infidelitate?
Raspunsuri - Pagina 3
denizel spune:
quote:
citat din mesajul lui ccc77
De asta mi-e si frica , daca o sa plec pentru o perioada, poate se va complace in bratele celeilalte, daca raman ,nu stiu....
Andra, daca acum, cand abia ti-a marturisit si zice ca nici macar nu are o relatie cu ea, are tupeul fantastic sa descarce de fata cu tine piese lente de pe net, cum crezi ca va fi mai incolo?
Daca acum, cand abia ai aflat, iar el ar trebui sa fie speriat ca de bombe ca ai putea sa-l parasesti, el nu iti raspunde la telefon, cum crezi ca o sa fie mai incolo?
Iarta-ma, te rog, ca te intreb chestiile astea dar, pur si simplu m-a revoltat modul in care se poarta cu tine. Cum poate sa faca asa ceva?? Of!
violeta69 spune:
ccc,asculta ce a scris denizel putin mai in urma...
ea a exprimat cel mai bine cam ce as fi vrut si eu sa spun,denizel
..
offf,nu cadea in plasa asta ca o sa ramai singura si o sa aiba o rel. cu ea....si cu tine si fara tine va avea o relatie....
nu se va muta de la serviciul asta,nu va inchide tel. nu va renunta acum...e amorezat!
tare rau imi pare ca se intampla lucruri din astea...sunt alaturi de tine si sper sa ajungi sa iti gasesti echilibrul ca sa poti actiona corect!
tu nu ai tata?socru ?pe cineva cu 
nu poti sa povstesti alor tai ceea ce se intampla?!nu e nimeni din familie sa-i dea cateva din astea
nu stiu,sa nu dati cu rosii
zic si eu.....da' cred ca astia tb zguduiti putin de cineva 
...desi nu stiu cat ar fi de folos...ma gandeam numai...
cand mi s-a intamplat mie mi-as fi dorit sa fie in viata tatal meu pt ca ma iubea atat de mult si sigur l-ar fi spulberat daca stia ca mi-ar facut atata rau...da' tatal meu nu mai e de mult
....al tau poate mai exista...si poate il mai zguduie putin si-si mai revine......
Vio,mamica lui Mihnea 
viitor "descoperitor" de infinit
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*
Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!
Lo_li_Ta spune:
Parerea mea e ca e foarte sigur de tine(sau nu-i pasa), iar tu ai un comportament care pentru el e previzibil, iti cunoaste probabil teama de singuratate asa ca n-are niciun stress. Si peste toate astea, mai si tine la respectiva. Cum e mai rau. Eu nu cred ca a incheiat-o si cel mai urat e ca incearca s-o protejeze. DOAR pe ea.Tocmai pentru ca esti atat de previzibila cu el, eu ti-as zice sa incerci sa te porti exact pe dos fata de cum se asteapta. Macar vezi daca observa, daca-i pasa...Bafta!
tierry spune:
Hmm, postarea asta asta descrie la fix si situatia in care sunt eu. Identica, mai putin copilul si faptul ca a meu doar a incercat vreo 4 luni sa o corupa pe tanti, insa aia nu l-a vrut. Adica i-a dat nas, dar numai virtual. Insa eu al alertat pe toata lumea, ai mei, prietenele, etc. Nu de alta da' sa nu mai posteze in barbatul si sotul "perfect".
Acum ce sa zic..aceeasi dilema o am si eu..sa-l las sau ba? Daca era dupa mine, i-as fi dat timp de gandire cateva luni, cum zicea denizel. Insa 90% din cei intrebati, mi-au zis sa ma gandesc bine daca vreau sa imi stric casa de la ceva care totusi nu s-a intamplat. Bun, dar e deja a doua oara, si tipa a zis NU..daca urmatoarea va zice DA? La fel si al meu facea CD-uri cu Julio Iglesias, etc. care de obicei nu o asculta defel.
Si eu parca as salva casnicia, desi sincer sunt foarte detasata de problema (cel putin momentan) si nu stiu daca chiar se merita sa ma mai strofoc....O sa citesc cu interes postarile voastre..
Clover spune:
E o prostie sa creada ca tu l-ai impins in bratele aleia oricat de geloasa esti. Pe de alta parte, nimeni nu e vinovat ca se simte atras de cineva ci doar ca face ceva pentru concretizarea dorintelor.
Omul e indragostit acum. Eu l-as invita sa isi faca frumos bagajul si cand vrea sa se intoarca sa te anunte ca sa discutati. Nu pari ca poti trai cu el in aceeasi casa cand stii ca el in ziua aia a avut tandreturi pe muzica lenta cu ea. Ce e mai aiurea e ca e si copilul la mijloc. Nu stiu cat e de mica pentru ca nu reusesc sa accesex pozele, dar eu zic ca mai bine lamuriti situatia mai devreme decat mai tarziu cand va fi mai mare.
