase, din boboci s-au facut flori, ziua erau deschise si noaptea inchise (somnul) si ne-au bucurat cu culorile si mirosul lor toata vara. Aici i-am spus ca unele flori ca si oameni au calitati speciale si chiar daca s-au uscat sau au murit sint pastrati in continuare pentru ca sint speciale - plantele, sau au facut lucruri speciale - artistii, muzicienii, oamenii de stiinta si oamenii nu-i mai pot uita. [Copiii sint speciali pentru parinti fara nici o conditie.] Dar a venit toamna, florile s-au uscat si au cazut, au ramas frunzele verzi, dar la un momemt dat s-au uscat si acestea. Era trist, dar nu le va uita niciodata, au fost primele ei flori, chiar daca acum li s-a terminat viata, au imbatrinit si vor muri in curind. A continuat sa le ude pina cind s-au uscat de tot... au murit, le-am scos de acolo si le-am pus pe iarba, si ea uscata, ca sa se odihneasca. I-am spus ca va ploua peste ele si se vor descompune, se vor face una cu pamintul, se vor intoarce in natura, de acolo de unde au venit si vor ajuta la venirea altora, imbogatind pamintul. Si oamenii? Da, si oamenii, unii se ingroapa, altii se ard si cenusa se pune in urne si pastreaza in locuri cum e cimitirul. Depinde de cum vrea fiecare, el oricum nu mai simte nimic, nu-l mai doare nimic, s-a terminat viata lui. Un timp a fost din nou liniste...
Numai ca venit intrebarea de baraj: mami, ce e sufletul? Asta a fost inainte de a pleca in vacanta. De unde vine si unde se duce dupa ce corpul nostru moare? I-am spus ca nimeni nu stie exact raspunsul, dar ca sint mai multe explicatii... Si mai are o intrebare: cum a pus tati saminta in burta la mami? Pe unde? Pe a doua am aminat-o scurt, esti prea micuta ca sa intelegi ceea ce stiu eu! Mai asteapta un pic, sa mai cresti si iti explic. La prima inca ma mai gindesc ce sa-i raspund... Dar deja inceputul a fost facut: plantele care au murit asta toamna aveau suflet? Tu ce crezi? Eu cred ca aveau, ca erau prea frumoase sa fie fara suflet. Si unde crezi tu ca s-au dus? Jos, in mare, sub apa, unde e castelul Micutei Sirene si unde e intrarea in lumea povestilor (e convinsa ca acolo e intrarea in alta lume, unde intilnesti tot ce nu vezi aici: personajele din povesti, din vise, din ginduri, prietenii imaginari cind dispar etc.). Si ti-ar placea ca sufletele oamenilor sa mearga tot acolo? Daaa! Sau poate sus, pe cer, unde stau stelutele...

Nu stie nimic de religie, inca. Am ales sa nu faca religie la scoala. In schimb, a avut contacte cu biserica, i-am spus in mare ce si cum, dar doar asa, la nivel de povesti, am o carte micuta, superba, cu pilde si povestioare pentru copii, legate de religie, am si Biblia pentru copii... voi incepe sa-i explic incet-incet, pornind de la intrebarea legata de suflet si diferitele explicatii pentru ce se intimpla dupa... dar nu ma grabesc, las sa vina intrebarile. Copiii asculta explicatiile, le proceseaza in mintisoara lor, la nivelul lor si cind apar intrebarile suplimentare, deja stii care sint nelamuririle lor. Daca le dai explicatii multe si grele ii induci in eroare. Si oricum, eu ma folosesc la greu de natura si ce se intimpla acolo, referitor la aproape tot ce le explic copiilor mei.

Scuze ca m-am lungit, dar e o problema destul de astringenta pentru noi... si actuala. Astept sugestii despre suflet, ce face acesta si unde?

CORNELIA , mami de www.dropshots.com/Aurice#date/2008-02-23/18:30:04" target="_blank">AGATA, www.dropshots.com/Aurice#date/2007-12-02/10:49:08" target="_blank">TUDORA si www.dropshots.com/Aurice#date/2008-01-20/18:33:43" target="_blank">LISANDRU

ham spune:

Nelia,
Am trecut prin aceeasi poveste aproape identic, cu 2 diferente- partea cu reproducerea- avem animale si a trebuit sa le explic de mici (au vazut monte, i-am lasat sa stea pe langa mine cand ajutam la o fatare, au fost cele mai bune lectii!), cu vorbe simple, ce si cum (pare complicat, dar nu este; noi, oamenii maturi, sub influenta religiei, incarcam si complicam aceasta poveste, a reproducerii, cu valori negative si rusini fara logica; copiii sunt mult mai ok din acest punct de vedere, o samanta este o samanta si un pui ce iese din ea este ceva normal, frumos si bun!) si cea cu religia (au bunici ce merg zilnic la biserica asa ca stiu toti si varianta ortodoxa, bine-nteles adaptata de bunici pentru varsta lor, a copiiilor).