DOR spune:
CCC, nu stiu ce sa zic decat ca e ingrozitor.
Buna idee cosmi, cand vorbim cu sotul despre o situatie ipotetica suntem atat de drastice , dar puse in fata faptului implinit, e cu totul altceva. Daca domnii vor aventura sau poate isi imagineaza ca au gasit marea dragoste, ei nu vor sa plece "la pachet" cu copiii din dotare (bla-bla...ce mult ii iubeste , i se rupe...inima ca se despart, dar se despart) si ,desi o lectie dura aceea de a pleca si cu responsabilitati, din pacate nu poti face asta copiilor...ei ar suferi, ce ar intelege din razboiul acesta, azvarliti cu tatal infidel in bratele amantei?! Oare mami nu-i mai iubeste?!
Tarati intr-un astfel de razboi conjugal, copiii ar suferi enorm.
Acum...la rece, cand nu esti in cauza , si eu zic Cosmi ca as face si as drege....De pilda, cei doi sunt colegi, ccc ar putea sa-si planga oful la secretariat si se duce dreaq (scuze) aura de mironosita a domnisoarei si mitul tatalui/sotului perfect se prabuseste instantaneu.Adica, cum s-ar spune RAZBUNAREEEE...
Doamnelor, arunc manusa: aceasta-i intrebarea -ne razbunam sau nu, acceptam sa pierdem fara sa facem nimic sau il dam pe tava pe distinsul sotz? Poate el nu merita atata efort (dragoste cu sila nu se poate),dar casnicia, sentimentele inselate, familia destramata, copiii care sufera...
Grea dilema...sa suferi in tacere sau sa lupti pt casnicia ta (daca se mai poate face ceva) , s apleci cu deminitate, sa ignori...Sunt atatea intrebari...solutia difera de la caz la caz.
Stiu, varianta propusa der mine e dura, iar noi vrem sa ramanem doamne, sa nu ne facem de rusine....ah, dar ce bine le-ar prinde opobriul public.
Nu dati cu rosii, personal nu stiu ce as face, doar cei care trec prin astfel de situatii stiu cum au reusit s ale infrunte, chiar daca aveau scenarii anterioare in minte, cand esti pus in fata faptului implinit e cu totul altceva.
Si , din pacate, asta implica multa suferinta...iar copiii nu pot fi tinuti departe de aceasta durere.
ccc77 spune:
Alessia o sa aiba 2 ani in august si sta la bunici. Mi se pare o situatie fara iesire, imi dau singura seama ca e foarte indragostit de ea.Ieri mi-a zis ca a vorbit cu ea, cand l-am intrebat daca ea a acceptat situatia mi-a zis ca"ce sa faca ea, plange toata lumea ca si mine".Imi dau seama ca de fapt amandoi sunt foarte indragostiti.Nu stiu poate mai bine ar fi sa merg la parinti in alta localitate o perioada, sa stau cu copilul meu si sa-l las pe el sa vad ce face.i-am propus sa plec si el nu vrea, zice ca nu sa stau aici langa sotul meu.Stand aici am impresia ca ii fac in continuare sa se ascunda, sincer nu cred ca pot sa renunte asa usor unul la altul,( e ca un fruct interzis carecare le intretine dorinta de a fi impreuna). Daca plec poate se complace in situatie, incepe chiar sa-i placa cu ea si se obisnuieste sa-si vada copilul la sfarsit de saptamana, nu stiu daca e bine. Desi vreau sa salvez relatia, sincer nu stiu daca mai rezist vazandu-l cat se framanta el, cat de trist este ca-i interzic sa fie cu ea, de parca eu as fi bau-bau cel rau.Acum ma simp frustrata, neindreptatita, ranita,sincer nu stiu cum o sa evolueze totul, poate doar timpul le va rezolva.
andraduska spune:
quote:
citat din mesajul lui ccc77
Alessia o sa aiba 2 ani in august si sta la bunici. Mi se pare o situatie fara iesire, imi dau singura seama ca e foarte indragostit de ea.Ieri mi-a zis ca a vorbit cu ea, cand l-am intrebat daca ea a acceptat situatia mi-a zis ca"ce sa faca ea, plange toata lumea ca si mine".Imi dau seama ca de fapt amandoi sunt foarte indragostiti.Nu stiu poate mai bine ar fi sa merg la parinti in alta localitate o perioada, sa stau cu copilul meu si sa-l las pe el sa vad ce face.i-am propus sa plec si el nu vrea, zice ca nu sa stau aici langa sotul meu.Stand aici am impresia ca ii fac in continuare sa se ascunda, sincer nu cred ca pot sa renunte asa usor unul la altul,( e ca un fruct interzis carecare le intretine dorinta de a fi impreuna). Daca plec poate se complace in situatie, incepe chiar sa-i placa cu ea si se obisnuieste sa-si vada copilul la sfarsit de saptamana, nu stiu daca e bine. Desi vreau sa salvez relatia, sincer nu stiu daca mai rezist vazandu-l cat se framanta el, cat de trist este ca-i interzic sa fie cu ea, de parca eu as fi bau-bau cel rau.Acum ma simp frustrata, neindreptatita, ranita,sincer nu stiu cum o sa evolueze totul, poate doar timpul le va rezolva.
Andra si bebe Alessia
http://photos.yahoo.com/andradia77
Care relatie? TU consideri ca mai exista o relatie intre voi. Poate doar amicala. Cum poti sa stai linistita acasa, stiind ca sptul tau e la intalnire cu aia?
Ia viata in piept si lasa-l sa se gudure pe langa fufa. De ce accepti sa stearga cu tine pe jos?
denizel spune:
quote:
Ieri mi-a zis ca a vorbit cu ea, cand l-am intrebat daca ea a acceptat situatia mi-a zis ca"ce sa faca ea, plange toata lumea ca si mine"
Draga de ea, ce sensibila e!
Ce-ar putea sa faca? E si ea o indragostita mica si draguta si neajutorata.DOR, da' de ce sa fie nevoie de razbunare, mey?
Ce vrei "razbunare" mai nasoala decat ceea ce ei 2 sunt deja?
El - un tip casatorit care se indragosteste (ma rog, asta se poate intampla) si apoi, casatorit ramanand!!, isi roaga sotia sa nu plece de acasa, ca sa asiste la framantarile si durerile lui de biet casatorit indragostit
.Ea- o tipa singura care s-a indragostit de un tip casatorit (da, se poate intampla) si, e atat de low incat plange de neputinta pe umarul lui de casatorit si ii trimite sms-uri jalnic de penibile pe telefonul lui de casatorit
.Ce vrei pedeapsa mai mare decat sa fii si sa te porti in halul asta?
Miluna spune:
ccc77, imi pare rau de ce ti se intimpla.
Vreau sa-ti zic ca te inteleg foarte bine, citindu-te parca retraiesc si eu momentele de disperare prin care am trecut.
Si al meu sot s-a indragostit de o colega, dar nu a avut curajul sa-mi spuna. Eu am aflat ca au o relatie, dar nu mi-am dat seama ca e asa indragostit. Si el imi tot promitea ca incheie relatia cu ea, si chiar incerca, dar nu a rezistat niciodata mai mult de citeva saptamini, dupa care o reluau din nou. Eu, bineinteles, nu stiam. Pina cind peste citeva luni iar descopeream vreun mesaj, sau iar lipsea mult de acasa, etc. A durat aproape un an situatia asta, in care tot speram ca o sa-i treaca. A fost cel mai greu an din viata mea, am slabit groaznic, nu puteam dormi, eram intr-un stres permanent, o duceam din boala in boala. Pina cind intr-o zi am realizat ca el e chiar indragostit de ea si ca asa nu se poate trai. Si atunci i-am facut bagajele si l-am expediat la ea.
Nici eu nu mi-as fii imaginat vreodata ca o sa divortez, nu concepeam sa fiu singura. Iti ia ceva timp sa te obisnuiesti cu ideea, e greu o vreme, dar stii ceva? Dupa un timp realizezi ca e mult mai bine asa. Nu regret nici o clipa ca am facut pasul asta.
La vremea respectiva si eu tot ziceam hai sa stam separat o vreme, sa se gindesca ce vrea cu adevarat - familia sau ea. Dar nu vroia, riposta lui intotdeauna era, nu, n-are rost, o sa inchei cu ea. Dar nu reusea sa o faca. El le vroia pe amindoua defapt.
Ce ai putea tu sa faci acuma? Dupa cum te vad, nu pari pregatita sa iei vreo masura mai drastica. Asa ca deocamdata stai si vezi cum evolueaza lucrurile. Nu-l bate la cap prea tare in perioada asta, da-i timp sa-si mai clarifice ce vrea. O relatie din asta nu se termina de azi pe maine, asa ca mai lasa-l o vreme (o saptamina, doua) si apoi discuta cu el ce si cum. Si daca constati ca nu poate incheia cu doamna, cel mai bun lucru e sa tai raul din radacina. Du-te la parintii tai, cum ai zis, sau spune-i lui sa se mute sa stati separati. Daca intr-adevar te iubeste si vrea sa fie cu tine, se va intoarce. Daca nu, gindeste-te ca pina la urma tot acolo ajungeai si e mai bine sa se termine mai repede decit sa te chinui asa la nesfirsit.
Multa putere iti doresc, nu va fii usor, indiferent cum evolueaza lucrurile